ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 756 din 2 februarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta S.A.R.A. SA, în contradictoriu cu pârâții A.I.T. SA, în prezent A.T.A. SA, SC H.E.R. SRL și S.S., care au fost obligați la plata sumelor de 77.016.313 lei și 16.509 mărci germane cu titlu de indemnizație de asigurare, 55.556.479 lei și 28.047 mărci germane cu titlu de dobândă, precum și la cheltuieli de judecată în sumă de 38.133.000 lei. Sentința tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel București, care, prin decizia nr. 1145 din 4 septembrie 2001, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâții SC A.T.A.

SA și S.S. Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile aduse sentinței și a reținut că reclamanta, în calitate de asigurător C.A.S.C.O. a desdăunat unitatea asigurată și s-a subrogat în drepturile asiguratului împotriva celor răspunzători de producerea evenimentului. A mai reținut instanța de apel că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 22 lit. a) din Legea nr. 136/1995, că despăgubirea trebuie să acopere, în mod real, paguba, așa cum s-a determinat prin expertiza efectuată în cauză, asupra căreia nu au fost formulate obiecțiuni. Împotriva deciziei nr. 1145 din 3 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs pârâta, SC A.T.A. SA, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în argumentarea căruia a susținut: 1. Accidentul a avut loc pe teritoriul Poloniei, astfel că procedura de lichidare a daunei este cea reglementată de Convenția tip Interbirouri Carte Verde. Prin urmare, cererea trebuia adresată biroului gestionar din țara respectivă și nu asigurătorului de Carte Verde, față de care acțiunea este inadmisibilă. 2. Suma acordată reclamantei este disproporționat de mare, fiind, astfel, încălcate prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995. În concret, S.A.R.A. SA a achitat asiguratului său 16.664.986 lei și 16.509 de mărci germane, iar prin hotărârea judecătorească, a fost obligată la plata sumei de 77.016.313 lei și 16.509 mărci germane, la care a adăugat 55.556.479 lei și 28.047 mărci germane cu titlu de dobândă, care, în opinia sa, a fost acordată nelegal.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 ,asigurătorul se subrogă în toate drepturile celor desdăunați „în limitele indemnizației plătite” contra celor răspunzători de producerea pagubei. Întrucât raportul juridic dedus judecății privește regresul asigurătorului C.A.S.C.O. S.A.R.A. SA, sunt deplin aplicabile dispozițiile mai sus citate și nu procedura stabilită de Convenția interbirouri „Carte Verde” care reglementează acțiunile directe în responsabilitate civilă. Răspunderea recurentei izvorăște din contractul nr. 0242 din 20 ianuarie 1995, prin care s-a stabilit, de comun acord cu reclamanta-intimată, ca despăgubirea persoanei prejudiciate să se efectueze pe baza asigurării C. a.s.c.o.

auto. Este necontestat faptul că autovehiculul era asigurat C.A.S.C.O., că daunele au fost constatate în România și că procesul-verbal, întocmit cu ocazia constatării daunelor din 13 noiembrie 1995, a fost semnat de reprezentanții reclamantei și pârâtei-recurente în cunoștință de cauză. Așadar, regularizarea daunei și obligația de plată a asiguraților săi este în sarcina SC A.T.A. SA, care este asigurător de răspundere civilă al autovehiculului agresor, proprietatea SC H.E.L. SRL, condus de S.S. 2. Art. 22 din Legea nr. 136/1995 stabilește că asigurătorul este subrogat în drepturile celor desdăunați în limitele indemnizației plătite, contra celor răspunzători de producerea pagubei. Determinarea pagubei care trebuie să acopere integral prejudiciul s-a făcut, în cauză, printr-o expertiză de specialitate necontestată de părți.

De altfel, în critica pe cuantumul daunei, recurenta nu a arătat de unde provine disproporția vădită dintre prejudiciul produs și suma la care a fost obligată prin raportate la un mod de calcul. Având în vedere că plata nu s-a făcut după ce s-au achitat indemnizațiile de asigurare, reclamanta era în drept să solicite dobânda comercială, care, prin funcția sa, asigură acoperirea integrală a prejudiciului creat prin neachitarea sumei datorate la data solicitării de către creditoarea obligației. În consecință, întrucât nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate a deciziei pronunțată în apel, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta, SC A.T.A. SA București, împotriva deciziei nr. 1145 din 4 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 75.000.000 lei onorariu de avocat către intimata-reclamantă S.A.R.A. SA Cluj Napoca. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 martie 2004.