ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4265/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.A., sucursala Iași, a

solicitat obligarea pârâților T.A.R. și respectiv S.C. AF. S.A., sucursala Moldova,

la plata sumei de 26.081.473 lei cu titlu de daune, plus cheltuielile de

judecată aferente, motivat de plata către asiguratul său S.C. L. SRL Iași a

acestei sume cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea lucrărilor de

remediere a avariilor produse autoturismului în accidentul de circulație ce a

avut loc în ziua de 7 martie 1999, la Iași.

Prin sentința civilă nr. 919 din 26 iunie 2000,

Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A.,

sucursala Iași, în contradictoriu cu pârâții T.A.R. și S.C. AF. S.A., sucursala

Moldova.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a

reținut că existența prejudiciului este dovedită prin plata către asigurat a

sumei de 26.081.473 lei, dar nu sunt îndeplinite cumulativ celelalte trei condiții

pentru a se antrena răspunderea presupusului autor al accidentului de

circulație și a unității la care acesta este asigurat, și anume: existența

faptei ilicite, existența unui raport de cauzalitate între faptă ilicită și

prejudiciu și existența vinovăției persoanei ce a cauzat prejudiciul; din

actele întocmite – de constatare și al organului de poliție, nerezultând

vinovăția pârâtului T.A.R.

Prin decizia comercială nr. 32/A din 5 februarie

2001, Curtea de Apel Iași a admis apelul reclamantei împotriva sentinței pe

care a schimbat-o în tot, a admis acțiunea reclamantei și i-a obligat pe

pârâți, în solidar, să plătească reclamantei 26.081.473 lei cu titlu de daune

plus 3.197.336 lei cheltuieli de judecată la fond și în apel.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a

reținut că procesul verbal încheiat de organul de poliție are lacune, dar

instanța nu a fost sesizată cu o plângere împotriva lui; intimatul pârât

(contravenient) nu l-a contestat, deși a primit o copie a acestuia, iar

apelanta reclamantă a făcut dovada ce atrage răspunderea delictuală a

intimatului pârât, care are asigurare de răspundere civilă la S.C. AF. Moldova.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat

recurs pârâta S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 11 C. proc. civ., prin

invocarea a două motive de casare, și anume: 1) instanța de apel a pronunțat o

hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță, prin

restrângerea aplicabilității acestora și recunoașterea valabilității unui act,

întocmit cu nerespectarea legii și lovit de nulitate absolută, în sensul

producerii de consecințe juridice; 2) instanța a reținut că sunt întrunite

elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale cu privire la

persoana responsabilă de producerea accidentului, luând ca bază de stabilire a

culpei un act lovit de nulitate absolută și a stabilit și recunoașterea

pârâtului, deși aceasta nu și-a recunoscut vina ci aceasta a fost consemnată

doar în mențiunile actului.

În consecință, solicită casarea deciziei

recurate, menținerea sentinței date de tribunal în primă instanță și, pe fond,

respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea criticilor formulate în recurs, raportate

la hotărârile pronunțate în cauză și la actele dosarului, se constată

următoarele:

Ambele instanțe au reținut corect ca fiind de

necontestat faptul că reclamanta a plătit asiguratului său despăgubirile pentru

producerea cazului asigurat și în limita sumei plătite este îndreptățită a se

subroga în drepturile acestuia.

De asemenea, corect s-a reținut că ne aflăm în

prezența unei acțiuni îndreptate contra persoanei implicate în accidentul de

circulație și a unității în care acesta este asigurat, pârâtul T.A.R. fiind

chemat a răspunde pentru fapta proprie, în conformitate cu dispozițiile art. 998

C. civ.

În ce privește îndeplinirea condițiilor necesare

pentru angajarea răspunderii, instanțele au ajuns la aprecieri diferite.

Astfel, dacă instanța de fond a reținut că în

situația în care procesul verbal întocmit de organul de poliție conține

omisiuni de natură a atrage nulitatea actului înseamnă că nu s-a făcut dovada

deplină a vinovăției pârâtului, instanța de apel a considerat că procesul

verbal, așa lapidar întocmit, a stabilit culpa conducătorului auto și atât timp

cât acesta nu a contestat respectivul act, nefăcând plângere împotriva lui,

înseamnă că și-a recunoscut culpa.

Această apreciere a curții de apel, pe care și-a

întemeiat soluția pronunțată, a făcut obiectul celor două motive de recurs

formulate de S.C. AF. S.A., sucursala Moldova, cel de-al doilea fiind întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. în prezent abrogate.

Examinând criticile valabil exprimate se

constată că instanța de apel a reținut corect, cu respectarea dispozițiilor

legale aplicabile în speță, respectiv Legea nr. 136/1995, normele tehnice de

aplicare, art. 998 și urm. C. civ. și printr-o judicioasă interpretare a

probelor administrate, că instanța nu a fost investită cu judecarea unei

plângeri împotriva procesului verbal încheiat de organul de poliție și acest

act a stabilit culpa pârâtului T.A.R.

Ca atare, se reține că atât timp cât nu s-a

cerut și nu s-a constatat nulitatea actului mai sus menționat, acesta este un

act juridic valabil, ce produce efecte juridice, pe baza lui stabilindu-se

corect răspunderea delictuală a intimatului-pârât, care are asigurare de

răspundere civilă la S.C. AF.

În consecință, cum prin recursul formulat de

pârâtă nu s-a formulat nici o critică întemeiată în condițiile art. 304 C. proc.

civ., care să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi

menținută fiind legală și temeinică și recursul declarat în cauză va fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. AF. S.A.,

sucursala Moldova Iași împotriva deciziei nr. 32/A din 5 februarie 2001 a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 6

noiembrie 2003.