ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1568/2003

Deliberând asupra recursului de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 1574 din 22 februarie 2000, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți a solicitat obligarea pârâtelor SC M. SA Drobeta Turnu-Severin și Direcția de Supraveghere Vamală Craiova la plata sumei de 15.196.035 lei daune. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a convenit cu pârâta, în baza contractului de consignație nr. 1244 din 13 februarie 1996, valorificarea mărfurilor devenite proprietatea statului și, în executarea acestui contract, a neglijat să preia la timp 5 autoturisme confiscate, iar când le-a preluat, după 5 luni, nu le-a evaluat și nici nu a făcut nici o obiecțiune la eventualele lipsuri, astfel că, la data verificării stării autoturismelor, valoarea acestora era diminuată cu 15.748.525 lei.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 402 din 25 aprilie 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta SC M. SA la 15.196.035 lei despăgubiri către reclamantă și a respins acțiunea față de Direcția de Supraveghere Vamală. S-a reținut că pârâta SC M. SA a primit bunurile în gestiune la valoarea stabilită de expert și răspunde pentru degradarea bunurilor. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC M. SA, susținând că reclamanta este în culpă pentru deteriorarea bunurilor pentru că ei îi revenea obligația de ridicare a bunurilor din vamă și de predare a acestora . Cu privire la evaluare, pârâta arată că nu a fost invitată la constatare. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1470 din 13 noiembrie 2000, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința și a respins acțiunea față de pârâta SC M. SA.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a apreciat că nu s-au predat bunurile pe bază de proces verbal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea 178/1994; procesul verbal de evaluare nu ține loc de act de predare; cum procesul verbal de constatare evidențiază lipsuri și o stare de degradare neconsemnată în procesul verbal de evaluare nr. 39/1996, rezultă că degradarea bunurilor s-a produs înainte de preluarea bunurilor. Concluzionând că răspunderea pentru orice lipsă, pierdere sau deteriorare aparține consignatarului, instanța a respins acțiunea. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă care susține că predarea s-a făcut pe baza procesului verbal din 27 februarie 1997, la primire a asistat și un mecanic auto – I.S., dar nu s-au făcut obiecțiuni, astfel că, în motivarea deciziei, se invocă un formalism excesiv.

Recurenta mai arată că valoarea autoturismelor nu a fost contestată. Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de apel a reținut corect că procesul verbal din 27 februarie 1997 nu ține loc de proces verbal de predare, care trebuia întocmit, conform dispozițiilor art. 1 din Legea 178/1994, și culpa pentru deteriorarea autoturismelor aparține reclamantei, nefiind transferată răspunderea tocmai pentru că nu s-a făcut predarea, iar degradarea bunurilor s-a produs înainte de predare, dacă aceasta s-ar considera ca realizată în fapt la 27 februarie 1997. Hotărârea pronunțată în apel fiind legală și negăsindu-se întemeiată critica ce se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți, împotriva deciziei nr. 1470 din 13 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2003.