ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 714/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 714/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel
Pitești la data de 5 iulie 2007, reclamanta I.V. a solicitat, în contradictoriu
cu C.S.P.H.A., anularea Deciziei nr. 6627 din 19 octombrie 2006, emisă de
pârâtă, prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva
certificatului nr. 2604 din 18 septembrie 2006, emis de C.E.P.H.A. Vâlcea,
obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de încadrare în categoria persoanelor
cu handicap grav și asistent personal, precum și anularea răspunsului pârâtei
la reclamația administrativă formulată de reclamantă.
Reclamanta a invocat de
asemenea excepția nulității deciziei atacate și a răspunsului la reclamația
administrativă, precum și excepția de nelegalitate a Ordinului M.S.F. nr. 726/2002.
Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 85/F-C
din 1 octombrie 2007, a respins excepția de nelegalitate invocată în cauză, iar
pe fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma
sa modificată prin Legea nr. 262 din 19 iulie 2007, excepția de nelegalitate
poate fi invocată numai în raport de un act administrativ unilateral, cu caracter
individual, astfel că, pe cale de consecință, invocarea ei față de un act
administrativ cu caracter normativ, în speță Ordinul nr. 726/2002, este
inadmisibilă.
Cu privire la excepția
nulității Deciziei nr. 6627 din 19 octombrie 2006, ca nemotivată, instanța a
apreciat că, în speță, reclamanta nu justifică existența unei vătămări ce nu
poate fi înlăturată altfel, considerentul pentru care a fost respinsă
contestația reclamantei reieșind de altfel, cu claritate, din răspunsul pârâtei
și anume „contractarea accidentului vascular cerebral, după încetarea
activității profesionale de muncitor necalificat și după împlinirea vârstei de
pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000”, condiții prevăzute de Ordinul nr. 726/2002.
Pe fondul cauzei instanța a
reținut că, în raport de momentul emiterii deciziei contestate, actul normativ
aplicabil este O.U.G. nr. 102 din 29 iunie 1999 (act normativ în prezent
abrogat prin Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006) în a cărei aplicare a fost
emis Ordinul nr. 726/2002, iar potrivit Cap. II, pct. 1 din acest ordin,
Certificatele de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap se vor
emite numai pentru accidentele vasculare cerebrale, cu deficit motor, apărute
anterior calității de asigurat în sistemul asigurărilor de stat, dar nu mai
târziu de vârsta standard de pensionare.
Pe cale de consecință,
constatând că reclamanta a contractat accidentul vascular cerebral după
încetarea activității profesionale și după îndeplinirea vârstei standard de
pensionare, instanța a conchis că aceasta nu se încadrează în limitele textului
legal sus menționat.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs reclamanta I.V. criticând-o pentru greșita
soluționare a excepției nulității deciziei nr. 6627/19 octombrie 2006 a C.S.E.P.H., a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 726/2002 conform art. 4
din Legea nr. 554/2004 și art. 2 din Legea nr. 262/2007.
Recurenta arată că instanța
de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică prin respingerea cererii
de efectuare a expertizei medicale, singura probă prin care putea dovedi care
este gradul de handicap în care se încadrează în raport de dispozițiile legale în
materie.
Prin întâmpinare intimatul
M.M.F.E.Ș. – A.N.P.H. a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât
recurenta-reclamantă a contractat accidentul vascular cerebral după încetarea
activității profesionale de muncitor necalificat și după împlinirea vârstei
standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000.
De asemenea Comisia
Superioară a reținut faptul că recurenta - reclamantă nu se încadrează în
criteriile medicale aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr.
726/2006 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap
pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.
Analizând hotărârea recurată
prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art.
304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este
fondat.
Verificând cu prioritate
excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 726/2002 emis de Ministrul sănătății
și familiei, prima instanță a reținut că aceasta este neîntemeiată.
Deși s-a făcut referire în
motivare la prevederile art. 4 din legea contenciosului administrativ, în forma
sa modificată prin Legea nr. 262 din 19 iulie 2007, la natura actului
administrativ unilateral normativ s-a avut totodată în vedere că Ordinul nr. 726/2002
a fost dat în aplicarea legii, care trimitea la el, respectiv art. 1 alin. (3)
din O.U.G. nr. 109/2002 care prevedeau că „măsurile de protecție specială se
aplică pe baza încadrării în categorii de persoane cu handicap, în raport cu
gradul de handicap stabilit în urma evaluării efectuate de către comisiile de
expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți, potrivit
criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătății”.
Legalitatea actului
administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate se verifică în
raport cu legea (în sens larg, de act normativ cu formă juridică superioară)
care a stat la baza emiterii sale.
În consecință, în mod corect
s-a constatat că nu există neconcordanțe între actul administrativ ce face
obiectul acestei excepții și O.U.G. nr. 109/2002 ce sta la baza emiterii sale.
În raport de aceste motive,
excepția de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, este nefondată
și în mod corect a fost respinsă de judecătorul fondului.
În mod corect s-a avut în
vedere că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul
ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora
se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de
protecție specială a acestora, întrucât a contractat accidentul vascular
cerebral după încetarea activității profesionale de muncitor necalificat și
după împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Recurenta - reclamantă deși
a formulat recurs nu a făcut referire la o altă situație juridică decât cea
reținută de instanța de fond potrivit căreia aceasta nu întrunește condițiile
prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 Cap. 2 pct. 1.
În aceste condiții
judecătorul fondului a respins proba cu expertiza solicitată de reclamantă, ca
nefiind utilă cauzei aș cum s-a menționat, accidentul vascular cerebral fiind
contractat după încetarea activității profesionale, împrejurare necontestată de
reclamantă.
În recurs se fac aceleași
referiri ca la fondul cauzei, privind proba solicitată și teza probatorie,
respectiv gradul de handicap în care se încadrează reclamanta - recurentă în
raport de dispozițiile legale în materie.
În actul administrativ
menționat s-a prevăzut expres că „examinarea celor care solicită eliberarea
certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care
necesită protecție specială se va face numai până la împlinirea vârstei
standard de pensionare, prevăzută de Legea nr. 19/2000; persoanele care au
împlinit vârsta standard de pensionare vor fi îndrumate către autoritățile
administrației publice locale în vederea acordării drepturilor prevăzute de
Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice”.
În privința nulității
Deciziei nr. 6627 din 19 octombrie 2006, pentru nemotivare prima instanță în
mod corect a avut în vedere că reclamanta nu a putut justifica o vătămare a
drepturilor sale subiective, respectiv a dreptului la apărare, rezultând care
au fost motivele pentru care s-a respins contestația, care de altfel au condus
și la respingerea acțiunii în anularea actului administrativ atacat, respectiv
neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al ministrului
sănătății și familiei în Cap. 2 pct. 1 –persona cu handicap motor și
neuromotor, literele a) și b).
Comisia Superioară din
cadrul A.N.P.H. a confirmat concluziile Comisiei teritoriale de neîncadrare în
grad de handicap prin Decizia nr. 6627/2006 cu diagnosticul Sechele A.V.C.
recidivant, tetraplegie stâng - drept, afazie, demența vasculară dar totodată
s-a avut în vedere faptul că recurenta-reclamantă nu se încadrează în
criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002.
La această motivare se
adaugă și prevederile Cap. 2 pct. 1 – persoane cu handicap motor și neuromotor,
lit. a) și b, iar recurenta nu a contestat și nici nu a făcut referire la o
altă perioadă a contractării accidentului vascular cerebral.
Constatând ca neîntemeiate
criticile formulate de recurenta - reclamantă, în baza prevederilor art. 312 C.
proc. civ. recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 85/F-C din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de I.V. împotriva sentinței civile nr. 85/F-C din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 februarie 2008.