ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 717/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 5668 din 25 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantei SC I.A. SA București prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor clauzelor convenției încheiate la data de 19 septembrie 2001, ca urmare a instituirii în sarcina sa a unor obligații patrimoniale cu titlu gratuit, ce exced capacității sale de folosință. S-a respins cererea pârâtei SC A.P. SRL București pentru cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut că, convenția a fost încheiată într-o situație specială, ca urmare a înstrăinării de reclamantă către pârâtă a unor imobile situate în București, sector 4, ce au făcut parte inițial din complexul industrial al reclamantei aflat la această adresă.

Că din convenție rezultă intenția părților de a asigura exploatarea normală a bunurilor, inclusiv în condiții de siguranță din punct de vedere al prevenirii și stingerii incendiilor și că acest act trebuie interpretat prin prisma intenției părților, constând în asigurarea utilităților pârâtei urmare a plății prețului pentru bunurile vândute. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că plățile s-au făcut în temeiul contractului de asistență juridică din 2007. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 497 din 26 octombrie 2007 a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a anulat apelul declarat de pârâta SC A.P.

SRL București împotriva sentinței comerciale a instanței de fond ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant. A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.A. SA București împotriva aceleiași decizii. Cu privire la apelul pârâtei s-a reținut că acesta este semnat de SCA M.A., care nu poate să semneze cererea de apel în nume propriu, ci numai printr-o persoană fizică cu identitate precizată, astfel că s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a pârâtei și pe cale de consecință apelul SC A.P. SRL București a fost anulat ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant. În ceea ce privește apelul reclamantei s-a reținut motivarea instanței de fond, apreciindu-se că potrivit art. 969 C. civ.

convenția făcută exprimă voința părților, că ea are valoarea unui act adițional la actele de vânzare - cumpărare încheiate și nu a unui contract de prestări servicii, prin care reclamanta i-a asigurat accesul la utilități, astfel că motivul invocat drept cauză de nulitate absolută nu-și are aplicabilitatea în speță. Împotriva menționatei decizii au declarat recurs ambele părți. Recurenta - reclamantă SC I.A. SA București prin recursul declarat întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii sale.

În criticile formulate recurenta - reclamantă susține în esență următoarele: - decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că semnarea și ștampilarea convenției nu înlătură cauza de nulitate absolută invocată, aspect ce nu poate fi acoperit nici prin confirmare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., - instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, fără să țină cont de faptul că, convenția este un act de sine stătător, a cărui valabilitate trebuia examinată separat de actele de vânzare - cumpărare încheiate în cauză; convenția menționată nu este un act adițional la contractele de vânzare - cumpărare încheiate și chiar dacă ar fi clauzele cu titlu gratuit pe care le conține ar fi nule, art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., - că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că aceasta conține motive contradictorii cu privire la așa zisa instituire a servituților ce vizau imobilele izolate aspect ce nu a fost pus în discuția părților încălcându-se principiul contradictorialității, acestea fiind instituite prin contractele de vânzare - cumpărare. Se mai susține încălcarea dreptului la apărare și al rolului activ al instanței, cu privire la imobilele izolate și servituți, aspecte ce impuneau efectuarea unei expertize topografice, cu atât mai mult cu cât art. 620 C. civ. exclude din conținutul dreptului de servitute faptele personale (drepturi subiective de creanță).

Recurenta - reclamantă susține că încheierea unui act juridic, cu titlu gratuit, de o persoană juridică, pe termen nelimitat, cazul convenției de față, încalcă principiul specializării capacității de folosință a persoanei juridice prevăzut de art. 34 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, a cărui încălcare este sancționată cu nulitatea absolută. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat. În dezvoltarea criticilor formulate recurenta - pârâtă SC A.P. SRL București a susținut invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 51/1995, art. 131 și art. 185 din Statutul profesiei de avocat și art. 69 alin. (9) C. proc.

civ. Recurenta - pârâtă susține că greșit instanța de apel a admis excepția lipsei calității de reprezentant al SCA M.A. și i-a anulat apelul fără să țină cont de actele de asistență juridică prezentate, și de dovada semnării declarației de apel de unul din membrii societății de avocați mandatată să-i reprezinte interesele, încălcând dispozițiile legale menționate. Recurenta - reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului pârâtei. Recursul reclamantei este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea hotărârii, în speță fiind îndeplinite situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Primul motiv de recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurenta - reclamantă susține că decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, este fondat. Prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a tuturor clauzelor convenției încheiate de părți la 19 septembrie 2001, pentru încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice, ori instanța de apel după o succintă prezentare a clauzelor convenției, nu a argumentat în ce a constat reținerea de către instanța de fond că, convenția nu este lovită de nulitate absolută, și că aceasta a fost interpretată prin intenția părților.

Întemeiată este și critica prin care susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la instituirea servituților ce vizau imobilele vândute, aspect ce nu a fost pus în discuția părților, încălcându-se principiul contradictorialității. În virtutea rolului lor activ, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii aveau obligația să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea corectă a faptelor și aplicarea corectă a legii, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Fiind sesizată ca instanță de control judiciar, soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, trebuia să reflecte întocmai faptul că s-a declanșat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în privința administrării probelor, dar și în limita aspectelor criticate și judecate de instanța de fond a cărei hotărâre se atacă. Cu privire la critica adusă de recurentă, întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, aceasta se impune a fi analizată după stabilirea corectă a situației de fapt, în raport de clauzele menționate și de obiectul cererii reclamantei, de contractele de vânzare - cumpărare încheiate de părți, de voința părților.

Examinând recursul formulat de pârâta SC A.P. SRL București prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează: Conform art. 67 C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturi procedurale personal sau prin mandatar. Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Potrivit art. 68 alin. (1) din același cod, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată, iar în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților. Față de împrejurarea că pârâta a depus la dosarul cauzei toate înscrisurile necesare dovedirii calității de reprezentant al SCA M.A.

conform prevederilor Legii nr. 51/1995 și Statutului profesiei de avocat în promovarea apelului și de însușirea semnăturii apelului de către unul din membrii societății de avocați, pârâta exercitându-și prerogativele derivate din această calitate prin intermediul avocaților colaboratori ai societății, soluția Curții de Apel București este greșită. În raport de această situație este evident că apelul formulat de reprezentanții convenționali ai pârâtei în temeiul contractului de asistență juridică încheiat nu poate fi apreciat ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, în condițiile în care serviciile avocațiale au fost efectuate în temeiul contractului de asistență juridică din 22 mai 2007 și împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.

Așa fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie admise ambele recursuri, decizia recurată casată și trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării apelurilor, instanța urmează să răspundă criticilor formulate cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, și să ceară părților să administreze probele pe care le consideră necesare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC I.A. SA București de pârâta SC A.P. SRL București. Casează decizia comercială nr. 497 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.