ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4776/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie 1999 reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R.G. SRL Pitești solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 282.383.640 lei contravaloare produse livrate cu factura nr. 803966 din 16 martie 1999 de 268.936.800 lei reactualizată. Pârâta S.C. R.G. SRL Pitești a formulat cerere reconvențională la data de 1 septembrie 1999 și a solicitat obligarea reclamantei pârâte S.C. R. S.A. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de 318.606.621 lei datorată potrivit proceselor verbale de compensare încheiate la 27 octombrie 1998 și 3 noiembrie 1998 în vederea stingerii unor datorii de S.C.

P. Drobeta Turnu Severin. La data de 17 noiembrie 1999 s-a dispus conexarea la prezenta cauză și dosarul nr. 4677/1999 având ca părți aceiași reclamantă în contradictoriu cu pârâta S.C. D.S. SRL privind plata sumei de 158.639.040 lei reprezentând valoarea reactualizată a sumei de 151.084.800 lei consemnată în factura nr. 803951 din 15 martie 1999. Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 575 din 27 iulie 2000 s-a admis în parte acțiunea împotriva pârâtei S.C. R.G. SRL, s-a respins acțiunea față de pârâta S.C. D.S. SRL și s-a respins cererea reconvențională. Pârâta reclamantă S.C. R.G. SRL a fost obligată la plata sumei de 29.631.539 lei.

La pronunțarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză și probele administrate reținând că reclamanta a livrat pârâtei anvelope în valoare de 154.084.800 lei sumă care a fost compensată prin proces verbal, parțial până la valoarea de 85.230.280 lei (procesul verbal nr. 5 din 28 august 1999) și încă până la valoarea de 65.854.820 lei cu procesul verbal nr. 63 din 25 august 1999, astfel că pârâta S.C. D.S. SRL nu mai are datorii. Cât privește acțiunea împotriva pârâtei S.C. R.G. SRL s-a reținut că s-au efectuat compensări, astfel încât pretențiile se justifică doar pentru suma de 29.631.539 lei, iar cererea reconvențională a fost considerată nefondată, deoarece nu a existat un contract pentru livrarea de mărfuri, livrarea făcându-se direct pe bază de facturi.

Împotriva acestei sentințe au promovat apel ambele părți. Reclamanta susține că prin factura nr. 803966 din 16 martie 1999 s-au livrat către pârâta S.C. R.G. SRL anvelope și camere de aer în valoare totală de 268.936.800 lei, pentru care s-a acceptat livrarea în compensare de păcură și negru de fum – în acest sens s-a emis comanda nr. 161 din 23 aprilie 1999 care nu a fost onorată astfel încât anvelopele și camerele nu au fost plătite. La data de 27 octombrie 1998 a intervenit un proces verbal de compensare la care a participat și intermediarul S.C. P. SRL, iar pârâta S.C. R.G. SRL a consemnat unilateral la finalul acestui proces verbal că trebuie să primească suma de 218.606.621 lei sumă ce a fost achitată către S.C.

P. SRL. Cu privire la acțiunea promovată împotriva pârâtei S.C. D.S. SRL reclamanta apelantă a precizat că procesul verbal de compensare din 5 noiembrie 1998 nu și-a produs efecte, deoarece S.C. S. S.A. Drobeta Turnu Severin a renunțat la compensare. Pârâta critică soluția instanței de fond susținând că cererea reconvențională a fost dovedită prin constatările primului raport de expertiză, iar pe de altă parte a omis să se refere la procesele verbale nr. 376/1 și 376/2 din conținutul cărora rezultă că S.C. R.G., datorează suma de 319.606.621 lei cât și penalitățile de întârziere aferente în sumă de 265.925.435 lei. Prin decizia civilă nr. 1005 din 5 noiembrie 2001 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă și a admis apelul pârâtei, schimbând în parte sentința civilă criticată în sensul că respinge acțiunea față de pârâta S.C.

R. SRL și admite în parte cererea reconvențională a pârâtei reclamante S.C. R.G. SRL. A constatat intervenită compensarea pentru suma de 268.936.800 lei și a obligat pe S.C. R. S.A. la suma de 139.993.355 lei reprezentând diferență necompensată de 49.669.821 lei reactualizată. De asemenea a menținut soluția de respingere a acțiunii față de pârâta S.C. D.S. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză dispusă în apel stabilind că între cele două părți s-au derulat relații comerciale constând în livrarea de produse petroliere de către S.C. R.G. SRL în beneficiul S.C. R. S.A. prin intermediul S.C. P. SRL și apoi S.C. D.S. SRL. Deoarece S.C.

P. SRL acumulase o datorie de 1.222.852.344 lei către S.C. R.G. SRL cele două apelante au inițiat o modalitate de decontare a prețului produselor petroliere astfel încât S.C. R. S.A. să achite o parte din prețul produselor petroliere primite direct apelantei S.C. R.G. RL evitând plata prin intermediul S.C. P. SRL care nu făcea plata în continuare, către S.C. R.G. SRL. Această intenție reală a apelantelor a fost constatată și de expertizele efectuate și necontestate de către părți. Soluția dată este rezultatul interpretării date convențiilor intitulate procese verbale de compensare nr. 376/1 din 27 octombrie 1998 și 376/2 din 5 noiembrie 1998. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen și legal timbrat ambele părți.

Reclamanta critică soluția instanței de apel considerând-o nelegală și netemeinică cu privire la menținerea soluției de respingere a acțiunii față de pârâta S.C. D.S. SRL din moment ce expertizele efectuate au reținut debitul acesteia în sumă de 65.854.520 lei. Criticile pârâtei fac referire la faptul că instanța de apel a omis să se constate reactualizarea sumei de 318.606.621 lei pe perioada 27 octombrie și respectiv 3 noiembrie 1998 până la data de 15 martie 1999. Deși părțile nu invocă nici un temei legal din conținutul motivelor rezultă că ele pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recursurile sunt nefondate. Astfel, așa cum a reținut și instanța de apel în ce privește S.C.

D.S. SRL, anvelopele pentru care s-a emis factura nr. 803951 din 15 martie 1999 a avut ca destinatar pe S.C. D.S. SRL personal și nu ca mandatar al unei alte societăți comerciale. Pârâta avea obligația plății prețului de 151.084.800 lei, indiferent de plățile efectuate prin compensare, indiferent cine urma să beneficieze în final de aceste anvelope. Ulterior între cele două părți a intervenit o compensare legală în condițiile art. 1144 C. civ. la nivelul sumei de 85.230.280 lei, S.C. D.S. SRL urmând să mai achite diferența de 65.854.520 lei cum susține și recurenta. Numai că, instanța de apel a examinat cererea formulată privind întreg ansamblul probator al cauzei și a reținut că deși expertiza din apel ignoră procesul verbal de compensare nr. 5 din 24 august 1999 privind suma de 40.000.000 lei, situație în care debitul apare achitat.

În aceste condiții justificat s-a reținut că S.C. D.S. nu are debite restante față de recurenta reclamantă. Cu privire la recursul pârâtei reclamante, Curtea reține că așa cum a stabilit și instanța de apel nu poate fi îndreptățită la plata dobânzii comerciale (legale) întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1081 C. civ. și art. 43 C. com. ținând cont de datele emiterii comenzilor de livrare produse prin compensare. Se reține că prin admiterea cererii reconvenționale instanța de apel a avut în vedere sumele compensate, reactualizate astfel că nu se justifică critica formulată, diferența necompensată de 49.669.821 lei fiind reactualizată, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei recurate.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.C. R. S.A. Drobeta Turnu Severin și pârâta S.C. R.G. SRL Pitești, împotriva deciziei nr. 1105 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.