ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2409/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 10 februarie 2005

contestatoarea I.E. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 3477 din

10 noiembrie 2004, solicitând în contradictoriu cu Primăria Municipiului

București prin Primarul General, să se dispună anularea acestei dispoziții și

obligarea intimatei să restituie în natură întreaga suprafață de teren de 274

mp și nu numai cea de 144,45 mp.

În motivarea contestației s-a arătat

că, s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 270 mp, dar intimata,

soluționând notificarea a emis dispoziția nr. 3477 din 10 noiembrie 2004, prin

care a dispus restituirea suprafeței de 144,45 mp, reținând că restul terenului

este afectat de elemente de sistematizare, fiind imposibil de restituit în

natură.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința civilă nr. 473 din 5 mai 2005, a respins ca neîntemeiată contestația.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că pe suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură se află o construcție,

respectiv blocul B 25 și drept urmare, în mod corect a fost soluționată

notificarea, în sensul că s-a dispus restituirea în natură numai pentru terenul

liber, care are suprafața de 144,45 mp.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel contestatoarea aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 473 din 5 mai 2005 a respins ca nefondat apelul.

În considerentele deciziei s-a

reținut că reclamanta solicită diferența de la suprafața restituită la

suprafața ce rezultă din actele de proprietate ale autorului său, respectiv

272,39 mp în total 128,01 mp, dar această suprafață de teren nu poate fi

restituită în natură pe vechiul amplasament fiind ocupat cu construcția

blocului B 25.

S-a mai reținut de asemenea că,

propunerea expertului de a se acorda teren în compensare nu poate fi

împărtășită, deoarece acest teren este ocupat de aleea de acces, deci terenul

nu este liber.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta și prin decizia nr. 3458 din 27 aprilie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul, s-a casat decizia cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În considerentele deciziei de casare

s-a reținut că instanța de apel nu a avut în vedere criticile de apel prin care

se arată faptul că pe teren sunt garaje și un parcaj auto provizoriu, precum și

incidența acestui aspect asupra modului de soluționare a cauzei în lumina Legii

nr. 10/2001. S-a mai reținut de asemenea că în rejudecare trebuie avută în

vedere și anexa nr. 7 a raportului de expertiză în baza căruia expertul a

propus atribuirea terenului de 128,01 mp în schimbul celui ocupat de aleea de

acces.

Rejudecând cauza după casare, Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 714 din

1 octombrie 2008 prin care a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că terenul în suprafață de 128 mp nu poate fi restituit în natură întrucât a

fost prevăzut ca trotuar și parcare ce constituie domeniul public.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Recurenta critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Adresa Primăriei Municipiului

București aflată la fila 35 din dosar, prin care se susține că terenul în

litigiu în suprafață de 128 mp constituie domeniul public fiind afectat de

trotuar și parcare, se referă la terenul deja restituit prin dispoziția nr. 3477

din 10 noiembrie 2004.

- Terenul în litigiu este liber,

neafectat de construcții, neafectat de alei pietonale și se încadrează în

dispozițiile Legii nr. 10/2001, putând fi restituit în natură. Aceste aspecte

au fost constatate și în conținutul celor trei expertize efectuate în cauză.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a constatat:

Reclamanta, în temeiul Legii nr. 10/2001

modificată, a notificat pârâta, solicitând restituirea terenului în suprafață

de 270 mp teren situat în București sector 4.

Prin dispoziția nr. 3477 din 10

noiembrie 2004, s-a restituit în natură reclamanților numai suprafața de 144,45

mp din cei 270 mp solicitați prin notificare, pe motiv că restul terenului este

ocupat cu construcții.

Reclamanta susține constant că

suprafața de teren nerestituită (128 mp) este liberă, neafectată de

construcții, neafectată de alei pietonale și se încadrează în dispozițiile

Legii nr. 10/2001 – modificată.

Contrar acestor susțineri, instanța

de apel în rejudecare concluzionează că terenul în litigiu a fost prevăzut ca

trotuar și parcare și constituie domeniul public al Municipiului București.

Dar, aceste concluzii se

fundamentează în principal pe adresa nr. 2462 din 9 mai 2008 emisă de Primăria

Municipiului București, aflată la fila 35 din dosar apel (rejudecare), adresă

care vine în contradicție totală cu conținutul adresei emise tot de intimată,

aflată la fila 16 dosar fond.

Mai mult, așa cum bine se arată în motivele

de recurs, expertiza B. dispusă de instanță ca urmare a îndrumărilor date de

Înalta Curte de Casație și Justiție în rejudecare, concluzionează că, terenul

în suprafață de 128 mp (fila 28 dosar apel rejudecare) nu este afectat de căi

de acces sau alei pietonale.

Cu toate acestea instanța de apel reține

în motivare, concluziile expertizei C.G., efectuată la instanța fondului, deși

instanța supremă prin decizia de casare dă îndrumări în sensul de a se lămuri

pe deplin situația de fapt a terenului de 128 mp, prin efectuarea unei noi

expertize, pe motiv că prima expertiză nu lămurește pe deplin situația de fapt.

Având în vedere că expertiza B.

concluzionează că terenul solicitat nu este afectat de căi de acces sau alei

pietonale, însă aceste concluzii vin în contradicție cu înscrisurile depuse la

dosar, respectiv adresa nr. 2462 din 9 mai 2008 emisă de intimată, este cert că

situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită.

Potrivit art. 314 C. proc. civ.

instanța supremă hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care

casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări

de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

În speța supusă analizei, situația

de fapt a terenului în suprafață de 128 mp, așa după cum s-a mai reținut, nu a

fost pe deplin stabilită, probele fiind contradictorii.

În rejudecare urmează să se

completeze raportul de expertiză B., care va verifica susținerile recurentei

referitoare la conținutul adresei emise de Primărie și aflată la fila 35 dosar

apel, în sensul dacă mențiunile din această adresă privește terenul deja

restituit prin dispoziția nr. 3477 din 10 noiembrie 2004 sau privește terenul

în suprafață de 128 mp.

Referitor la adresa primarului sus

arătată, expertul a menționat doar că aceasta este contradictorie cu alte

înscrisuri emise de aceeași intimată.

Trebuie avut în vedere că Legea nr. 10/2001

– modificată are un caracter reparator, iar art. 1 din această lege prevede că

imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. În cazurile în care

restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin

echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită

potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.

În consecință, cu aplicarea

dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte urmează să admită recursul, să

caseze decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta I.E.

împotriva deciziei nr. 714 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

aprilie 2010.