ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4339/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8503 din 1 septembrie 2003 a Judecătoriei Iași, a fost respinsă acțiunea în regres prin care SC A. SA, agenția Iași solicitase obligarea pârâtului H.C. la plata sumei de 5.792.223 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de minorul pârâtului autoturismului la 15 februarie 2002. În esență s-a reținut că reclamanta nu a probat îndeplinirea cerințelor art. 998 C. civ., respectiv culpa minorului pentru care este atrasă răspunderea părintelui, în condițiile art. 1000 alin. (2) C. civ. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, soluționat ca apel prin decizia comercială nr. 53 din 8 martie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială, în sensul respingerii ca nefondat.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că decizia din apel a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ., că ambele instanțe, fond și apel, au interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea fiind lipsită de temei juridic și dată cu ignorarea unor probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii, judecătorii manifestând lipsă de rol activ. În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Prin întâmpinare intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La termenul de astăzi curtea, din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., coroborat cu art. 304 pct. 3 și art. 282 1 C. proc. civ., a pus în discuția părților necompetența curții de apel în soluționarea căii de atac. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin O.U.G. nr. 58/2003 de modificare a Codului de procedură civilă, dispozițiile art. 720 8 din cod au dobândit un nou conținut, hotărârile în materie comercială fiind supuse și apelului. În atare situație dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ., redevin aplicabile și în materie comercială, aspect ignorat de instanța investită cu soluționarea căii de atac. Chiar dacă Curtea de Apel Iași a fost sesizată prin încheierea din 12 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială aceasta urma a se considera investită cu calea de atac prevăzută în lege, respectiv recurs și nu apel, cum din eroare s-a menționat în respectiva încheiere deoarece, potrivit dispozițiilor art. 282 1 C. proc.

civ., în raport de valoarea litigiului, hotărârea de fond era supusă numai recursului, nu și apelului. În consecință, curtea va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, va admite recursul în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și va casa decizia recurată cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în temeiul art. 313 C. proc. civ., ca recurs, Tribunalului Iași, instanță competentă în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu. Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA, agenția Iași, împotriva deciziei nr. 53 din 8 martie 2004 a Curții de Apel Iași. Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Iași pentru rejudecarea apelului reclamantei, ca recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 septembrie 2005.