ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31

ianuarie 2006, reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtului R.I.D. la

restituirea autoturismului marca R. model Trafic a certificatului de înmatriculare

sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi de la data rămânerii definitive

a sentinței.

Judecătoria Baia Mare, prin sentința

civilă nr. 4414 din 22 iunie 2006, a respins excepția prescripției dreptului

material la acțiune invocată de pârât, a admis în parte acțiunea reclamantei și

l-a obligat la restituirea autoturismului; s-a respins capătul de cerere

privind obligarea pârâtului la daune cominatorii.

Prin decizia nr. 5/ A din 6 octombrie

2006 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios administrativ,

s-a admis apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe, ce a fost

anulată și s-a reținut cauza spre competentă soluționare în fond, cu motivarea

că obiectul cauzei este de natură comercială, neevaluabilă în bani, iar

potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competența soluționării

litigiului aparține tribunalului, în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 274 din 1

februarie 2007 a Tribunalului Maramureș, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, s-a respins excepția prescripției dreptului material

la acțiune al reclamantei, invocată de pârât și excepția privind calitatea

procesuală pasivă a acestuia.

S-a admis acțiunea reclamantei și

pârâtul a fost obligat să restituie autoturismul reclamantei; s-a respins capătul

de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii și acesta a fost

obligat la 508 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

pârâtul a fost somat să restituie autoturismul prin notificările depuse la

dosar, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 lit. a) din

Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Pârâtul a recunoscut că autoturismul

se află în posesia sa și nu a refuzat restituirea conform declarației din

dosarul penal, așa încât el este titularul obligației asumate și nu societatea comercială

al cărui administrator era pârâtul.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 115 din 23 mai 2007, a

admis apelul declarat de pârât, ca urmare a admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive a acestuia, a schimbat în tot sentința instanței de

fond și a respins cererea reclamantei.

A admis în parte cererea pârâtului, a

obligat reclamanta la cheltuieli de judecată în sumă de 8,3 Ron și a respins în

rest pretențiile formulate cu acest titlu.

S-a reținut în considerentele deciziei

că acordul de voință pentru perfectarea contractului de comodat s-a făcut între

cele două societăți comerciale reprezentate de administratorii lor, iar bunul

s-a transmis reprezentantului legal al SC D. SRL. Că reclamanta nu a dovedit

calitatea de subiect pasiv al pârâtului la executarea obligației de restituire

a bunului predat în regimul contractului de comodat reprezentantului legal al

SC D. SRL.

Împotriva acestei decizii SC A. SRL

prin administrator C.P. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat modificarea hotărârii, respingerea apelului pârâtului și

menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu

cheltuieli de judecată.

A susținut recurenta că autoturismul

marca R. a fost împrumutat intimatului-pârât R.I.D. și nu societății cum a

reținut instanța de apel.

Nu a existat un contract de comodat și

pârâtul nu a dovedit cu înscrisuri acest aspect, mai mult a recunoscut că a

primit autoturismul și că se află la un atelier de reparații auto.

Deși notificarea din 14 februarie 2005

a fost trimisă către SC D. SRL, celelalte două depuse la dosar s-au expediat

intimatului-pârât.

Prin întâmpinare, intimatul R.I.D. a solicitat

respingerea recursului întrucât instanța de apel a reținut în mod corect că el

a împrumutat autoturismul pentru transportul unor materiale de construcții în

calitatea sa de administrator al SC D. SRL de la societatea recurentă cu care a

avut raporturi comerciale pentru executarea unor lucrări de construcții.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Reclamanta SC A. SRL prin

administrator a solicitat prin acțiune obligarea pârâtului R.I.D. la

restituirea autoturismului marca R. și a certificatului de înmatriculare sub

sancțiunea unor daune cominatorii de 50 Ron pe zi.

Problema de drept care trebuie rezolvată

în cadrul analizei motivelor recursului este aceea a legitimării procesuale

pasive a intimatului-pârât și dacă acestuia îi incumbă obligația de restituire

în natură a autoturismului sau societății al cărui administrator este, așa cum

s-a reținut în considerentele deciziei recurate.

Calitatea procesuală este una din

condițiile ce trebuie îndeplinită pentru ca o persoană să poată fi parte în

proces.

Pentru a avea calitate procesuală

pasivă trebuie să existe o identitate între persoana intimatului-pârât și cel

obligat în raportul juridic dedus judecății.

În speță, reclamanta a împrumutat

intimatului-pârât autoturismul pentru câteva zile și nu societății al cărui

administrator era, așa cum acesta a recunoscut de altfel, în declarația pe care

a dat-o în dosarul penal în calitate de inculpat la plângerea prealabilă a

părții vătămate C.P. administratorul recurentei, pentru săvârșirea infracțiunii

de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen.

În același sens este și declarația

martorului M.Șt. audiat în primul ciclu procesual la instanța de fond,

respectiv Judecătoria Baia Mare.

Argumentul invocat de intimatul-pârât avut

în vedere de instanța de apel privind lipsa calității procesuale pasive, că una

din cele trei notificări (14 februarie 2005) a fost comunicată către SC D. SRL

al cărui administrator este și nu acestuia, nu poate fi reținut cât timp

celelalte două au fost expediate intimatului, adică persoanei căruia i-a fost împrumutat

autoturismul.

Deși instanța de apel a reținut existența

unui contract de comodat între cele două societăți comerciale, la dosar nu s-au

depus înscrisuri în acest sens și nici nu s-au administrat probe din care să

rezulte că între cele două societăți au existat raporturi comerciale sub acest

aspect.

Pentru considerentele reținute, Înalta

Curte constată că intimatul-pârât are calitate procesuală pasivă potrivit art. 41

alin. (1) C. proc. civ., fiind cel obligat în raportul juridic dedus judecății,

așa încât în mod greșit instanța de apel a respins acțiunea reclamantei și a reținut

excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312

alin. (5) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă să se

caseze decizia recurată și întrucât apelul a fost soluționat pe excepție, să se

trimită cauza pentru rejudecare în fond, aceleeași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

SC A. SRL Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 115 din 23 mai 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, casează

decizia recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

ianuarie 2008.