ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2006, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtului R.I.D. la restituirea autoturismului marca R. model Trafic a certificatului de înmatriculare sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi de la data rămânerii definitive a sentinței. Judecătoria Baia Mare, prin sentința civilă nr. 4414 din 22 iunie 2006, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, a admis în parte acțiunea reclamantei și l-a obligat la restituirea autoturismului; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii.

Prin decizia nr. 5/ A din 6 octombrie 2006 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe, ce a fost anulată și s-a reținut cauza spre competentă soluționare în fond, cu motivarea că obiectul cauzei este de natură comercială, neevaluabilă în bani, iar potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența soluționării litigiului aparține tribunalului, în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 274 din 1 februarie 2007 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârât și excepția privind calitatea procesuală pasivă a acestuia.

S-a admis acțiunea reclamantei și pârâtul a fost obligat să restituie autoturismul reclamantei; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii și acesta a fost obligat la 508 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâtul a fost somat să restituie autoturismul prin notificările depuse la dosar, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă. Pârâtul a recunoscut că autoturismul se află în posesia sa și nu a refuzat restituirea conform declarației din dosarul penal, așa încât el este titularul obligației asumate și nu societatea comercială al cărui administrator era pârâtul.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 115 din 23 mai 2007, a admis apelul declarat de pârât, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, a schimbat în tot sentința instanței de fond și a respins cererea reclamantei. A admis în parte cererea pârâtului, a obligat reclamanta la cheltuieli de judecată în sumă de 8,3 Ron și a respins în rest pretențiile formulate cu acest titlu. S-a reținut în considerentele deciziei că acordul de voință pentru perfectarea contractului de comodat s-a făcut între cele două societăți comerciale reprezentate de administratorii lor, iar bunul s-a transmis reprezentantului legal al SC D. SRL.

Că reclamanta nu a dovedit calitatea de subiect pasiv al pârâtului la executarea obligației de restituire a bunului predat în regimul contractului de comodat reprezentantului legal al

SC D. SRL.

Împotriva acestei decizii SC A. SRL prin administrator C.P. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea hotărârii, respingerea apelului pârâtului și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. A susținut recurenta că autoturismul marca R. a fost împrumutat intimatului-pârât R.I.D. și nu societății cum a reținut instanța de apel. Nu a existat un contract de comodat și pârâtul nu a dovedit cu înscrisuri acest aspect, mai mult a recunoscut că a primit autoturismul și că se află la un atelier de reparații auto. Deși notificarea din 14 februarie 2005 a fost trimisă către SC D. SRL, celelalte două depuse la dosar s-au expediat intimatului-pârât.

Prin întâmpinare, intimatul R.I.D. a solicitat respingerea recursului întrucât instanța de apel a reținut în mod corect că el a împrumutat autoturismul pentru transportul unor materiale de construcții în calitatea sa de administrator al SC D. SRL de la societatea recurentă cu care a avut raporturi comerciale pentru executarea unor lucrări de construcții. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Reclamanta SC A. SRL prin administrator a solicitat prin acțiune obligarea pârâtului R.I.D. la restituirea autoturismului marca R. și a certificatului de înmatriculare sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi. Problema de drept care trebuie rezolvată în cadrul analizei motivelor recursului este aceea a legitimării procesuale pasive a intimatului-pârât și dacă acestuia îi incumbă obligația de restituire în natură a autoturismului sau societății al cărui administrator este, așa cum s-a reținut în considerentele deciziei recurate.

Calitatea procesuală este una din condițiile ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în proces. Pentru a avea calitate procesuală pasivă trebuie să existe o identitate între persoana intimatului-pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. În speță, reclamanta a împrumutat intimatului-pârât autoturismul pentru câteva zile și nu societății al cărui administrator era, așa cum acesta a recunoscut de altfel, în declarația pe care a dat-o în dosarul penal în calitate de inculpat la plângerea prealabilă a părții vătămate C.P. administratorul recurentei, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen. În același sens este și declarația martorului M.Șt.

audiat în primul ciclu procesual la instanța de fond, respectiv Judecătoria Baia Mare. Argumentul invocat de intimatul-pârât avut în vedere de instanța de apel privind lipsa calității procesuale pasive, că una din cele trei notificări (14 februarie 2005) a fost comunicată către SC D. SRL al cărui administrator este și nu acestuia, nu poate fi reținut cât timp celelalte două au fost expediate intimatului, adică persoanei căruia i-a fost împrumutat autoturismul. Deși instanța de apel a reținut existența unui contract de comodat între cele două societăți comerciale, la dosar nu s-au depus înscrisuri în acest sens și nici nu s-au administrat probe din care să rezulte că între cele două societăți au existat raporturi comerciale sub acest aspect.

Pentru considerentele reținute, Înalta Curte constată că intimatul-pârât are calitate procesuală pasivă potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., fiind cel obligat în raportul juridic dedus judecății, așa încât în mod greșit instanța de apel a respins acțiunea reclamantei și a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia. Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă să se caseze decizia recurată și întrucât apelul a fost soluționat pe excepție, să se trimită cauza pentru rejudecare în fond, aceleeași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 115 din 23 mai 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.