ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4339/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8503 din 1

septembrie 2003 a Judecătoriei Iași, a fost respinsă acțiunea în regres prin

care SC A. SA, agenția Iași solicitase obligarea pârâtului H.C. la plata sumei

de 5.792.223 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de minorul pârâtului

autoturismului la 15 februarie 2002.

În esență s-a reținut că reclamanta

nu a probat îndeplinirea cerințelor art. 998 C. civ., respectiv culpa minorului

pentru care este atrasă răspunderea părintelui, în condițiile art. 1000 alin. (2)

C. civ.

Împotriva acestei sentințe

reclamanta a declarat recurs, soluționat ca apel prin decizia comercială nr. 53

din 8 martie 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială, în sensul

respingerii ca nefondat.

Nemulțumită de această decizie

reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs

recurenta apreciază că decizia din apel a fost dată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute de art. 105 C. proc. civ., că ambele instanțe, fond și apel,

au interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea fiind lipsită de temei

juridic și dată cu ignorarea unor probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii,

judecătorii manifestând lipsă de rol activ.

În drept s-au invocat dispozițiile art.

304 pct. 5, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Prin întâmpinare intimatul pârât a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi curtea, din

oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct.

3 și art. 282

1

C. proc. civ., a pus în discuția părților necompetența

curții de apel în soluționarea căii de atac.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin O.U.G. nr. 58/2003 de

modificare a Codului de procedură civilă, dispozițiile art. 720

8

din

cod au dobândit un nou conținut, hotărârile în materie comercială fiind supuse

și apelului.

În atare situație dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., redevin aplicabile și în materie comercială, aspect ignorat de

instanța investită cu soluționarea căii de atac.

Chiar dacă Curtea de Apel Iași a

fost sesizată prin încheierea din 12 decembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială aceasta urma a se considera investită cu calea

de atac prevăzută în lege, respectiv recurs și nu apel, cum din eroare s-a

menționat în respectiva încheiere deoarece, potrivit dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., în raport de valoarea litigiului, hotărârea de fond era supusă

numai recursului, nu și apelului.

În consecință, curtea va admite

excepția de necompetență materială invocată din oficiu, va admite recursul în

temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și va casa decizia recurată cauza urmând

a fi trimisă spre rejudecare în temeiul art. 313 C. proc. civ., ca recurs,

Tribunalului Iași, instanță competentă în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 3 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență

materială invocată din oficiu.

Admite recursul declarat de reclamanta

SC A. SA, agenția Iași, împotriva deciziei nr. 53 din 8 martie 2004 a Curții de

Apel Iași.

Casează decizia recurată și trimite

cauza Tribunalului Iași pentru rejudecarea apelului reclamantei, ca recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 29 septembrie 2005.