ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4407/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Primarul general al municipiului București a emis dispoziția nr. 5738 din 2 mai 2006, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă notificarea petentei N.J., privind restituirea, în natură, a terenului în suprafață de 84 mp, afectat de elemente de sistematizare, situat în București, sectorul 3 și a fost dispusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acest teren.

Prin sentința nr. 1485 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă, în parte, contestația formulată de petentă, a fost anulată parțial dispoziția emisă de primarul general, au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 159 mp, imposibil de restituit în natură, situat în București, sectorul 3, au fost menținute celelalte dispoziții și a fost respinsă, ca nefondată, cererea de anulare a dispoziției nr. 5737 din 2 mai 2006 emisă de Primarul general al municipiului București, prin care a fost dispusă restituirea, în natură terenul în suprafață de 183 mp situat la aceeași adresă, către petentă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu se impune anularea dispoziției nr. 5737 din 02 mai 2006, prin care a fost dispusă restituirea în natură a terenului în suprafață de 183 mp, pe care se află o construcție, deoarece conform procesului-verbal din 10 aprilie 2008, întocmit de B.E.J. P.C.G., acest imobil a fost preluat de contestatoare, că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate decât în limita suprafeței de teren de 342 mp și că suprafața de 209,02 mp nu este liber. Apelurile declarate de contestatoare și de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva sentinței tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin decizia nr. 357 din 27 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5 mai 2010 a aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, susținând în calitate de succesoare a defunctului N.D., că prin Decretul nr. 41/1989, i-a fost expropriată suprafața de teren de 640 mp, iar nu 342 mp, că a fost făcută o greșită apreciere a expertizelor existente în dosarul instanței de fond și că terenul în litigiu nu a fost sistematizat. Recursul este nefondat. Prin notificarea aflată în copie la filele 26 și 27 din dosarul tribunalului, contestatoarea a precizat că a dobândit prin succesiune terenul în suprafață de 342 mp, iar nu de 640 mp, precizare ce este în concordanță cu certificatul de moștenitor nr. 630 din 21 iulie 1980 emis de Notariatul de stat local al sectorului 3 București, din care rezultă că autorul contestatoarei, N.D., a avut în proprietate suprafața de teren de 342 mp și construcțiile existente pe acest teren.

În același sens, prin petiția adresată primarului general de către contestatoare (fila 9 din dosarul tribunalului) aceasta a solicitat eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie pentru terenul în suprafață de 342 mp. Or, prin dispoziția nr. 5737 din 2 mai 2006, primarul general a restituit în natură suprafața de teren de 183 mp, iar prin sentința tribunalului a fost dispusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 159 mp, imposibil de restituit în natură, suprafețe ce totalizează 342 mp. În atare situație este lipsit de relevanță faptul că în anexa decretului de expropriere (fila 106 din dosarul tribunalului) este menționată eronat suprafața de teren de 640 mp.

În ceea ce privește terenul ce nu poate fi restituit în natură și pentru care instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent se constată că această dispoziție este în concordanță cu raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul R.L., conform căreia, terenul în suprafață de 342 mp a fost afectat parțial de sistematizarea zonei, prin extinderea străzii V. și amenajarea unei parcări, că suprafața de teren rămasă îngrădită este de 183 mp, în afara căreia există spațiu verde afectat zonei sistematizate. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta N.J. împotriva deciziei nr. 357 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.