ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4265/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. A. S.A., sucursala Iași, a solicitat obligarea pârâților T.A.R. și respectiv S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, la plata sumei de 26.081.473 lei cu titlu de daune, plus cheltuielile de judecată aferente, motivat de plata către asiguratul său S.C. L. SRL Iași a acestei sume cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a avariilor produse autoturismului în accidentul de circulație ce a avut loc în ziua de 7 martie 1999, la Iași. Prin sentința civilă nr. 919 din 26 iunie 2000, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., sucursala Iași, în contradictoriu cu pârâții T.A.R.

și S.C. AF. S.A., sucursala Moldova. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că existența prejudiciului este dovedită prin plata către asigurat a sumei de 26.081.473 lei, dar nu sunt îndeplinite cumulativ celelalte trei condiții pentru a se antrena răspunderea presupusului autor al accidentului de circulație și a unității la care acesta este asigurat, și anume: existența faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și existența vinovăției persoanei ce a cauzat prejudiciul; din actele întocmite – de constatare și al organului de poliție, nerezultând vinovăția pârâtului T.A.R. Prin decizia comercială nr. 32/A din 5 februarie 2001, Curtea de Apel Iași a admis apelul reclamantei împotriva sentinței pe care a schimbat-o în tot, a admis acțiunea reclamantei și i-a obligat pe pârâți, în solidar, să plătească reclamantei 26.081.473 lei cu titlu de daune plus 3.197.336 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că procesul verbal încheiat de organul de poliție are lacune, dar instanța nu a fost sesizată cu o plângere împotriva lui; intimatul pârât (contravenient) nu l-a contestat, deși a primit o copie a acestuia, iar apelanta reclamantă a făcut dovada ce atrage răspunderea delictuală a intimatului pârât, care are asigurare de răspundere civilă la S.C. AF. Moldova. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 11 C. proc.

civ., prin invocarea a două motive de casare, și anume: 1) instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, prin restrângerea aplicabilității acestora și recunoașterea valabilității unui act, întocmit cu nerespectarea legii și lovit de nulitate absolută, în sensul producerii de consecințe juridice; 2) instanța a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale cu privire la persoana responsabilă de producerea accidentului, luând ca bază de stabilire a culpei un act lovit de nulitate absolută și a stabilit și recunoașterea pârâtului, deși aceasta nu și-a recunoscut vina ci aceasta a fost consemnată doar în mențiunile actului.

În consecință, solicită casarea deciziei recurate, menținerea sentinței date de tribunal în primă instanță și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. Recursul nu este fondat. Din examinarea criticilor formulate în recurs, raportate la hotărârile pronunțate în cauză și la actele dosarului, se constată următoarele: Ambele instanțe au reținut corect ca fiind de necontestat faptul că reclamanta a plătit asiguratului său despăgubirile pentru producerea cazului asigurat și în limita sumei plătite este îndreptățită a se subroga în drepturile acestuia. De asemenea, corect s-a reținut că ne aflăm în prezența unei acțiuni îndreptate contra persoanei implicate în accidentul de circulație și a unității în care acesta este asigurat, pârâtul T.A.R.

fiind chemat a răspunde pentru fapta proprie, în conformitate cu dispozițiile art. 998 C. civ. În ce privește îndeplinirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii, instanțele au ajuns la aprecieri diferite. Astfel, dacă instanța de fond a reținut că în situația în care procesul verbal întocmit de organul de poliție conține omisiuni de natură a atrage nulitatea actului înseamnă că nu s-a făcut dovada deplină a vinovăției pârâtului, instanța de apel a considerat că procesul verbal, așa lapidar întocmit, a stabilit culpa conducătorului auto și atât timp cât acesta nu a contestat respectivul act, nefăcând plângere împotriva lui, înseamnă că și-a recunoscut culpa. Această apreciere a curții de apel, pe care și-a întemeiat soluția pronunțată, a făcut obiectul celor două motive de recurs formulate de S.C.

AF. S.A., sucursala Moldova, cel de-al doilea fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. în prezent abrogate. Examinând criticile valabil exprimate se constată că instanța de apel a reținut corect, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, respectiv Legea nr. 136/1995, normele tehnice de aplicare, art. 998 și urm. C. civ. și printr-o judicioasă interpretare a probelor administrate, că instanța nu a fost investită cu judecarea unei plângeri împotriva procesului verbal încheiat de organul de poliție și acest act a stabilit culpa pârâtului T.A.R. Ca atare, se reține că atât timp cât nu s-a cerut și nu s-a constatat nulitatea actului mai sus menționat, acesta este un act juridic valabil, ce produce efecte juridice, pe baza lui stabilindu-se corect răspunderea delictuală a intimatului-pârât, care are asigurare de răspundere civilă la S.C.

AF. În consecință, cum prin recursul formulat de pârâtă nu s-a formulat nici o critică întemeiată în condițiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută fiind legală și temeinică și recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. AF. S.A., sucursala Moldova Iași împotriva deciziei nr. 32/A din 5 februarie 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6 noiembrie 2003.