ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1568/2003

Deliberând asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. 1574 din 22

februarie 2000, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Controlului Financiar de Stat Mehedinți a solicitat obligarea pârâtelor SC M.

SA Drobeta Turnu-Severin și Direcția de Supraveghere Vamală Craiova la plata

sumei de 15.196.035 lei daune.

Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a convenit

cu pârâta, în baza contractului de consignație nr. 1244 din 13 februarie 1996,

valorificarea mărfurilor devenite proprietatea statului și, în executarea

acestui contract, a neglijat să preia la timp 5 autoturisme confiscate, iar când

le-a preluat, după 5 luni, nu le-a evaluat și nici nu a făcut nici o obiecțiune

la eventualele lipsuri, astfel că, la data verificării stării autoturismelor,

valoarea acestora era diminuată cu 15.748.525 lei.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 402

din 25 aprilie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta SC

M. SA la 15.196.035 lei despăgubiri către reclamantă și a respins acțiunea față

de Direcția de Supraveghere Vamală.

S-a reținut că pârâta SC M. SA a primit bunurile în gestiune

la valoarea stabilită de expert și răspunde pentru degradarea bunurilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC

M. SA, susținând că reclamanta este în culpă pentru deteriorarea bunurilor

pentru că ei îi revenea obligația de ridicare a bunurilor din vamă și de

predare a acestora . Cu privire la evaluare, pârâta arată că nu a fost invitată

la constatare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1470

din 13 noiembrie 2000, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința și a respins

acțiunea față de pârâta SC M. SA.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a

apreciat că nu s-au predat bunurile pe bază de proces verbal, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 1 din Legea 178/1994; procesul verbal de evaluare nu ține loc

de act de predare; cum procesul verbal de constatare evidențiază lipsuri și o

stare de degradare neconsemnată în procesul verbal de evaluare nr. 39/1996,

rezultă că degradarea bunurilor s-a produs înainte de preluarea bunurilor.

Concluzionând că răspunderea pentru orice lipsă,

pierdere sau deteriorare aparține consignatarului, instanța a respins acțiunea.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă

care susține că predarea s-a făcut pe baza procesului verbal din 27 februarie

1997, la primire a asistat și un mecanic auto – I.S., dar nu s-au făcut

obiecțiuni, astfel că, în motivarea deciziei, se invocă un formalism excesiv.

Recurenta mai arată că valoarea autoturismelor nu a

fost contestată.

Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanța de apel a reținut corect că procesul verbal

din 27 februarie 1997 nu ține loc de proces verbal de predare, care trebuia

întocmit, conform dispozițiilor art. 1 din Legea 178/1994, și culpa pentru

deteriorarea autoturismelor aparține reclamantei, nefiind transferată

răspunderea tocmai pentru că nu s-a făcut predarea, iar degradarea bunurilor

s-a produs înainte de predare, dacă aceasta s-ar considera ca realizată în fapt

la 27 februarie 1997.

Hotărârea pronunțată în apel fiind legală și

negăsindu-se întemeiată critica ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția

Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți,

împotriva deciziei nr. 1470 din 13 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova,

secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.