ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5224/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A.T.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL București în contradictoriu cu care a solicitat să i se admită pretenția ca pârâta să fie obligată la respectarea îndatoririlor sale contractuale asumate prin contractul nr. 45 din 18 octombrie 2001, în sensul de a monta cele 20 dispozitive ABS pe minibuzele proprietatea sa. Ulterior, la 6 octombrie 2003, reclamanta a depus precizare la acțiune arătând că înțelege să solicite obligarea pârâtei la plata de despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 6318 din 17 noiembrie 2003, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Dolj a admis acțiunea precizată a reclamantei R.A.T.C.

și a obligat-o pe pârâta SC R. SRL București la plata sumei de 2.969.145.200 lei despăgubiri și 58.815.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond ținând seama de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză și a actelor depuse de reclamantă, a reținut că pârâta nu a montat pe minibuzele destinate transportului în comun, sistemele ABS așa cum s-a prevăzut în contractul bilateral, în temeiul principiului răspunderii contractuale, concluzionând că pârâta datorează reclamantei contravaloarea pieselor lipsă. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond pârâta a declarat apel susținând că în luna decembrie 2003 a început montarea sistemelor ABS la minibuzele reclamantei și a finalizat această operațiune la 17 martie 2004, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal nr. 100/2622, îndeplinindu-și obligațiile contractuale, și ne mai impunându-se obligarea sa la plata de despăgubiri.

Prin decizia nr. 247 din 31 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, apelul pârâtei a fost admis și s-a schimbat sentința instanței de fond în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată a reclamantei, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. La pronunțarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate având în vedere că din actele dosarului rezultă că două dintre minibuzele în litigiu aveau montate sistemele ABS, iar pentru restul de 18 minibuze s-a realizat montarea după pronunțarea hotărârii instanței de fond așa cum rezultă din dovada de la dosarul de apel. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri susținând că: - au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., constând în aceea că hotărârea cuprinde motive contradictorii, existând contradicții între considerente și dispozitiv; - au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; - s-au încălcat dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., prin faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra dovezilor care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recursul reclamantei este nefondat. În primul său motiv de recurs, este făcută susținerea că instanța de apel nu a fost consecventă când a menționat în considerente că apelul este nefondat, iar în dispozitiv a decis admiterea acestui apel.

Din analiza considerentelor deciziei, rezultă că instanța de apel a făcut motivarea clară, în concordanță cu probele ce au determinat luarea deciziei de a admite apelul pârâtei și de a schimba sentința tribunalului în sensul respingerii acțiunii reclamantei, încât inadvertența sesizată de recurentă nu poate fi privită decât ca o eroare materială. S-a reținut de asemenea corect de către instanța de apel că față de definitivarea lucrărilor de montare a sistemelor ABS cu acordul și la cererea reclamantei finalizată prin procesul - verbal de recepție la 17 martie 2004, nu se mai impunea obligarea pârâtei la montarea sau plata contravalorii acestor componente. Susținerile din cel de al doilea motiv de recurs potrivit cu care s-a făcut aplicarea greșită a legii, sunt de asemenea neîntemeiate, întrucât montarea sistemelor ABS s-a făcut ulterior pronunțării hotărârii instanței de fond.

În plus, modificarea ulterioară a acțiunii s-a făcut de către reclamantă cu încălcarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce a impus pronunțarea de către instanța de apel a hotărârii care să sancționeze ignorarea acestor prevederi: Nici ultimul motiv de recurs nu este de natură a schimba hotărârea pronunțată de instanța de apel întrucât susținerile recurentei cum că această hotărâre a fost pronunțată fără luarea în considerare a unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu sunt întemeiate. Raportul de expertiză efectuat în cauză și procesul verbal din 17 martie 2004 cu privire la care recurenta susține că nu s-a pronunțat instanța, au fost analizate și tocmai în considerarea lor și în limita obiectului cu care a fost investită instanța, s-a reținut că acțiunea reclamantei este nefondată.

Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei se privește a fi nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.A.T.C., împotriva deciziei nr. 247 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2004.