ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3307/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.
15311/3/2007 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC
D.K.E. SA București a acționat în judecată pe pârâta SC S.P. SRL București în
contradictoriu cu care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se
constate nulitatea absolută a procesului-verbal (Hotărârea) A.G.A. nr. 6 din 18
octombrie 2005 și a actelor subsecvente încheiate.
În cursul
soluționării pe fond a cauzei pârâta a invocat lipsa calității de reprezentant
cu privire la societatea reclamantă a lui D.C. precum și excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința
comercială nr. 14632 din 6 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
instanța învestită cu soluționarea pe fond a cauzei a respins excepția lipsei
calității de reprezentant, a admis excepția lipsei calității procesuale active
și pe fond a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată de o persoană fără
calitate procesuală.
Apelurile declarate
de reclamantă și pârâta împotriva sentinței de mai sus, au fost respinse, ca
nefondate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia comercială
nr. 151 din 9 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 15311/3/2007, reținându-se
că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare adecvată a dispozițiilor
legale în materie încât motivele de apel invocate de fiecare parte în apelul
său sunt în totalitate nefondate.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri, reclamanta SC D.K.E. SA București a declarat recurs susținând că
hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală întrucât:
- reclamanta a
solicitat prin acțiunea introductivă la instanță să se constate nulitatea
absolută a Hotărârii A.G.A. nr. 6 din 18 octombrie 2005 și a Actului Adițional
din 18 octombrie 2005 ticluit în numele SC S.P. SRL, societate care la data de
18 octombrie 2005 nu mai era acționar la SC D.K.E. SA București și deci nu
putea convoca A.G.A. a acestei din urmă societăți, cu consecința că actele
datate 18 octombrie 2005 sunt nule absolut, solicitare de care instanța de apel
nu a ținut cont;
- recurenta a probat
cu acte și hotărâri judecătorești irevocabile că pârâta nu mai avea capacitate
de folosință din data de 2 aprilie 1996;
- hotărârea și actul
adițional ce s-a solicitat a se constata nule nu au fost luate de acționarii
societății reclamante, deci nu reprezintă voința socială a acesteia.
Recurenta a invocat în drept
prevederile ar. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea
recursului, schimbarea în totalitate a deciziei recurate, admiterea și a
apelului său, cu consecința admiterii acțiunii și constatarea nulității
absolute a Hotărârii nr. 6 din 18 octombrie 2005 și a Actului adițional din 18
octombrie 2005 ale A.G.A. a SC D.K.E. SA București.
Recursul reclamantei
este nefondat.
Analizând hotărârea
recurată, se impune constatarea că în recurs au fost reiterate motivele
apelului reclamantei.
Aceste motive au fost
corect analizate prin hotărârea recurată, instanța de apel concluzionând că
sunt nefondate.
Astfel, prima critică din recurs s-a
constituit și ca motiv de apel, analizat detaliat de această instanță care a
reținut că pârâta SC S.P. SRL este o societate de sine stătătoare, iar faptul
că s-a decis prin Hotărârea A.G.A. nr. 6 din 18 octombrie 2005 a reclamantei să
se restituie aporturile pârâtei la constituirea SC D.K.E. SA, are ca efect
încetarea calității de acționar al pârâtei, iar nu a persoanei juridice însăși.
În contextul celor de mai sus, apare
ca nefondată și critica referitoare la lipsa capacității de folosință a pârâtei
care a fost desființată încă din data de 2 aprilie 1996, astfel că nici acest
motiv de recurs nu poate conduce la admiterea recursului reclamantei.
Motivul de recurs ce vizează lipsa
voinței sociale a acționarilor societății reclamante în adoptarea actelor ce se
cer a se constat nule, este de asemenea nefondat.
În hotărârea sa, instanța de apel a
reținut că reclamanta în momentul în care a solicitat anularea unui proces-verbal,
respectiv din 18 octombrie 2005 al A.G.A. al SC D.K.E. SA a stabilit un obiect
ambiguu al acțiunii sale, când, în realitate, este vorba de Hotărârea A.G.A. nr.
6 din 18 octombrie 2005 a reclamantei, încât cum bine a reținut instanța de
apel, fiind vorba de propria culpă a reclamantei, stabilirea greșită a cadrului
procesual, nu poate fi invocată pentru câștigarea unui drept potrivit art. 108 alin.
(4) C. proc. civ.
Față de cele ce preced, rezultă că
recursul reclamantei este nefondat și în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. se va respinge cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D.K.E. SA București împotriva Deciziei
comerciale nr. 151 din 9 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 noiembrie 2008.