ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3660/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr. 10382 din 16 decembrie 2005, reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare a chemat în judecată pârâta SC E. SRL Câmpina pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la returnarea sumei de 10.550 lei reprezentând plățile suplimentare nedatorate pe care le-a efectuat către aceasta și totodată să fie obligată pârâta la predarea pieselor care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți și care le-au fost predate de către vânzător, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a contractat cu pârâta achiziționarea unei autocisterne, unei autospecializate și a unei autoizoterme la prețul de 150.000.000 ron, fiecare, incluzând T.V.A.-ul aferent acestora, sens în care a plătit și un avans de 20.000.000 lei.

Reclamanta a mai arătat că la data de 26 iulie 2005 ca urmare a indicațiilor pârâtei, a achitat acesteia prin ordin de plată 50.000 ron reprezentând contravaloarea facturilor indicate telefonic de către pârâtă și cu toate că prin această plată achitase în plus suma de 7.000 ron, pârâta a comunicat reclamantei că trebuie să mai achite suma de 3.550 ron. Această sumă a fost plătită de administratorul societății reclamante cu ordinul de plată din 29 iulie 2005 fără să se consulte cu ceilalți asociați sau cu contabilul societății. Reclamanta a mai arătat că la predarea utilajelor de către pârâtă acestea erau descompletate și într-o stare jalnică, în acest sens fiind cuprinsul procesului - verbal de predare - primire întocmit în prezența martorilor la data de 8 august 2005. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 10 și art. 112 C. proc.

civ., art. 992, art. 993, art. 484, art. 493, art. 494, art. 997, art. 1618 C. civ. Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16 ianuarie 2006, a invocat excepția lipsei de competență teritorială a Judecătoriei Satu Mare, competentă să soluționeze cauza, fiind Judecătoria Câmpina pe raza teritorială a căreia se află sediul pârâtei, avându-se în vedere și dispozițiile art. 7 C. proc. civ. Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât în speță nu operează îmbogățirea fără justă cauză întrucât T.V.A.-ul nu este un element al contractului și nici al prețului, acesta fiind o taxă care se aplică în afara prețului convenit. Prin sentința nr. 3044 din 27 iunie 2006 Judecătoria Satu Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, apreciind că potrivit art. 5 și art. 7 C. proc.

civ. competența aparține acestei ultime instanțe. La Judecătoria Câmpina unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 2579/2006, la termenul din 5 octombrie 2006 instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei în raport de capătul doi din cerere din acțiune privind predarea pieselor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare încheiat între părți. Prin sentința nr. 1873 din 5 octombrie 2006, Judecătoria Câmpina a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova susținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 8992/2006.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 354 din 7 martie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Câmpina ca neîntemeiată. A obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut în esență că primul capăt de cerere al acțiunii este neîntemeiat deoarece reclamanta nu și-a asumat dreptui și obligații prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare – cumpărare” care nu cuprinde niciun element de identificare al acestei societăți și nici nu a fost semnat de o persoană împuternicită în acest sens care să angajeze răspunderea SC E. SRL.

Înscrisurile care atestă tranzacția părților sunt facturile emise pentru plata prețului celor 3 autovehicule pe care pârâta și le-a asumat în mod valabil și care reprezintă acordul de voință al părților în condițiile în care reclamanta le-a achitat fără a formula obiecțiuni cu privire la preț. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la predarea pieselor lipsă a reținut că procesul - verbal de predare - primire care a constatat aceste lipsuri, nu a fost semnat de pârâtă, iar martorul reclamantei care a confirmat lipsurile a declarat că nu a fost de față la predarea autovehiculelor, motiv pentru care declarația acestuia a fost înlăturată de instanță. Împotriva sentinței a declarat apel SC O.C.

SRL Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 250 din 18 decembrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare împotriva sentinței nr. 354 din 7 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Câmpina și a obligat reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare să plătească pârâtei SC E. SRL cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut în esență că reclamanta nu și-a asumat drepturi și obligații prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare - cumpărare” care are cel puțin o valoare juridică de antecontract, efectul juridic între părți s-a realizat în baza facturilor emise de către SC E. SRL, așa ivit nu are răspundere juridică în acest sens.

Instanța de apel a reținut că în mod legal instanța de fond a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1092 C. proc. civ. cu privire la plata nedatorată sau art. 992 - art. 993 C. civ. îmbogățirea fără justă cauză, între părți s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare de natură comercială, aplicându-se art. 969 C. civ. și că a considerat în mod legal și temeinic raporturile contractuale au avut la baza facturile emise și care reprezintă singurul acord de voință valabil încheiat între părți, cu efecte juridice specifice astfel încât pârâta nu poate fi obligată la returnarea sumei invocată de reclamantă. Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind predarea pieselor lipsă instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat în mod just că procesul - verbal de predare - primire nu este opozabil pârâtei, nefiind semnat de niciun reprezentant al acestuia, constatările reclamantei având caracter unilateral.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare. 1) Motivarea instanței de apel este mai mult decât succintă, aceasta mărginindu-se să arate că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Nu a avut în vedere niciunul dintre motivele invocate de reclamantă prin apelul formulat. În considerentele hotărârii instanței de apel nu au fost luate în considerare probele indicate de reclamantă în cererea de apel. Motivarea instanței de apel este contradictorie, mai întâi se arată că „prima instanță în mod just a apreciat cauza dedusă judecății, că la data de 21 iunie 2005 s-a încheiat între părți un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect 3 comisioane” pentru ca ulterior să arate că „reclamanta nu și-a asumat drepturi și obligații prin înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare - cumpărare care are cel puțin o valoare juridică de antecontract”.

După ce se susține că la data de 21 iunie 2008 părțile au încheiat un contract de vânzare - cumpărare sau un antecontract deci un act juridic producător de efecte juridice, aceeași instanță în mod surprinzător arată că efectul juridic între părți s-a realizat numai în baza facturilor fiscale emise de SC E. SRL. 2) Instanța de apela a nesocotit voința părților, după cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, interpretând greșit actul de voință al părților. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (contractul de vânzare - cumpărare tip încheiate la data de 27 iulie 2005) rezultă că voința părților a fost aceea de a înstrăina trei autovehicule în schimbul unui preț de 15.000 lei inclusiv T.V.A.

Facturile fiscale nu au fost acceptate de către reprezentantul reclamantei prin semnătură, fiind achitate anterior momentului în care au fost efectiv comunicate reclamantei astfel încât nu pot constitui probă în sensul prevederilor art. 46 C. com. Instanța de apel nu a motivat de ce persoana care a semnat contractul de vânzare - cumpărare din data de 21 iunie 2005 și procesul - verbal de predare primire din data de 8 august 2005 nu este considerată mandatara SC E. SRL în condițiile în care societatea a ratificat în mod expres actele încheiate de această persoană în numele său. Pârâta a acceptat plata avansului achitat de reclamantă și și-a îndeplinit în parte obligațiile contractuale predând cele 3 autovehicule achiziționate, deși în stare necorespunzătoare.

Această atitudine a pârâtei nu poate constitui decât o ratificare expresă a actelor întocmite în numele său de către mandatara sa, M.E. 3) Hotărârea instanței de apel este consecința unei interpretări eronate a prevederilor legale aplicabile în speță. Sumele de bani achitate în plus de către reclamantă trebuiesc restituite în temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Restituirea pieselor care lipseau de la mașinile cumpărate este întemeiată după cum rezultă din cuprinsul procesului - verbal de predare - primire cât și al fotografiilor aflate la dosarul cauzei. Recurenta - reclamantă SC O.C. SRL Satu Mare a solicitat în baza art. 304, pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii comerciale astfel cum a fost promovată și obligarea pârâtei la predarea pieselor a căror lipsă constatată la data predării - primirii comisioanelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare între părți. Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză. Instanța de apel a respins apelul reclamantei SC O.C.

SRL apreciind în mod greșit faptul că actul juridic între părți s-a realizat în baza facturilor emise de către SC E. SRL. Între părți există contractele de vânzare - cumpărare pentru un vehicul folosit încheiate la Câmpina la data de 27 iulie 2005, iar facturile fiscale reprezintă doar mijlocul fiscal de înregistrare contabilă. Instanța de apel a calificat în mod neîntemeiat contractele de vânzare - cumpărare drept antecontract nesocotind voința contractuală a părților, calificând în schimb drept voință a părților facturile fiscale emise în mod unilateral de către pârâtă și neînsușite prin semnătură și ștampilă de către reclamantă. Nu pot fi interpretate drept contracte între părți facturile fiscale neînsușite de către reclamantă, achitate fără a se fi comunicat conținutul acestora, la simpla indicare a seriei și numărului acestora.

Instanța de apel a nesocotit voința părților astfel după cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză interpretând greșit actul de voință al părților. Instanța de fond și instanța de apel au subliniat în repetate rânduri caracterul de convenție comercială al relației dintre părți fără a observa pe de o parte că potrivit convenției dintre părți prețul stabilit a fost de 15.000 T.V.A. inclus (autocisternă) și pe de altă parte faptul că suma pretinsă de reclamantă (și achitată fără a fi datorată) excede convenției între părți. Instanța de fond și instanța de apel a omis să se pronunțe cu privire la întregul cuantum al pretențiilor, acestea pronunțându-se doar cu privire la suma de 8.550 lei reprezentând plată suplimentară achitată de către reclamantă prin ordinele de plată din 27 iulie 2005 și 29 iulie 2005 fără a se pronunța și asupra sumei de 2.000 lei achitată la data de 21 iunie 2005 plată nedatorată.

Pârâta și-a îmbogățit nejustificat patrimoniul cu consecința micșorării patrimoniului reclamantei nu doar cu suma de 8.550 lei ci și cu suma de 2.000 lei asupra căreia instanța nu s-a pronunțat din totalul de 10.550 lei reprezentând plăți suplimentare nedatorate efectuate de reclamantă către pârâtă. În ceea ce privește cererea reclamantei de a i se restitui piesele care lipseau de la mașinile cumpărate de aceasta, este neîntemeiată deoarece probele prezentate de către reclamantă nu sunt de natură a dovedi cele pretinse. Sumele de bani achitate în plus de către reclamantă se cuvin a fi restituite în temeiul îmbogățirii fără justă cauză (art. 992 - art. 993 C. civ.). În speță sunt întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, pârâta mărindu-și patrimoniul pe seama patrimoniului reclamantei fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.

În considerarea celor ce preced, Curtea constată nelegalitatea și netemeinica deciziei recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, va admite apelul reclamantei SC O.C. SRL Satu Mare împotriva sentinței nr. 354 din 7 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, și va schimba sentința în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei și va obliga pârâta la 10.530 lei către reclamantă cu titlu de plată nedatorată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC O.C. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 250 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia în sensul că admite apelul aceleiași părți declarat împotriva sentinței nr. 354 din 7 martie 2007 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ. Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta la 10.550 lei către reclamantă cu titlu de plată nedatorată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2008.