ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4014/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4014/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința comercială nr. 325 din 7 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea formulată de reclamanta SC A.B. SRL cu sediul social în municipiul

Alba-Iulia județul Alba împotriva pârâtei SC S.A. Cluj SA cu sediul social în

municipiul Cluj-Napoca județul Cluj. A fost admisă cererea reconvențională

formulată de pârâta SC S.A. Cluj SA împotriva reclamantei SC A.B. SRL, în

sensul că a obligat reclamanta să plătească pârâtei sumele de 44.300.188 lei

reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, 10.272.146 lei

reprezentând dobânda legală calculată la debitul principal până la data de 21

ianuarie 2005 precum și 4.090.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut în principal că pârâta a efectuat unele

reparații la autoturismul proprietatea reclamantei marca Daewoo Espero 1,5,

însă după aceea s-a constat că chiuloasa era fisurată, motiv pentru care

motorul nu a putut funcționa, ambele părți fiind de acord asupra acestui

aspect. În acest context instanța de fond a fost investită să stabilească dacă

îi revine pârâtei vreo culpă în defectarea piesei menționate, dacă reclamanta

trebuie sau nu să plătească reparațiile efectuate până în prezent și care este

cuantumul acestor reparații.

Judecătoria Cluj-Napoca, în

dosarul nr. 979/2004, a pronunțat încheierea civilă nr. 3729/7 aprilie 2004 și

în baza raportului de expertiză judiciară întocmit de expert S.S. a constatat

că defecțiunea motorului constă în aceea a existenței unei crăpături a

chiuloasei, provocând scurgeri de ulei.

Determinat de aceste

împrejurări s-a apreciat că nu poate fi admisă cererea reclamantei de obligare

a pârâtei la înlocuirea piesei defecte și predarea autoturismului în stare de

funcționare întrucât autoturismul a fost folosit o perioadă îndelungată, a

parcurs un număr foarte mare de kilometri, fiind posibil ca defecțiunea

chiuloasei să se datoreze fie folosirii necorespunzătoare, fie unor defecte de

fabricație, fiind exclusă culpa pârâtei.

Cererea reconvențională a

fost găsită întemeiată, din notele de constatare conținând cheltuielile cu

manopera și piesele înlocuite rezultând că valoarea acestor lucrări se ridică

la suma de 44.300.188 lei, fiind dată eficiență art. 969 C. civ., prin aceea că

o convenție intervenită între părți are putere de lege între ele.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 259 din 20

octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta SC A.B. SRL Alba Iulia

împotriva sentinței civile nr. 325 din 7 martie 2005 pronunțată de în dosarul nr.

790/2004 al Tribunalului Comercial Cluj pe care a desființat-o în partea

referitoare la judecarea acțiunii principale și a dispus trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, au fost menținute restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, s-a

apreciat cu prioritate că, în faza procesuală a apelului, critica reclamantei

vizează numai soluția pronunțată în privința acțiunii introductive, nu și cea

referitoare la cererea reconvențională pe care apelanta nu a înțeles să o

combată sub nici un aspect și cu nici un argument.

Fiind stabilite limitele

apelului, a rezultat că într-adevăr instanța de fond a pronunțat o soluție

criticabilă, bazându-se doar pe prezumții, și anume aceea că piesa defectă pe

care reclamanta solicită să fie înlocuită a fost deteriorată fie ca urmare a

utilizării necorespunzătoare a autoturismului, fie este consecința unui defect

de fabricație. Nu putea însă a fi fundamentată soluția în acest mod, instanța

fiind obligată potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., să stabilească

în mod corect starea de fapt pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.

Era imperios necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru

a se stabili cauza reală a defecțiunii piesei în litigiu. Conform dispozițiilor

art. 297 C. proc. civ., se constată că prima instanță a rezolvat procesul fără

a intra în cercetarea fondului, astfel încât s-a impus admiterea apelului cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în privința acțiunii introductive.

Împotriva deciziei civile nr.

259 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios și fiscal, a promovat recurs pârâta SC S.A. Cluj SA care a

criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul că hotărârea cuprinde motive contradictorii iar instanța de apel

în realitate, față de probațiunea solicitată, a respins expertiza ca fiind

inutilă soluționării cauzei. S-a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei atacate în ceea ce privește desființarea sentinței civile nr. 325/2005

a Tribunalului Comercial Cluj și trimiterea cauzei în vederea rejudecării

apelului numai cu privire la acțiunea principală sau menținerea aceleiași

decizii atacate cu privire la acțiunea reconvențională, fiind invocat ca temei

de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7 raportat la art. 312 alin.

(3) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA pentru următoarele

considerente.

Din conținutul cererii de

chemare în judecată, reiese că reclamanta SC A.B. SRL Alba Iulia a solicitat

obligarea pârâtei la repararea prin înlocuirea piesei defecte a autoturismului

marca Daewoo Expero 1,5, constatate prin expertiza judiciară efectuată în

dosarul nr. 979/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu consecința predării

acestui autoturism în stare bună de funcționare, cu reparația efectuată.

Corect a apreciat instanța

de apel întreaga situație de fapt și de drept, iar după verificarea

documentației existente, a considerat imperios necesară efectuarea unei

expertize tehnice de specialitate pentru a lămuri toate aspectele

contradictorii ale cauzei, în special cauza reală a defecțiunii piesei, precum

și raportul de cauzalitate între această defecțiune și o eventuală manipulare a

piesei de către angajații societății pârâte cu ocazia efectuării reparațiilor

anterioare.

Relevanță în cele expuse

anterior o are și poziția procesuală a părților cu ocazia soluționării

apelului, când în ședința publică din 20 octombrie 2005 reprezentanții părților

au argumentat că se impune efectuarea unei expertize tehnice. Chiar în

motivarea cererii de recurs pârâta a precizat că „ambele părți au fost în

principiu de acord că o expertiză tehnică lămurește cauza”.

Nu poate fi primită teza

acreditată de recurentă potrivit căreia decizia atacată cuprinde motive

contradictorii, deoarece cu maximă claritate, bine documentat au fost expuse

toate rațiunile ce au determinat, în esență, admiterea apelului reclamantei,

respectiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în condițiile în

care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În consecință, urmează a

respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA cu sediul

social în Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 259 din 20 octombrie 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.A. Cluj SA Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 259 din 20

octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 7 decembrie 2006.