ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 846/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 30 martie 2000 Corpul Gardienilor Publici de pe lângă

Consiliul General al municipiului București a solicitat obligarea pârâtei S.C.

R.S. SRL cu sediul în București la plata sumei de 94.062.977 lei reprezentând

efectuarea serviciilor de pază de către gardienii publici în baza contractului

nr. 628 din 2 februarie 1998, majorări de întârziere cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria

sector 3 București prin sentința civilă nr. 7764 din 5 iunie 2000 a admis

excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționarea a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin

sentința civilă nr. 7158 din 8 februarie 2000 a Tribunalului București, secția

comercială, s-a respins acțiunea reclamantului.

Pentru

a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta nu a dovedit acțiunea și nu a

clarificat neconcordanța între numărul de gardieni care au prestat efectuarea

serviciilor a căror contravaloare se solicită și numărul de gardieni trecuți în

facturile emise pentru anul 1999.

Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia civilă nr. 290 din 26

februarie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva

sentinței tribunalului.

Corpul

Gardienilor Publici de pe lângă Consiliul General al Municipiului București a

declarat recurs susținând că decizia instanței de apel este nelegală și

netemeinică.

Prin

întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât nu s-a făcut

dovada pretențiilor formulate în acțiune.

În

primul motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

s-a susținut că decizia instanței de apel este insuficient motivată, deoarece

nu a examinat actele depuse la dosar respectiv contractul încheiat între părți

și actele adiționale, schema completă de organizare a efectivelor de gardieni

publici prezenți și repartizați în echipaje pe perioada ianuarie – octombrie

1999 și faptul că facturile nr. 964 din 1 octombrie 1999 și 1071 din 1

noiembrie 1999 au fost confirmate și acceptate la plată de pârâtă.

Criticile

nu sunt întemeiate.

Părțile

au încheiat contractul nr. 628 din 2 februarie 1998 prin care reclamanta s-a

obligat să asigure intervenția la obiectivele conectate conform planului de

intervenție stabilit de comun acord și să pună la dispoziție 9 gardieni

organizați în echipaje și dotați corespunzător.

Ulterior

prin acte adiționale s-a prelungit contractul și s-au făcut modificări în ceea

ce privește numărul gardienilor care asigurau paza.

Pârâta

și-a îndeplinit obligațiile privind plata contravalorii prestațiilor până în

luna octombrie 1999, când a refuzat plata facturilor nr. 964 din 1 octombrie

1999 și nr. 1071 din 1 noiembrie 1999 întrucât a invocat că numărul gardienilor

care sunt menționați în aceste acte nu corespunde cu numărul gardienilor care

au activat efectiv în serviciul de intervenție.

Susținerea

recurentei că a făcut dovada cu actele adiționale prin care s-a stipulat

creșterea numărului de gardieni publici și cu corespondența dintre părți, a

numărului gardienilor menționați în cele două facturi ce formează obiectul

litigiului, va fi înlăturată întrucât este contrazisă de buletinele posturilor

în care sunt menționați un număr mai mic de gardieni care au desfășurat

activitatea în baza contractului nr. 628 din 2 februarie 1998.

În

al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. s-a susținut că ambele instanțe au efectuat o compensare între obligația

pretinsă în acțiune și contravaloarea serviciilor plătite de intimată dar

nerespectate de recurentă, și prin aceasta s-a schimbat obiectul litigiului

dedus judecății.

Nici

această critică nu este întemeiată.

Ambele

instanțe au examinat cauza în raport de obiectul acțiunii, iar pretinsa

compensare a obligațiilor a fost invocată în apărare de către intimată prin

întâmpinarea depusă la instanța de fond, dar nu a fost avută în vedere la

pronunțarea celor două hotărâri.

A

arătat recurenta că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra unui mijloc

de apărare respectiv interogatoriul intimatei, care ar fi fost de natură să

schimbe soluția pronunțată în cauză.

Motivul

încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu este

întemeiat.

La

termenul din 27 septembrie 2000 reclamanta a solicitat în dovedirea acțiunii

numai proba cu acte, iar în ședința publică de la 25 octombrie 2000 când s-a

cerut completarea probelor cu interogatoriul pârâtei, cererea i-a fost respinsă

în temeiul art. 138 C. proc. civ., situație reținută în mod corect de instanța

de apel.

Reclamanta

a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei și la instanța de apel în ședința

publică de la 26 februarie 2001, cerere ce a fost respinsă de instanță așa cum

rezultă din practicaua deciziei, încât nu mai trebuia menționat acest fapt și

în considerentele hotărârii cum recurenta a susținut.

Față

de toate aceste considerente în mod corect instanța de apel a reținut că în

raport de actele prezentate de pârâtă, respectiv fișa posturilor cu numele și

prenumele gardianului, durata serviciului pe fiecare schimb și semnătura acestora,

că reclamanta nu a putut dovedi efectuarea prestațiilor a căror contravaloare a

solicitat-o.

Așa

fiind în raport de situația de fapt expusă și motivul invocat în temeiul art.

304 pct. 11 C. proc. civ. (în prezent abrogat) nu este fondat.

Urmează

ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca

nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamantul Corpul Gardienilor

Publici de pe lângă Consiliul General al Municipiului București, împotriva

deciziei nr. 290 din 26 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.