ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2004
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 756 din 2
februarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea
precizată formulată de reclamanta S.A.R.A. SA, în contradictoriu cu pârâții A.I.T.
SA, în prezent A.T.A. SA, SC H.E.R. SRL și S.S., care au fost obligați la plata
sumelor de 77.016.313 lei și 16.509 mărci germane cu titlu de indemnizație de
asigurare, 55.556.479 lei și 28.047 mărci germane cu titlu de dobândă, precum
și la cheltuieli de judecată în sumă de 38.133.000 lei.
Sentința tribunalului a fost
confirmată de Curtea de Apel București, care, prin decizia nr. 1145 din 4
septembrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții SC A.T.A.
SA și S.S.
Instanța de apel a apreciat ca fiind
neîntemeiate criticile aduse sentinței și a reținut că reclamanta, în calitate
de asigurător C.A.S.C.O. a desdăunat unitatea asigurată și s-a subrogat în
drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea
evenimentului.
A mai reținut instanța de apel că,
în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 22 lit. a) din Legea nr. 136/1995,
că despăgubirea trebuie să acopere, în mod real, paguba, așa cum s-a determinat
prin expertiza efectuată în cauză, asupra căreia nu au fost formulate
obiecțiuni.
Împotriva deciziei nr. 1145 din 3
septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs
pârâta, SC A.T.A. SA, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
în argumentarea căruia a susținut:
Accidentul a avut loc pe
teritoriul Poloniei, astfel că procedura de lichidare a daunei este cea reglementată
de Convenția tip Interbirouri Carte Verde. Prin urmare, cererea trebuia
adresată biroului gestionar din țara respectivă și nu asigurătorului de Carte
Verde, față de care acțiunea este inadmisibilă.
Suma acordată reclamantei este
disproporționat de mare, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 22 din Legea
nr. 136/1995.
În concret, S.A.R.A. SA a achitat
asiguratului său 16.664.986 lei și 16.509 de mărci germane, iar prin hotărârea
judecătorească, a fost obligată la plata sumei de 77.016.313 lei și 16.509 mărci
germane, la care a adăugat 55.556.479 lei și 28.047 mărci germane cu titlu de
dobândă, care, în opinia sa, a fost acordată nelegal.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 22 alin. (1) din
Legea nr. 136/1995 ,asigurătorul se subrogă în toate drepturile celor desdăunați
„în limitele indemnizației plătite” contra celor răspunzători de producerea
pagubei.
Întrucât raportul juridic dedus
judecății privește regresul asigurătorului C.A.S.C.O. S.A.R.A. SA, sunt deplin
aplicabile dispozițiile mai sus citate și nu procedura stabilită de Convenția
interbirouri „Carte Verde” care reglementează acțiunile directe în
responsabilitate civilă.
Răspunderea recurentei izvorăște din
contractul nr. 0242 din 20 ianuarie 1995, prin care s-a stabilit, de comun
acord cu reclamanta-intimată, ca despăgubirea persoanei prejudiciate să se
efectueze pe baza asigurării C.
a.s.c.o.
auto.
Este necontestat faptul că
autovehiculul era asigurat C.A.S.C.O., că daunele au fost constatate în România
și că procesul-verbal, întocmit cu ocazia constatării daunelor din 13 noiembrie
1995, a fost semnat de reprezentanții reclamantei și pârâtei-recurente în
cunoștință de cauză.
Așadar, regularizarea daunei și obligația
de plată a asiguraților săi este în sarcina SC A.T.A. SA, care este asigurător
de răspundere civilă al autovehiculului agresor, proprietatea SC H.E.L. SRL,
condus de S.S.
Art. 22 din Legea nr. 136/1995
stabilește că asigurătorul este subrogat în drepturile celor desdăunați în limitele
indemnizației plătite, contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Determinarea pagubei care trebuie să
acopere integral prejudiciul s-a făcut, în cauză, printr-o expertiză de
specialitate necontestată de părți.
De altfel, în critica pe cuantumul
daunei, recurenta nu a arătat de unde provine disproporția vădită dintre
prejudiciul produs și suma la care a fost obligată prin raportate la un mod de
calcul.
Având în vedere că plata nu s-a
făcut după ce s-au achitat indemnizațiile de asigurare, reclamanta era în drept
să solicite dobânda comercială, care, prin funcția sa, asigură acoperirea
integrală a prejudiciului creat prin neachitarea sumei datorate la data
solicitării de către creditoarea obligației.
În consecință, întrucât nu sunt
motive de netemeinicie și nelegalitate a deciziei pronunțată în apel, potrivit art.
312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta,
SC A.T.A. SA București, împotriva deciziei nr. 1145 din 4 septembrie 2001 a
Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la plata
sumei de 75.000.000 lei onorariu de avocat către intimata-reclamantă S.A.R.A.
SA Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi,
24 martie 2004.