ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, la data de 6 martie 2001, reclamanta SC I.R.I.C. SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.S. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 6.724.794 lei, cu titlu de daune, precum și la dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 3250 din 25 aprilie 2001, Tribunalul București a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 6.724.794 lei, cu titlu de daune, și la 1.670.144 lei, reprezentând dobânzi actualizate la data de 24 aprilie 2001. S-au reținut, ca fiind incidente în cauză, dispozițiile art. 22, 48 – 57 din Legea nr. 136/1995, precum și art. 2 din O.G.

nr. 9/2000, în sensul că pârâta SC A.S. SA datorează despăgubiri și dobânda aferentă reclamantei, în raport cu împrejurarea că producerea riscului asigurat a fost din culpa exclusivă a asiguratului pârâtei, iar reclamanta a făcut dovada achitării contravalorii avariilor suferite de autovehiculul, asigurat CASCO al reclamantei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC A.S. SA, sucursala municipiului București, invocând lipsa calității procesuale pasive a acesteia, în sensul că asigurarea civilă auto obligatorie s-a încheiat cu SC A.S. SA, sucursala Oradea – Agenția Marghita, potrivit tichetului de asigurare depus de reclamantă, astfel că această sucursală trebuia chemată în judecată și nu sucursala București.

Apelanta a depus, în dovedirea susținerilor sale, copia tichetului de asigurare și un extras din Regulamentul de organizare și funcționare al SC A.S. SA. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1244 din 21 septembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă și, pe fond, a admis și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, iar, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În motivarea soluției s-a reținut că tichetul de asigurare obligatorie auto, care antrenează răspunderea societății de asigurare, a fost încheiat cu Agenția Marghita, aparținând sucursalei Oradea din cadrul SC A.S. SA, astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe acest înscris.

Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al SC A.S. SA, depus în calea de atac a apelului, sucursalele sunt împuternicite să reprezinte societatea în fața instanțelor judecătorești, astfel că, în cauză, s-au reținut ca incidente prevederile art. 41 alin. (2) C. proc. civ., cu consecința că acțiunea a fost greșit îndreptată împotriva sucursalei București. La data de 22 noiembrie 2001, reclamanta SC I.R.I.C. SA București a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și 303 C. proc. civ. Recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 6-10 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel a interpretat greșit legea, sens în care a arătat că sucursalele asigurătorului nu au personalitate juridică și, deci, nu pot fi chemate în judecată în nume propriu.

Totodată a mai susținut că acțiunea a fost corect îndreptată împotriva SC A.S. SA București, întrucât numai aceasta are personalitate juridică și nu sucursala Oradea – Agenția Marghita, cum greșit a stabilit instanța de apel, în raport cu emitenta tichetului de asigurare. Recurenta a mai arătat că, ulterior introducerii acțiunii, pârâta, legal chemată în instanță, a achitat, cu titlu de daune, suma de 6.724.794 lei, împrejurare ce nu a fost avută în vedere de către instanța de apel și care duce la concluzia că, prin acceptarea plății, și-a legitimat și calitatea procesuală pasivă. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, în fond, menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare al societății pârâte, aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 13 iulie 2001 a A.G.A. (dosar apel) unitățile teritoriale sunt entități operative, fără personalitate juridică, împuternicite să încheie contracte în numele societății de asigurare-reasigurare. Ca atare, aceste sucursale nu pot sta în judecată în nume propriu, participarea lor la judecată fiind una de reprezentare a societății comerciale, în temeiul normelor menționate. În speță, recurenta-reclamantă a chemat în judecată societatea mamă, SC A.S. SA București, care, potrivit actelor constitutive și Regulamentului de funcționare, este singura cu drept de reprezentare, așa încât este lipsit de relevanță de care sucursală a fost emis tichetul de asigurare.

Așadar, împrejurarea că acesta a fost emis de Agenția Marghita (pendinte de sucursala Oradea) nu este de natură a conferi calitate procesuală pasivă acestei sucursale, cât timp încheierea contractului de asigurare s-a făcut tot în numele societății mamă – SC A.S. SA - și nu în numele propriu al emitentului. Având în vedere că, din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel s-a oprit asupra excepției și nu a analizat și critica ce vizează fondul, mai precis realitatea plăților și modul cum s-au stabilit raporturile juridice dintre părți, analiză care se impunea față de caracterul devolutiv al apelului, Curtea, conform art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta SC I.R.I.C.

SA București, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC I.R.I.C. SA București, împotriva deciziei nr. 1244 din 21 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia atacată și trimite cauza, pentru judecarea apelului, la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 martie 2003.