ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2616/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă, la 4

februarie 2000, la Judecătoria Drobeta Turnu-Severin, reclamantul B.M.I. a

chemat în judecată pârâta SC A.S.R. SA Mehedinți, solicitând obligarea acesteia

la plata sumei de 70.196.423 lei, reprezentând daune, pe care era obligată să

le achite, deoarece a fost victima unui accident de circulație produs de G.M.V.

La 29 octombrie 1996, aceasta i-a

plătit 2.753.925 lei, sumă care reprezintă numai o parte din prejudiciul

suferit.

Prin sentința civilă nr. 1361,

pronunțată la 3 martie 2000, judecătoria și-a declinat competența în favoarea

tribunalului, care, după precizarea de către reclamant a acțiunii și chemarea

în judecată, în calitate de pârâtă, a autoarei accidentului G.N.M., a admis în

parte acțiunea și a obligat pe pârâta G.N.M. să plătească reclamantului 10.505.265

lei, reprezentând inflația la sumele stabilite cu titlul de despăgubiri, prin

sentința penală nr. 538/A/1999 a Tribunalului Mehedinți, achitate cu

întârziere.

Acțiunea față de SC A.S.R. SA

Mehedinți a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamant,

împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

care, prin decizia nr. 1052, pronunțată, la 14 decembrie 2001, în dosarul nr. 223/C

din 2001, a schimbat în parte sentința și a majorat suma la care pârâta, G.N.M.,

a fost obligată, la 15.227.803 lei, reprezentând indice de devalorizare pentru

sumele achitate la 7 aprilie și 12 mai 2000, aceeași pârâtă fiind obligată să

plătească reclamantului și 2.500.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Acțiunea față de pârâta, SC A.S.R.

SA Mehedinți, a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că soluția de respingere a acțiunii față de SC A.S.R. SA este

justificată, deoarece aceasta, în calitate de asigurător, potrivit art. 55 din

Legea nr. 136/1995, avea obligația de plată a despăgubirii numai în măsura în

care reclamantul nu a fost despăgubit de autorul accidentului, iar, în cauză,

despăgubirea a fost stabilită prin hotărâre judecătorească pronunțată în cauza

penală, iar autoarea a fost obligată la plată.

Cu privire la deprecierea valorii

sumelor neachitate, instanța de apel a avut în vedere scadența din decembrie

1999 și raportul de expertiză efectuat cu ocazia judecării cauzei în apel.

Împotriva acestei decizii,

reclamantul-apelant a declarat recurs, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului, se susține

că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ.,

care prevede că partea vătămată poate formula acțiune civilă pentru repararea

pagubelor care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii

penale.

În speță, el s-a constituit ca parte

civilă, în 1996, iar obligarea la plată s-a dispus în iulie 1999, devalorizarea

survenită în acest interval de timp putând fi considerată pagubă născută după

pronunțarea hotărârii penale de către judecătoria Strehaia, iar sumele

cheltuite în 1996, i-au fost achitate în anul 2000.

Instanța de apel nu a precizat nici

considerentele pentru care a acordat devalorizarea de la data pronunțării

deciziei civile a Tribunalului Mehedinți, până la achitarea sumelor, nu de la

data când paguba s-a produs efectiv, până la achitarea sumei.

Un alt motiv de recurs l-a

constituit faptul că s-a respins acțiunea față de SC A.S.R. SA Mehedinți, care

a achitat mamei reclamantului suma de 2.759.952 lei, reprezentând degradarea

autoturismului.

Recursul declarat de reclamant nu

este fondat.

Instanța de apel a reținut corect că

sumele pretinse de reclamant au fost stabilite și se datorau din decembrie 1999,

prin hotărâre judecătorească, deci, calculul ratei inflației urma să se facă de

la acea dată, până la achitarea efectivă a sumelor.

Cuantumul sumelor datorate cu acest

titlu a fost stabilit corect, în raport cu calculele efectuate de expert, iar

cu privire la pârâta, SC A.S.R. SA, s-a reținut corect că aceasta, conform art.

55 din Legea nr. 136/1995, putea fi obligată la plată, numai în măsura în care

reclamantul nu a fost despăgubit de autorul accidentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul, B.M.I., împotriva deciziei nr. 1052 din 14 decembrie 2001 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 15 mai 2003.