ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4776/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4776/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra
recursurilor de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 8 iulie
1999 reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R.G. SRL
Pitești solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să fie
obligată la plata sumei de 282.383.640 lei contravaloare produse livrate cu
factura nr. 803966 din 16 martie 1999 de 268.936.800 lei reactualizată.
Pârâta S.C. R.G. SRL Pitești a formulat cerere
reconvențională la data de 1 septembrie 1999 și a solicitat obligarea
reclamantei pârâte S.C. R. S.A. Drobeta Turnu Severin la plata sumei de
318.606.621 lei datorată potrivit proceselor verbale de compensare încheiate la
27 octombrie 1998 și 3 noiembrie 1998 în vederea stingerii unor datorii de S.C.
P. Drobeta Turnu Severin.
La data de 17 noiembrie 1999 s-a dispus conexarea
la prezenta cauză și dosarul nr. 4677/1999 având ca părți aceiași reclamantă în
contradictoriu cu pârâta S.C. D.S. SRL privind plata sumei de 158.639.040 lei
reprezentând valoarea reactualizată a sumei de 151.084.800 lei consemnată în
factura nr. 803951 din 15 martie 1999.
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr.
575 din 27 iulie 2000 s-a admis în parte acțiunea împotriva pârâtei S.C. R.G.
SRL, s-a respins acțiunea față de pârâta S.C. D.S. SRL și s-a respins cererea
reconvențională. Pârâta reclamantă S.C. R.G. SRL a fost obligată la plata sumei
de 29.631.539 lei.
La pronunțarea acestei soluții instanța de fond
a avut în vedere concluziile raportului de expertiză și probele administrate
reținând că reclamanta a livrat pârâtei anvelope în valoare de 154.084.800 lei
sumă care a fost compensată prin proces verbal, parțial până la valoarea de
85.230.280 lei (procesul verbal nr. 5 din 28 august 1999) și încă până la
valoarea de 65.854.820 lei cu procesul verbal nr. 63 din 25 august 1999, astfel
că pârâta S.C. D.S. SRL nu mai are datorii.
Cât privește acțiunea împotriva pârâtei S.C.
R.G. SRL s-a reținut că s-au efectuat compensări, astfel încât pretențiile se
justifică doar pentru suma de 29.631.539 lei, iar cererea reconvențională a
fost considerată nefondată, deoarece nu a existat un contract pentru livrarea
de mărfuri, livrarea făcându-se direct pe bază de facturi.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel
ambele părți.
Reclamanta susține că prin factura nr. 803966
din 16 martie 1999 s-au livrat către pârâta S.C. R.G. SRL anvelope și camere de
aer în valoare totală de 268.936.800 lei, pentru care s-a acceptat livrarea în
compensare de păcură și negru de fum – în acest sens s-a emis comanda nr. 161
din 23 aprilie 1999 care nu a fost onorată astfel încât anvelopele și camerele
nu au fost plătite. La data de 27 octombrie 1998 a intervenit un proces verbal
de compensare la care a participat și intermediarul S.C. P. SRL, iar pârâta
S.C. R.G. SRL a consemnat unilateral la finalul acestui proces verbal că trebuie
să primească suma de 218.606.621 lei sumă ce a fost achitată către S.C. P. SRL.
Cu privire la acțiunea promovată împotriva
pârâtei S.C. D.S. SRL reclamanta apelantă a precizat că procesul verbal de
compensare din 5 noiembrie 1998 nu și-a produs efecte, deoarece S.C. S. S.A.
Drobeta Turnu Severin a renunțat la compensare.
Pârâta critică soluția instanței de fond
susținând că cererea reconvențională a fost dovedită prin constatările primului
raport de expertiză, iar pe de altă parte a omis să se refere la procesele
verbale nr. 376/1 și 376/2 din conținutul cărora rezultă că S.C. R.G.,
datorează suma de 319.606.621 lei cât și penalitățile de întârziere aferente în
sumă de 265.925.435 lei.
Prin decizia civilă nr. 1005 din 5 noiembrie
2001 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul
promovat de reclamantă și a admis apelul pârâtei, schimbând în parte sentința
civilă criticată în sensul că respinge acțiunea față de pârâta S.C. R. SRL și
admite în parte cererea reconvențională a pârâtei reclamante S.C. R.G. SRL.
A constatat intervenită compensarea pentru suma
de 268.936.800 lei și a obligat pe S.C. R. S.A. la suma de 139.993.355 lei
reprezentând diferență necompensată de 49.669.821 lei reactualizată.
De asemenea a menținut soluția de respingere a
acțiunii față de pârâta S.C. D.S. SRL.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a
avut în vedere concluziile raportului de expertiză dispusă în apel stabilind că
între cele două părți s-au derulat relații comerciale constând în livrarea de
produse petroliere de către S.C. R.G. SRL în beneficiul S.C. R. S.A. prin
intermediul S.C. P. SRL și apoi S.C. D.S. SRL.
Deoarece S.C. P. SRL acumulase o datorie de
1.222.852.344 lei către S.C. R.G. SRL cele două apelante au inițiat o modalitate
de decontare a prețului produselor petroliere astfel încât S.C. R. S.A. să
achite o parte din prețul produselor petroliere primite direct apelantei S.C.
R.G. RL evitând plata prin intermediul S.C. P. SRL care nu făcea plata în
continuare, către S.C. R.G. SRL. Această intenție reală a apelantelor a fost
constatată și de expertizele efectuate și necontestate de către părți.
Soluția dată este rezultatul interpretării date
convențiilor intitulate procese verbale de compensare nr. 376/1 din 27 octombrie
1998 și 376/2 din 5 noiembrie 1998.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în
termen și legal timbrat ambele părți.
Reclamanta critică soluția instanței de apel
considerând-o nelegală și netemeinică cu privire la menținerea soluției de
respingere a acțiunii față de pârâta S.C. D.S. SRL din moment ce expertizele
efectuate au reținut debitul acesteia în sumă de 65.854.520 lei.
Criticile pârâtei fac referire la faptul că
instanța de apel a omis să se constate reactualizarea sumei de 318.606.621 lei
pe perioada 27 octombrie și respectiv 3 noiembrie 1998 până la data de 15
martie 1999.
Deși părțile nu invocă nici un temei legal din
conținutul motivelor rezultă că ele pot fi încadrate în cele prevăzute de art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, așa cum a reținut și instanța de apel în
ce privește S.C. D.S. SRL, anvelopele pentru care s-a emis factura nr. 803951
din 15 martie 1999 a avut ca destinatar pe S.C. D.S. SRL personal și nu ca
mandatar al unei alte societăți comerciale.
Pârâta avea obligația plății prețului de
151.084.800 lei, indiferent de plățile efectuate prin compensare, indiferent
cine urma să beneficieze în final de aceste anvelope.
Ulterior între cele două părți a intervenit o
compensare legală în condițiile art. 1144 C. civ. la nivelul sumei de
85.230.280 lei, S.C. D.S. SRL urmând să mai achite diferența de 65.854.520 lei
cum susține și recurenta.
Numai că, instanța de apel a examinat cererea
formulată privind întreg ansamblul probator al cauzei și a reținut că deși
expertiza din apel ignoră procesul verbal de compensare nr. 5 din 24 august
1999 privind suma de 40.000.000 lei, situație în care debitul apare achitat.
În aceste condiții justificat s-a reținut că
S.C. D.S. nu are debite restante față de recurenta reclamantă.
Cu privire la recursul pârâtei reclamante,
Curtea reține că așa cum a stabilit și instanța de apel nu poate fi
îndreptățită la plata dobânzii comerciale (legale) întrucât nu sunt îndeplinite
condițiile art. 1081 C. civ. și art. 43 C. com. ținând cont de datele emiterii
comenzilor de livrare produse prin compensare.
Se reține că prin admiterea cererii
reconvenționale instanța de apel a avut în vedere sumele compensate,
reactualizate astfel că nu se justifică critica formulată, diferența
necompensată de 49.669.821 lei fiind reactualizată, așa cum rezultă din
dispozitivul deciziei recurate.
Față de cele arătate, văzând dispozițiile art.
312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de
reclamanta S.C. R. S.A. Drobeta Turnu Severin și pârâta S.C. R.G. SRL Pitești,
împotriva deciziei nr. 1105 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Craiova,
secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 2 decembrie 2003.