ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5363/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6943 din 25

mai 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă

acțiunea SC C. SA București și în contradictoriu cu SC S.G.P. SRL București a

fost constatată nulitatea absolută a contractului de prestări servicii, pază și

protecție din 30 mai 2003.

Cererea de intervenție principală și

accesorie formulată de SC S.G.S. SRL în cadrul aceluiași litigiu a fost

respinsă în principiu prin încheierea din 4 mai 2004.

În esență, s-a reținut în

argumentarea soluției date că deși pârâta a dobândit personalitate juridică la

12 iunie 2002, la acea dată nu deținea autorizația eliberată de I.G.P., așa cum

prevăd dispozițiile Legii nr. 18/1996 și art. 21 din O.U.G. nr. 161/2000, ca de

altfel nici la data încheierii contractului cu reclamanta, autorizație obținută

abia la 26 august 2003, motiv pentru care s-a apreciat că în lipsa acestei

autorizații legale necesare capacității sale specializate pentru prestarea

serviciilor de pază și protecție, contractul încheiat la 30 mai 2003 este nul

absolut, fiind încălcat principiul specialității capacității de folosință a

pârâtei, conform art. 34 din decretul nr. 31/1954.

Apelurile declarate de pârâtă și de

intervenientă împotriva acestei sentințe au fost admise prin decizia comercială

nr. 748 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

fiind schimbată atât încheierea din 4 mai 2004 cât și sentința de fond, în

sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție, iar urmare admiterii și

apelului pârâtei și a cererii de intervenție, acțiunea reclamantei a fost

respinsă ca nefondată.

Instanța de apel a apreciat că din

moment ce pârâta era înregistrată la R.C. în momentul încheierii contractului,

ea avea capacitate de folosință și de exerciții (art. 33 și art. 34 din decretul

nr. 31/1954).

Chiar dacă ea nu avea autorizația I.G.P.,

pentru prestarea serviciilor de pază și protecție, autorizație prevăzută în

Legea nr. 18/1996, s-a apreciat că normele acestei legi speciale n-au fost

încălcate din moment ce aceste servicii de pază și protecție au fost prestate

de intervenientă, care poseda aceste autorizații, și care, la rândul său,

încheiase cu pârâta contract în acest sens, chiar în aceeași zi în care

reclamanta contractase cu pârâta aceste servicii.

Încheierea celor două contracte în

aceeași zi prezumă și achiesarea reclamantei la executarea serviciilor de către

intervenientă, mai ales că, ulterior, reclamanta a profitat de aceste servicii

fără nici o obiecțiune și a semnat fișele de execuție, de personal și chiar a

achitat parte din contravaloarea prestațiilor.

Întrucât reclamanta a beneficiat de

aceste servicii, iar contractul nici nu mai este în derulare, fiind reziliat de

părți în 30 octombrie 2003, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.

Nemulțumită de această decizie

reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate, invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

se arată că decizia din apel a fost dată cu încălcarea legii și cu aplicarea ei

greșită, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 977 C.

civ., reținându-se greșit că n-au fost încălcate dispozițiile Legii nr.

18/1996, serviciile fiind efectuate de intervenienta SC S.G.S. SRL, în baza

contractului din 30 mai 2003.

Ori, în speță, reclamanta a invocat

nulitatea absolută a contractului din 30 mai 2003, contract prin care pârâta

și-a asumat personal prestarea serviciilor de pază și protecție, fiind deci un

contract încheiat intuitu personae, nicidecum în numele unui terț, nefiindu-i

adusă la cunoștință încheierea contractului între ea și intervenientă.

Cum la data încheierii contractului

pârâta nu avea autorizația I.G.P. prevăzută în art. 21 din O.U.G. nr. 161/2002,

contractul este lovit de nulitate absolută fiind încălcat principiul

specialității capacității de folosință a pârâtei, principiul prevăzut în art. 34

din decretul nr. 31/1954, nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un mod.

Chiar dacă ulterior pârâta a obținut

această autorizație, cum ea nu exista la momentul încheierii contractului, acest

contract este nul absolut.

Împrejurarea că acest contract ar fi

fost reziliat de părți la 30 octombrie 2003, după cum a susținut pârâta în

apel, este lipsită de relevanță, deoarece rezilierea produce efecte pentru

viitor, în timp ce nulitatea absolută produce efecte retroactiv, din chiar

momentul încheierii actului.

De asemenea, recurenta apreciază că

în mod greșit a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu câtă

vreme intervenienta nu a emis nici o pretenție împotriva reclamantei.

Prin cea de-a doua critică recurenta

apreciază că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și străine de

natura pricinii, instanța făcând referire implicit la nulitatea absolută a

contractului atunci când analizează această nulitate prin prisma beneficierii

și acceptării serviciilor din partea reclamantei.

Argumentarea soluției din apel pe

contractul încheiat între pârâtă și intervenientă este străină de natura

pricinii, instanța fiind investită cu nulitatea absolută a contractului

încheiat între reclamantă și pârâtă, acțiune în care deși nu s-a formulat nici

o cerere de repunere a părților în situația anterioară, instanța o analizează

în contextul acceptării și achitării serviciilor așa încât și sub acest aspect

decizia conține elemente străine de natura pricinii.

În concluzie, se solicită

respingerea apelurilor și păstrarea soluției de fond.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Din contractul din 30 mai 2003

(dosar fond) rezultă că pârâta SC S.G.P. SRL a încheiat contractul cu

reclamanta în calitate de „prestator” al serviciilor de pază și securitate

pentru obiectiv, din obligațiile asumate de pârâtă, stipulate în art. 4 din

contract, rezultând că serviciile contractate vor fi prestate personal.

Din nici una dintre clauzele

contractului nu rezultă că serviciile contractate ar urma să fie prestate de o

altă societate.

În consecință, chiar dacă în aceeași

zi pârâta încheie cu intervenienta contractul pentru prestarea serviciilor,

intervenienta având avizul I.G.P., pentru prestarea acestor servicii, această

împrejurare nu influențează cu nimic legalitatea și valabilitatea contractului

dintre reclamantă și pârâtă, față de acest contract reclamanta fiind terț.

De reținut că aceeași persoană

fizică a semnat pentru pârâtă, ca reprezentant al ei, contractul cu reclamanta,

iar în contractul încheiat cu intervenienta respectiva persoană semnează ca

reprezentant al intervenientei și nu al pârâtei, împrejurare care însă nu

complinește în nici un mod lipsa cerințelor legale ale contractului încheiat cu

reclamanta.

Instanța de apel reține în mod

greșit legătura indisolubilă dintre cele două contracte, deoarece ea fusese

investită numai cu analizarea legalității contractului încheiat între

reclamantă și pârâtă, față de cel de-al doilea contract reclamanta fiind terț.

În consecință, chiar dacă pârâta era

înmatriculată la O.R.C. și avea personalitate juridică, ea a încheiat

contractul cu reclamanta fără a avea autorizația specială I.G.P., pentru

prestarea serviciilor de pază și protecție, stipulată expres în art. 21 din O.U.G.

nr. 161/2000, deci cu încălcarea principiului specialității capacității de

folosință a pârâtei, așa încât, conform art. 34 din decretul nr. 31/1954 actul

juridic încheiat este lovit de nulitate absolută.

Chiar dacă pârâta a obținut ulterior

încheierii contractului această autorizație, această nulitate nu poate fi

acoperită în nici un mod, ea trebuind apreciată la momentul încheierii contractului,

așa încât aprecierile instanței de apel în legătură cu acceptarea serviciilor

de către reclamantă este străină de natura cauzei și greșită, chiar și sub

aspectul rezilierii contractului în octombrie 2003, deoarece efectele

rezilierii sunt total diferite de efectele nulității absolute invocate de

reclamantă.

În consecință, criticile recurentei

sunt întemeiate, instanța de apel făcând o greșită aplicare a legii și reținând

în argumentarea soluției motive străine de natura pricinii, așa încât, curtea

urmează a admite recursul declarat și în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., coroborat cu art. 312 C. proc. civ., să dispună modificarea deciziei din

apel în sensul respingerii ca nefondate a apelurilor pârâtei și intervenientei

declarate împotriva sentinței civile nr. 6943 din 25 mai 2004 a Tribunalului

București, sentință legală și temeinică ce urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C. SA București, prin administrator judiciar SC O. SRL București,

împotriva deciziei nr. 748 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondate

apelurile declarate de pârâta SC S.G.P. SRL București și de intervenienta SC S.G.S.

SRL București, împotriva sentinței nr. 6943 din 25 mai 2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 noiembrie 2005.