ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6828/2007

Asupra recursurilor civile de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 72 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Bihor a

fost respinsă acțiunea formulată de Consiliul Local al municipiului Oradea

împotriva pârâților P.A., I.Ș., C.G., C.I., G.M. cât și cererile de intervenție

în interes propriu formulate de A.E., V.M., X.N. și X.E. referitoare la

constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. 3725/1995, 5633/1995 și 4361/1996 încheiate între părți,

precum și la rectificarea C.F., în sensul restabilirii dreptului de proprietate

în favoarea Statului Român cu privire la imobilul situat în Oradea, înscris în

C.F. nr. 11061 Oradea cu nr. top 19417 și 207/11, în natură casă și teren în

suprafață de 352 mp.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere în esență că

reclamantul și intervenienții nu mai justifică un interes legitim în dobândirea

anumitor drepturi, în situația în care este în vigoare Legea nr. 10/2001.

O primă hotărâre dată în apel a fost casată prin Decizia nr. 2441 din 28

martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus

trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare, pentru a se proceda la

soluționarea cauzei în condițiile codului civil cum s-a solicitat și pentru a

se verifica prin noi dovezi calitatea de succesoare legală a pârâtei P.I.

Prin decizia nr. 147 din 17 octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea au

fost respinse apelurile declarate de Consiliul Local Oradea și intervenienții

A.E. prin H.C. (moștenitoare) X.N., X.E. împotriva sentinței menționate, cu

opinia separată a unui membru al completului de judecată, care a considerat că

soluția ce se impunea a fi adoptată era de admitere a apelurilor, schimbarea în

tot a sentinței și pe cale de consecință admiterea acțiunii și a cererilor de

intervenție formulate în interesul reclamantului, în sensul solicitat.

În opinia majoritară s-a avut în vedere în esență că cererea vizează

nulitatea absolută a intabulărilor de sub B-5 și 6, ca fiind făcută prin

folosirea unor acte false este o cerere nouă, ce nu poate fi examinată, în

raport de prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la buna

credință a cumpărătorilor s-a reținut că prezumția nu a fost răsturnată de

reclamant și intervenienți, care nu au notat procesul în cartea funciară și

nici nu au cerut suspendarea executării hotărârii de retrocedare până la

soluționarea recursului în anulare. Oricum, această soluție nu afectează buna

credință a cumpărătorilor, pentru că este dată după încheierea contractelor de

vânzare-cumpărare, ce s-a realizat în 1995 și 1996.

Împotriva acestei decizii intervenienții A.E., X.N. și X.E., precum și

reclamantul Consiliul Local al municipiului Oradea au declarat recursurile de

față, solicitându-se în primul recurs la care s-a făcut referire casarea

deciziei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în vederea respectării

deciziei de casare a Înaltei Curți, în vederea stabilirii pe deplin a

împrejurărilor de fapt. În recursul Consiliului Local al municipiului Oradea se

solicită modificarea deciziei recurate, precum și a sentinței în sensul

admiterii acțiunii privind constatarea nulității absolute a celor trei

contracte de vânzare-cumpărare încheiate în 1995 și 1996, precum și a

contractului de vânzare-cumpărare din 8 mai 1946, cu consecința restabilirii

dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.

Se constată că în raport de valoarea litigiului, ce vizează anularea

unor contracte de vânzare-cumpărare perfectate la prețuri minime, ce însumează

22.500.000 lei, actualizată și precizată pe parcursul judecății la 2 miliarde

300 milioane lei, în raport de care a fost timbrat recursul, judecarea apelului

s-a făcut de către o instanță necompetentă să soluționeze această cale de atac.

Astfel, judecarea apelului a avut loc la data de 17 octombrie 2006, când

s-a pronunțat decizia recurată nr. 147, deci după intrarea în vigoare a Legii

nr. 219 publicată în Monitorul Oficial la 14 iulie 2005.

Potrivit art. II alin. (2) din această lege, apelurile aflate pe rolul

curților de apel la data intrării în vigoare a legii și care, potrivit

acesteia, sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale.

Și în adevăr, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat implicit prin Legea nr. 219/2005, prin care a fost modificat expres

art. 2 lit. b) C. proc. civ., procesele și cererile în materie civilă cu o

valoare de sub 5 miliarde lei sunt de competența judecătoriilor.

Hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, care este de

competența tribunalului conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 căile de atac se

judecă de instanțele competente, potrivit legii. Aceasta este o dispoziție

tranzitorie specială, derogatorie de la prevederile generale cuprinse în art.

725 C. proc. civ., în temeiul căreia toate căile de atac se judecă potrivit

competenței stabilită de legea nouă.

Și cum aceasta era în vigoare la data judecării apelului, rezultă că

hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind

incidente astfel prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

De aceea, recursul de față urmează a fi admis, numai în sensul celor ce

preced, fără a se analiza criticile de fond aduse hotărârii, conform art. 312

alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. în sensul casării deciziei recurate și trimiterii cauzei la Tribunalul

Bihor pentru rejudecarea apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de reclamantul Consiliul Local al municipiului Oradea și

de intervenienții A.E., X.E., X.N. împotriva deciziei nr. 147/A din 17

octombrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Bihor pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2007.