ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 664 din 18 ianuarie 2006 reclamantul V.D., în

contradictoriu cu pârâții O.M., O.I.D., C.C., C.D., SC L.C. SRL și S.C., a

solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea

absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1379 din 4 aprilie 2000

autentificat și la B.N.P. S.Șt.U., repunerea părților în situația anterioară,

nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 1110 din 16 mai

2001 autentificat la B.N.P. M.L., repunerea părților în situația anterioară și

obligarea părților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii se

arată că în baza primului contract de vânzare – cumpărare pârâta S.C. a

înstrăinat garsoniera din strada Martin Horia declarând că este asociat unic al

SC L.C. SRL, deși în realitate ca, și reclamantul era asociat în cote egale iar

reclamantul avea calitatea de administrator al societății, și, ca atare

vânzarea s-a făcut de un neproprietar, fără mandat expres din partea celuilalt

asociat și administrator al societății.

Mai arată reclamantul că, în

ceea ce privește al doilea contract de vânzare – cumpărare, acesta a fost

încheiat cu fraudă la lege, în timpul litigiului, de pârâții O.M. și O.E. în

favoarea pârâților C., tocmai pentru a nu fi puși în situația anterioară.

Reclamantul a formulat și o

cerere de instituire a unui sechestru judiciar asupra garsonierei în litigiu.

Judecătoria Bacău, prin

sentința nr. 1891 din 29 martie 2006, a admis excepția de necompetență

materială invocată din oficiu la termenul din 22 martie 2006, a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bacău, în

aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 598 C. proc. civ.

Tribunalul Bacău, secția

civilă, prin încheierea formulată în dosarul nr. 2360/2006 de la 14 iunie 2006,

a scos cauza de pe rol, reținând natura comercială a cauzei, ca și Judecătoria

Bacău și a trimis-o spre competentă soluționare la Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 12

ianuarie 2007 instanța a admis cererea reclamantului și a dispus instituirea

sechestrului judiciar asupra imobilului în litigiu până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a litigiului privind dreptul de proprietate asupra

acestui imobil, numindu-l administrator sechestru pe d-l C.C.

Tribunalul Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 89 din 2 martie

2007, a admis excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de

interes pe cale de consecință a respins acțiunea pentru lipsa calității

procesuale active.

În pronunțarea acestei

hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

- la data încheierii

primului contract de vânzare – cumpărare reclamantul avea calitatea de asociat

cu 10 părți sociale și o cotă de participare la beneficii și la pierderi de

50%, însă prin actul adițional autentificat sub nr. 991 din 25 iunie 2003

reclamantul și-a cesionat părțile sociale unei terțe persoane, declarând că a

primit contravaloarea acestora și nu mai are nici o pretenție;

- nemaifiind, la data

introducerii acțiunii, asociat sau administrator la SC L.C. SRL, reclamantul nu

poate reprezenta această societate în relațiile cu terții;

- prin constatarea nulității

celor două contracte imobilul s-ar întoarce în patrimoniul SC L.C. SRL și nu al

reclamantului;

- deși s-a invocat de către

reclamant un interes rezultând dintr-o eventuală acțiune în răspundere a sa

pentru perioada cât a fost administrator al societății pârâte în raport de data

introducerii acțiunii aceasta ar fi sortită eșecului prin prescrierea dreptului

la acțiune;

- întrucât reclamantul nu a

dovedit că are un drept sau un interes în promovarea acțiunii el nu și-a

dovedit calitatea procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamantul V.D. și pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeincie.

Apelantul reclamant a

susținut că, în mod greșit s-au admis cele două excepții întrucât, față de

obiectul său, acțiunea putea fi promovată de oricine, iar pe de altă parte el,

în calitate de fost asociat al SC L.C. SRL, are un drept de creanță față de

societate pentru partea ce îi revenea din imobilul înstrăinat.

Apelanta pârâtă a susținut,

de asemenea, că cele două excepții au fost admise în mod greșit întrucât la

data încheierii primului contract reclamantul avea calitatea de administrator

al societății și este posibilă o acțiune în răspunderea sa pentru imobilul

ieșit din patrimoniul societății.

În urma admiterii acțiunii

imobilul s-ar fi întors în patrimoniul societății iar reclamantul ar fi putut

solicita contravaloarea părților sociale.

A mai precizat apelanta

pârâtă că, având interes, reclamantul are și calitate procesuală activă

întrucât, la data primei înstrăinări, era administratorul societății.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 102 din 25

septembrie 2007, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, instanța de control

judiciar reținând, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție legală

și temeinică sub aspectul celor două excepții invocate de părți.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantul V.D. și pârâta SC L.C. SRL Bacău, criticând-o

pentru nelegalitate.

Recurentul reclamant V.D. critică

decizia atacată arătând că instanța de control judiciar nu a ținut cont de

faptul că la data primei vânzări avea calitatea de administrator și asociat, că

vânzarea s-a efectuat fără știrea sa și cu încălcarea normelor juridice. Mai

arată recurentul că în opinia sa, instanțele trebuiau să respingă excepțiile și

să soluționeze fondul cauzei.

În final, recurentul

reclamant solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul

Bacău pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

Recurenta pârâtă critică

hotărârea recurată sub aspectul dezlegării date de instanța de control judiciar

celor două excepții de fond, vizând următoarele aspecte:

- în soluționarea excepției

lipsei de interes instanța de control judiciar nu a avut în vedere actualitatea

interesului, în cauză fiind relevante răspunderea și obligațiile

administratorului;

- instanța de apel se află

într-o gravă eroare când consideră că toate drepturile asociatului încetează în

momentul încheierii contractului de cesiune de părți sociale, în cauză fiind

relevante, sub aspectul interesului, răspunderea și obligațiile

administratorului;

Recurenta – pârâtă solicită

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei

spre judecare în fond Tribunalului Bacău.

Deși nu indică temeiul de

drept al cererii sale dezvoltarea criticilor formulate permit încadrarea

acestora în motivul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimații – pârâți C.C. și C.D.

au formulat întâmpinarea solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate

și menținerea celor două hotărâri arătând, în esență, că instanța de control

judiciar a făcut o corectă aplicare a legii.

Înalta Curte, examinând

decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt

întemeiate, pentru motivele ce se vor arăta.

La data încheierii primului

contract de vânzare – cumpărare reclamantul își exercita funcția de

administrator, mandatul acestuia încetând la data încheierii actului adițional nr.

2 la Statutul societății, autentificat sub nr. 991 din 25 iunie 2003, aspecte

corect reținute de ambele instanțe.

Legea nr. 31/1990 a

societăților comerciale, reglementând și răspunderea administratorilor își

propune să protejeze interesele asociaților și implicit ale societății,

instituind prezumția răspunderii organelor de conducere ale societății

comerciale, în speță ale administratorului, chiar după încetarea mandatului,

acestora să fie prin ajungere la termen fie prin cesionarea părților sociale

deținute în societate pentru actele și faptele prejudiciabile aduse societății

pe timpul exercitării mandatului, în condițiile art. 70 și urm. din evocatul

act normativ.

Rezultă, așadar, că o

acțiune în răspunderea administratorului justifică, din partea reclamantului un

interes legitim, actual, personal și direct în promovarea acțiunii în

constatarea nulității celor două contracte de vânzare – cumpărare.

Așadar, cum reclamantul a

dovedit un interes în promovarea acțiunii el s-a și legitimat procesual.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va

admite ambele recursuri, va casa decizia recurată și sentința apelată și va

trimite cauza Tribunalului Bacău pentru judecarea cauzei pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de reclamantul V.D. și de pârâta SC L.C. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 102

din 25 septembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ, casează decizia recurată și sentința nr. 89 din 2 mai

2007 a Tribunalului Bacău și trimite cauza Tribunalului Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, pentru judecarea pe fond a acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 mai 2008.