ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3607/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 66 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de M.Ș., în contradictoriu cu pârâta C.J. P.S., a anulat Hotărârea nr. 180 din 19 ianuarie 2007 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul are calitatea de refugiat în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut, în esență, că reclamantul, născut la data de 24 septembrie 1938, s-a refugiat din localitatea de domiciliu Ulma, Ucraina în România, împreună cu familia M.A.

și A.M., datorită persecuțiilor din motive etnice la care era supusă populația de etnie română. Împotriva sentinței civile nr. 66 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că reclamantul nu a dovedit, cu acte oficiale, în sensul art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, refugierea din localitatea de domiciliu, data refugierii și locul unde s-a refugiat, astfel că nu poate beneficia de încadrarea în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinare, intimatul - reclamant M.Ș. a solicitat respingerea recursului, susținând că a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice exercitate asupra persoanelor de etnie română care l-au determinat să se refugieze împreună cu familia M., întrucât rămăsese orfan, mama sa decedând la data de 14 mai 1940 la Cernăuți. Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta C.J.P.S., în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În fapt, recurenta - pârâtă contestă faptul că reclamantul M.Ș. a făcut dovada refugiului și a motivelor care l-au determinat prin declarațiile martorilor C.V.

și T.I., care au fost audiați și de Curtea de Apel. Prin declarațiile date, martorii confirmă susținerile reclamantului referitoare la persecuțiile din motive etnice exercitate asupra românilor din localitatea de domiciliu Ulma, Ucraina, precum și refugiul reclamantului în localitatea Brodina, România (unde locuiește și în prezent conform cărții de identitate). De asemenea, martorii confirmă faptul că reclamantul a rămas orfan (fapt dovedit și prin certificatul de deces al mamei reclamantului) și s-a refugiat cu familia M.A. și A.M. În ceea ce privește data refugiului, în declarațiile martorilor se precizează că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia M. în luna mai 1940. Art. 4 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G.

nr. 127/2002 permite proba cu martori în lipsa documentelor oficiale. Or, în cauză rezultă că reclamantul a depus diligentele necesare pentru a obține acte oficiale de la organele competente enumerate la art. 4 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, fapt demonstrat de răspunsul A.N. – D.J.S. la solicitarea lui M.Ș. de a i se comunica dacă familia M.A. și A.M. figurează în evidențele cu refugiații din Nordul Bucovinei și Basarabia. Fată de cele arătate, Înalta Curte retine că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la faptul că reclamantul nu ar fi tăcut, în sensul Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada refugiului, a datei refugiului și a locului de refugiu.

În consecință, se constată că sentința civilă atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 127/2002. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinței civile nr. 66 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P.S. împotriva sentinței civile nr. 66 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2007.