ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4014/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința comercială nr. 325 din 7 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A.B. SRL cu sediul social în municipiul Alba-Iulia județul Alba împotriva pârâtei SC S.A. Cluj SA cu sediul social în municipiul Cluj-Napoca județul Cluj. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta SC S.A. Cluj SA împotriva reclamantei SC A.B. SRL, în sensul că a obligat reclamanta să plătească pârâtei sumele de 44.300.188 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate și neachitate, 10.272.146 lei reprezentând dobânda legală calculată la debitul principal până la data de 21 ianuarie 2005 precum și 4.090.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut în principal că pârâta a efectuat unele reparații la autoturismul proprietatea reclamantei marca Daewoo Espero 1,5, însă după aceea s-a constat că chiuloasa era fisurată, motiv pentru care motorul nu a putut funcționa, ambele părți fiind de acord asupra acestui aspect. În acest context instanța de fond a fost investită să stabilească dacă îi revine pârâtei vreo culpă în defectarea piesei menționate, dacă reclamanta trebuie sau nu să plătească reparațiile efectuate până în prezent și care este cuantumul acestor reparații. Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. 979/2004, a pronunțat încheierea civilă nr. 3729/7 aprilie 2004 și în baza raportului de expertiză judiciară întocmit de expert S.S.

a constatat că defecțiunea motorului constă în aceea a existenței unei crăpături a chiuloasei, provocând scurgeri de ulei. Determinat de aceste împrejurări s-a apreciat că nu poate fi admisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la înlocuirea piesei defecte și predarea autoturismului în stare de funcționare întrucât autoturismul a fost folosit o perioadă îndelungată, a parcurs un număr foarte mare de kilometri, fiind posibil ca defecțiunea chiuloasei să se datoreze fie folosirii necorespunzătoare, fie unor defecte de fabricație, fiind exclusă culpa pârâtei. Cererea reconvențională a fost găsită întemeiată, din notele de constatare conținând cheltuielile cu manopera și piesele înlocuite rezultând că valoarea acestor lucrări se ridică la suma de 44.300.188 lei, fiind dată eficiență art. 969 C. civ., prin aceea că o convenție intervenită între părți are putere de lege între ele.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 259 din 20 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta SC A.B. SRL Alba Iulia împotriva sentinței civile nr. 325 din 7 martie 2005 pronunțată de în dosarul nr. 790/2004 al Tribunalului Comercial Cluj pe care a desființat-o în partea referitoare la judecarea acțiunii principale și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate. Pentru a decide astfel, s-a apreciat cu prioritate că, în faza procesuală a apelului, critica reclamantei vizează numai soluția pronunțată în privința acțiunii introductive, nu și cea referitoare la cererea reconvențională pe care apelanta nu a înțeles să o combată sub nici un aspect și cu nici un argument.

Fiind stabilite limitele apelului, a rezultat că într-adevăr instanța de fond a pronunțat o soluție criticabilă, bazându-se doar pe prezumții, și anume aceea că piesa defectă pe care reclamanta solicită să fie înlocuită a fost deteriorată fie ca urmare a utilizării necorespunzătoare a autoturismului, fie este consecința unui defect de fabricație. Nu putea însă a fi fundamentată soluția în acest mod, instanța fiind obligată potrivit art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., să stabilească în mod corect starea de fapt pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică. Era imperios necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili cauza reală a defecțiunii piesei în litigiu.

Conform dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., se constată că prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât s-a impus admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare în privința acțiunii introductive. Împotriva deciziei civile nr. 259 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios și fiscal, a promovat recurs pârâta SC S.A. Cluj SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că hotărârea cuprinde motive contradictorii iar instanța de apel în realitate, față de probațiunea solicitată, a respins expertiza ca fiind inutilă soluționării cauzei.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în ceea ce privește desființarea sentinței civile nr. 325/2005 a Tribunalului Comercial Cluj și trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului numai cu privire la acțiunea principală sau menținerea aceleiași decizii atacate cu privire la acțiunea reconvențională, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 7 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA pentru următoarele considerente.

Din conținutul cererii de chemare în judecată, reiese că reclamanta SC A.B. SRL Alba Iulia a solicitat obligarea pârâtei la repararea prin înlocuirea piesei defecte a autoturismului marca Daewoo Expero 1,5, constatate prin expertiza judiciară efectuată în dosarul nr. 979/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu consecința predării acestui autoturism în stare bună de funcționare, cu reparația efectuată. Corect a apreciat instanța de apel întreaga situație de fapt și de drept, iar după verificarea documentației existente, a considerat imperios necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a lămuri toate aspectele contradictorii ale cauzei, în special cauza reală a defecțiunii piesei, precum și raportul de cauzalitate între această defecțiune și o eventuală manipulare a piesei de către angajații societății pârâte cu ocazia efectuării reparațiilor anterioare.

Relevanță în cele expuse anterior o are și poziția procesuală a părților cu ocazia soluționării apelului, când în ședința publică din 20 octombrie 2005 reprezentanții părților au argumentat că se impune efectuarea unei expertize tehnice. Chiar în motivarea cererii de recurs pârâta a precizat că „ambele părți au fost în principiu de acord că o expertiză tehnică lămurește cauza”. Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia decizia atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece cu maximă claritate, bine documentat au fost expuse toate rațiunile ce au determinat, în esență, admiterea apelului reclamantei, respectiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în condițiile în care prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În consecință, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA cu sediul social în Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 259 din 20 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 259 din 20 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 decembrie 2006.