ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1311 din 2

februarie 2007 pronunțată în dosar nr. 33263/3/2006 al Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N.D.L. împotriva

pârâtei SC D.T. SRL Sendreni Movileni precum și cererea reconvențională

formulată de pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut în esență că solicitarea reclamantului de a se dispune

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 21 ianuarie 2004 încheiat

între părți, având ca obiect autoturismul marca Mitsubishi Pajero 3.2. DID, an

de fabricație 2001 pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate este neîntemeiată

pentru că nu există o neexecutare imputabilă pârâtei în sensul art. 1020-1021 C.

civ.

De asemenea, cererea reconvențională

formulată de pârâtă pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare din

litigiu pentru existența viciilor ascunse și evicțiune a fost respinsă ca

nefondată cu motivarea că nu s-a dovedit în condițiile art. 1169 C. civ.

existența viciilor ascunse în momentul încheierii contractului, constând în

inexistența calității de proprietar al reclamantului sau cu privire la

integritatea autoturismului.

Apelurile declarate de ambele părți

împotriva acestei hotărâri au fost admise, cu consecința schimbării în parte a

sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamant,

constatării rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 87 din 21

ianuarie 2007 și obligării pârâtei la restituirea autoturismului anterior

identificat.

Totodată s-a admis în parte cererea

reconvențională cu consecința obligării reclamantului la plata sumei de 7.680

Euro în echivalentul în lei din ziua plății reprezentând contravaloare avans,

fiind respinse celelalte capete ale cererii, cu obligarea reclamantului la

plata sumei de 1.551 lei cheltuieli de judecată către pârâtă și a acesteia la

plata sumei de 854 lei către reclamant cu același titlu.

Instanța de control judiciar a respins

excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței de fond cu

motivarea că față de obiectul acțiunii, conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., revine tribunalului competența materială a soluționării cauzei, iar în

privința competenței teritoriale raportat la prevederile dispozițiilor art. 10

pct. 1 C. proc. civ. și 8.2 din contract, instanța competentă sub aspect

teritorial este Tribunalul București, întrucât vânzătorul are domiciliul în

București.

În privința fondului s-a apreciat ca

întemeiată cererea reclamantului pentru rezoluțiunea contractului din litigiu,

deoarece cumpărătoarea pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului,

fiind îndeplinite prin urmare condițiile prevăzute de art. 1020-1021 C. civ.

Referitor la cererea reconvențională, dat

fiind faptul că nu s-a stabilit cu certitudine existența unor vicii ascunse s-a

respins capătul de cerere întemeiat pe prevederile art. 1352, art. 1337 și art.

1323 C. civ., dar ca urmare a constatării rezoluțiunii s-a dispus restituirea

sumei achitate cu titlu de avans.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs pârâta SC D.T. SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 3, 6-9 C. proc. civ.

În mod concret recurenta invocă faptul că

decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a

dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială, apreciind eronat că

sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., deși toate

obligațiile contractuale s-au executat la sediul cumpărătorului, adică al

societății pârâte, astfel că sesizarea instanței competente de la sediul

vânzătorului, adică al reclamantului, în considerarea prevederilor art. 8.2 din

contractul din litigiu încalcă dispozițiile legale referitoare la competența

teritorială, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De asemenea, arată recurenta, instanța de

apel, în mod greșit a obligat reclamantul să restituie numai avansul nu și

ratele achitate, în sumă totală de 10.678 Euro, ceea ce are drept efect doar o

restituire parțială a prețului și prin urmare o îmbogățire fără justă cauză a

reclamantului. În privința modului de soluționare a cererii reconvenționale,

concluzia instanței este eronată, în condițiile în care viciile ascunse existau

în momentul încheierii contractului, situație în care se impunea admiterea

acestei cereri.

Dar, menționează recurenta, curtea de

apel a omis să se pronunțe asupra criticii formulate împotriva încheierii din

11 decembrie 2006 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății până

la soluționarea dosarului penal nr. 7152/P/2005, pronunțând o hotărâre nelegală

și sub acest aspect.

Analizând recursul declarat prin prisma

motivelor invocate, raportat la prevederile art. 304 pct. 3, 6-9 C. proc. civ.,

Curtea constată că este întemeiat admițându-l ca atare pentru considerentele ce

urmează a fi în continuare expuse.

Potrivit art. 10 C. proc. civ., în afară

de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente conform pct.1 al

aceluiași articol, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea

sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru

executarea fie chiar în parte, a obligațiunii.

Cu alte cuvinte, prin această dispoziție

legală, se instituie o competență teritorială alternativă, care conferă

reclamantului posibilitatea de a se adresa în afară de instanța de la

domiciliul pârâtului și celei de la locul prevăzut în contract pentru

executarea fie și parțială a obligației. În această privință însă, a executării

parțiale a obligațiilor, pârâta a susținut, aspect necontestat, de altfel că

obligațiile s-au executat la sediul său, motiv pentru care devin incidente

dispozițiile de drept comun în materia competenței teritoriale, adică a

instanței de la sediul pârâtului, cu atât mai mult cu cât în contract nu s-a

prevăzut locul executării obligațiilor.

În consecință, fiind întemeiat motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., soluția ce se impune este

aceea a admiterii recursului, casării deciziei și sentinței și trimiterii

cauzei spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Galați, secția

comercială, ipoteză în care, analizarea celorlalte critici este inutilă și

lipsită de interes, însă vor fi avute în vedere conform art. 315 alin. (3) C.

proc. civ., cu prilejul rejudecării.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

D.T. SRL Movileni împotriva deciziei comerciale nr. 614 din 10 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia atacată și sentința

comercială nr. 1311 din 2 februarie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a

comercială, și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul

Galați.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 iunie 2008.