ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2409/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 10 februarie 2005 contestatoarea I.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, solicitând în contradictoriu cu Primăria Municipiului București prin Primarul General, să se dispună anularea acestei dispoziții și obligarea intimatei să restituie în natură întreaga suprafață de teren de 274 mp și nu numai cea de 144,45 mp. În motivarea contestației s-a arătat că, s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 270 mp, dar intimata, soluționând notificarea a emis dispoziția nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, prin care a dispus restituirea suprafeței de 144,45 mp, reținând că restul terenului este afectat de elemente de sistematizare, fiind imposibil de restituit în natură.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 473 din 5 mai 2005, a respins ca neîntemeiată contestația. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pe suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură se află o construcție, respectiv blocul B 25 și drept urmare, în mod corect a fost soluționată notificarea, în sensul că s-a dispus restituirea în natură numai pentru terenul liber, care are suprafața de 144,45 mp. Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea aducând critici de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 473 din 5 mai 2005 a respins ca nefondat apelul.

În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta solicită diferența de la suprafața restituită la suprafața ce rezultă din actele de proprietate ale autorului său, respectiv 272,39 mp în total 128,01 mp, dar această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură pe vechiul amplasament fiind ocupat cu construcția blocului B 25. S-a mai reținut de asemenea că, propunerea expertului de a se acorda teren în compensare nu poate fi împărtășită, deoarece acest teren este ocupat de aleea de acces, deci terenul nu este liber. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta și prin decizia nr. 3458 din 27 aprilie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul, s-a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei de casare s-a reținut că instanța de apel nu a avut în vedere criticile de apel prin care se arată faptul că pe teren sunt garaje și un parcaj auto provizoriu, precum și incidența acestui aspect asupra modului de soluționare a cauzei în lumina Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut de asemenea că în rejudecare trebuie avută în vedere și anexa nr. 7 a raportului de expertiză în baza căruia expertul a propus atribuirea terenului de 128,01 mp în schimbul celui ocupat de aleea de acces. Rejudecând cauza după casare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 714 din 1 octombrie 2008 prin care a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că terenul în suprafață de 128 mp nu poate fi restituit în natură întrucât a fost prevăzut ca trotuar și parcare ce constituie domeniul public.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte: - Adresa Primăriei Municipiului București aflată la fila 35 din dosar, prin care se susține că terenul în litigiu în suprafață de 128 mp constituie domeniul public fiind afectat de trotuar și parcare, se referă la terenul deja restituit prin dispoziția nr. 3477 din 10 noiembrie 2004. - Terenul în litigiu este liber, neafectat de construcții, neafectat de alei pietonale și se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, putând fi restituit în natură. Aceste aspecte au fost constatate și în conținutul celor trei expertize efectuate în cauză.

Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat: Reclamanta, în temeiul Legii nr. 10/2001 modificată, a notificat pârâta, solicitând restituirea terenului în suprafață de 270 mp teren situat în București sector 4. Prin dispoziția nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, s-a restituit în natură reclamanților numai suprafața de 144,45 mp din cei 270 mp solicitați prin notificare, pe motiv că restul terenului este ocupat cu construcții. Reclamanta susține constant că suprafața de teren nerestituită (128 mp) este liberă, neafectată de construcții, neafectată de alei pietonale și se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001 – modificată. Contrar acestor susțineri, instanța de apel în rejudecare concluzionează că terenul în litigiu a fost prevăzut ca trotuar și parcare și constituie domeniul public al Municipiului București.

Dar, aceste concluzii se fundamentează în principal pe adresa nr. 2462 din 9 mai 2008 emisă de Primăria Municipiului București, aflată la fila 35 din dosar apel (rejudecare), adresă care vine în contradicție totală cu conținutul adresei emise tot de intimată, aflată la fila 16 dosar fond. Mai mult, așa cum bine se arată în motivele de recurs, expertiza B. dispusă de instanță ca urmare a îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în rejudecare, concluzionează că, terenul în suprafață de 128 mp (fila 28 dosar apel rejudecare) nu este afectat de căi de acces sau alei pietonale. Cu toate acestea instanța de apel reține în motivare, concluziile expertizei C.G., efectuată la instanța fondului, deși instanța supremă prin decizia de casare dă îndrumări în sensul de a se lămuri pe deplin situația de fapt a terenului de 128 mp, prin efectuarea unei noi expertize, pe motiv că prima expertiză nu lămurește pe deplin situația de fapt.

Având în vedere că expertiza B. concluzionează că terenul solicitat nu este afectat de căi de acces sau alei pietonale, însă aceste concluzii vin în contradicție cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr. 2462 din 9 mai 2008 emisă de intimată, este cert că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită. Potrivit art. 314 C. proc. civ. instanța supremă hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. În speța supusă analizei, situația de fapt a terenului în suprafață de 128 mp, așa după cum s-a mai reținut, nu a fost pe deplin stabilită, probele fiind contradictorii.

În rejudecare urmează să se completeze raportul de expertiză B., care va verifica susținerile recurentei referitoare la conținutul adresei emise de Primărie și aflată la fila 35 dosar apel, în sensul dacă mențiunile din această adresă privește terenul deja restituit prin dispoziția nr. 3477 din 10 noiembrie 2004 sau privește terenul în suprafață de 128 mp. Referitor la adresa primarului sus arătată, expertul a menționat doar că aceasta este contradictorie cu alte înscrisuri emise de aceeași intimată. Trebuie avut în vedere că Legea nr. 10/2001 – modificată are un caracter reparator, iar art. 1 din această lege prevede că imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării. În consecință, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta I.E. împotriva deciziei nr. 714 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.