ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2846/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 7 aprilie 2006,

reclamanta SC M.G.V.I. SRL București a cerut, în contradictoriu cu pârâtele

1, SC F.C. SRL Bacău și 2, SC S.S. SRL Comuna Mărgineni,

constatarea nulității absolute a înstrăinării de către pârâta 1, către pârâta

2, conform facturii din 12 noiembrie  2005, a unor bunuri (2 cabine de uscare,

dimensiuni diferite, banc redresat caroserii).

În principal reclamanta a susținut, că

bunurile au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâta

1

SC F.C. SRL Bacău, din 2002, cu plata în rate. Că,

deși cumpărătoarea nu și-a onorat toate ratele, existând 7 rate neachitate, și

deci fără a deveni proprietarul bunurilor, cu rea credință le-a înstrăinat

către pârâta 2, SC S.S. SRL,

deci a vândut bunul altuia, ceea ce determină

nulitatea înstrăinării.

Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, cu sentința nr. 868 din 27 octombrie  2006 a admis acțiunea

astfel cum a fost formulată.

Instanța de fond a reținut, în principal că

vânzarea intervenită între pârâte, nu îndeplinește condițiile art. 948 C. civ.,

fiind lovită de nulitate.

Apelul declarat de pârâta

SC F.C. SRL Bacău împotriva sentinței menționate a fost respins

de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

cu Decizia nr. 70 din 12 iunie 2007, apreciindu-se că în cauză s-a reținut o

corectă stabilire a situației de fapt și aplicat dispozițiile legale.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, pârâta SC F.C. SRL Bacău a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:

- competența de soluționare

revenea Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

României conform clauzei compromisorii prevăzute în contractul de vânzare

cumpărare din 2002 dintre reclamanta vânzătoare și societatea sa, în calitate

de cumpărătoare, contract pe care-l invocă intimata reclamantă prin acțiune;

-

reclamanta este un terț față de

convenția dintre pârâte și nu are interes în cauză, întrucât nulitatea

convenției readuce utilajele în proprietatea recurentei nu a intimatei

reclamante;

-

plata utilajelor cu întârziere s-a

făcut cu acceptul reclamantei, iar la 18 noiembrie  2005, a fost achitat prețul

integral, astfel că de la această dată a devenit proprietarul bunurilor iar

înstrăinarea acestora către SC S.S. SRL este legală, iar pactul comisoriu de

gradul IV și-a produs efectele. Greșit instanța de apel a reținut că plata nu a

operat, în contul prețului, ci al penalităților, întrucât nu se datorează

penalități, reclamanta intimată fiind de acord cu întârzierea în plată;

-

greșit s-a reținut nulitatea

contractului în temeiul art. 948 C. civ., întrucât numai cumpărătoarea pârâtă SC

S.S. SRL o putea invoca. Oricum, după 18 noiembrie  2005, când s-a plătit

prețul integral, nulitatea nu mai putea fi invocată, întrucât a dobândit

proprietatea bunurilor.

Recursul este nefondat și urmează să fie

respins întrucât:

Excepția de necompetență a instanțelor

comerciale în favoarea Curții de Arbitraj este fără temei.

Soluționarea unui litigiu comercial pe calea

arbitrajului este condiționată de existența unei convenții arbitrale.

Este necontestat faptul că o atare convenție,

care se încheie în scris, sub sancțiunea nulității (art. 343 C. proc. civ.) nu

a existat între cele două pârâte în cauză legat de vânzarea-cumpărarea

bunurilor.

Faptul că în alt raport contractual, în care

numai recurenta este parte, raport care nu face obiectul prezentului dosar, ar

exista o clauză compromisorie, nu are nici o relevanță asupra competenței

soluționării litigiului de față, astfel că excepția recurentei este de respins.

Este criticabilă și de respins și susținerea

recurentei privitoare la lipsa de interes a reclamantei în formularea acțiunii.

Aceasta întrucât, cererea reclamantei are ca

obiect constatarea nulității absolute a unei convenții. Vocația de a solicita

desființarea convenției lovită de o nulitate absolută aparține nu numai

părților ci și terților legitimi interesați. Or, reclamanta este direct

interesată în constatarea nulității, față de faptul că recurenta pârâtă a

înstrăinat bunurile proprietatea sa, astfel că, întemeiat, instanța a reținut

lipsa unui element esențial de validitate a actului juridic prevăzut de art. 948

C. civ., obiectul raportului juridic.

Or, în cauză, recurenta a vândut pârâtei SC

S.S. SRL, bunuri ce nu erau proprietatea sa.

Aceste bunuri erau în posesia recurentei,

urmare unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta, cu plata

prețului în rate, și cum ratele nu au fost integral achitate, conform clauzelor

acelui contract nu a devenit proprietara bunurilor.

Nu poate fi reținută ca producătoare de

efecte juridice, data achitării bunurilor, întrucât executarea contractului

dintre recurentă și reclamantă nu face obiectul cauzei pentru a se analiza cu

ce titlu s-a făcut plata din 18 noiembrie  2005.

Dar, ceea ce este esențial este faptul că

recurenta nu a făcut dovada înstrăinării bunurilor proprietatea sa și aceasta

s-a reținut prin sentința Tribunalului Bacău nr. 135 din 7 aprilie 2006 (Dosar nr.

495/2006, atașat cauzei) prin care s-a respins cererea acesteia de obligare a SC

S.S. SRL la plata prețului bunurilor.

Astfel, hotărârea atacată fiind legală,

recursul urmează să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta

urmează să fie obligată la plata sumei de 3.000 lei în favoarea intimatei

reclamante, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat

conform chitanței depuse, fila 63 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.C. SRL Bacău împotriva Deciziei nr. 70

din 12 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios-administrativ

și fiscal.

Obligă pe recurentă

la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC

V.I. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.