ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3458/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3458/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Judecătoriei Suceava, reclamanții V.A., Ș.D., C.I., P.F. și B.I., în

calitate de mebri ai Consiliului de Administrație al SC T.T.I. SA Suceava au

solicitat în contradictoriu cu pârâtul G.N. obligarea acestuia să predea

autoturismul marca AUDI A6, aflat în leasing la SC T.T.I. SA Suceava, precum și

obligarea pârâtului la plata chetuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că autoturismul marca Audi A 6 face obiectul unui

contract de leasing încheiat între societeta M.G. și SC T.T.I. SA Suceava, în

calitate de utilizator. Pârâtul care a deținut funcția de administrator la

societatea pârâtă și-a dat ulterior demisia, fiind notificat să predea

autoturismul societății, obligație căreia nu i s-a conformat.

Prin sentința civilă nr. 576

din 31 octombrie 2006, Judecătoria Suceava și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția comercială contencios

administrativ și fiscal.

Prin precizarea de acțiune,

SC T.T.I. SA Suceava a arătat că are calitatea de reclamant, în locul

reclamanților care sunt membri ai Consiliului de Administrație ai societății,

în consecință fiind introdusă în cauză în calitate de reclamantă.

Prin sentința nr. 4131 din 6

decembrie 2006, Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.T.I. SA Suceava și a obligat

pârâtul să îi restituie reclamantei autoturismul marca Audi A 6.

Tribunalul a reținut că sunt

îndeplinite cerințele art. 1074 C. civ., pentru admiterea acțiunii privind

predarea bunului, iar pe de altă parte din probele administrate în cauză nu s-a

stabilit că reclamanta și-a dat consimțământul să remită autoturismul către

pârât.

Sentința a fost apelată de

către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemnicie. Prin motivele

dezvoltate pârâtul a susținut că a creditat cu fonduri proprii societatea

reclamantă, cu importante sume de bani destinate achitării avansului și ratelor

de leasing, așa cum rezultă din extrasul de cont și a refuzat restituirea

autoturismului motivat de necesitatea instituirii unui drept de retenție până

la recuperarea creanței de la reclamantă.

Prin decizia nr. 54 din 4

iunie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca tardiv, apelul declarat de pârât.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâtul în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre

rejudecare instanței de apel.

Prin criticile dezvoltate

recurenta a arătat că dovada de comunicare a citației pentru termenul de

judecată din data de 4 iunie 2007 poartă două ștampile, una datată 15 martie

2007, iar alta 18 martie 2007. Precizează că s-a înscris în fals împotriva

mențiunii din procesul verbal existent la fila 83 dosar fond, care atestă în

mod nereal că hotârârea i-a fost comunicată la data de 16 martie 2007.

Apreciază că data reală a comunicării hotârârii este 18 martie 2007.

Recursul este nefondat.

Recurentul a invocat nelegalitatea

deciziei pronunțată în apel în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., fără

să indice dispozițiile legale care au fost aplicate greșit în soluționarea

excepției tardivității.

Întrucât recursul este cale

extraordinară de atac care trebuie promovată în condițiile cerute procedural de

art. 302

1

și 304 alin. (1) C. proc. civ., recurentul avea obligația

indicării dispozițiilor legale care fiind încălcate au dus la nelegalitatea

soluției.

Prin argumentele aduse în

sprijinul recursului s-a încercat să se demonstreze că procedura de comunicare

a sentinței încalcă dispozițiile legale. Aceste critici vor fi înlăturate

întrucât din procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de

procedură rezultă că au fost respectate cerințele art. 100 C. proc. civ. Cum

data atestată de acest înscris este 16 martie 2007 , ultima zi de declarare a

apelului era 2 aprilie 2007, astfel că termenul prevăzut de art. 248 C. proc.

civ., a fost depășit așa cum corect a reținut instanța de apel.

Celelalte susțineri nu vor

fi reținute întrucât nu pot înlătura data atestată de dovada de comunicare, în

raport de care instanța de apel a socotit termenul de apel.

În consecință, potrivit art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul G.N. împotriva deciziei nr. 54 din 4 iunie 2007 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 noiembrie 2007