ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2001/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2003, reclamantul L.A. a chemat în judecată Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând obligarea acesteia, să emită un act administrativ, prin care să i se asigure încadrarea într-o funcție publică, potrivit pregătirii sale profesionale. A mai solicitat ca pârâta să fie obligată să-i plătească contravaloarea prejudiciului cauzat și să i se recunoască dreptul de a-și păstra gradul profesional de consilier categoria A, clasa I, în situația în care ar fi încadrat temporar pe o funcție publică inferioară.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, începând cu 14 iunie 1991, prin concurs, a ocupat o funcție vacantă de inspector de specialitate, iar la data de 31 iulie 2000 a fost numit funcționar public cu grad profesional de consilier, categoria A, clasa I, gradul I. La data de 11 mai 2001, reclamantul a fost eliberat din funcție, în temeiul art. 89 lit. c) și art. 92 lit. d) din Legea nr. 189/1999, că, deși pârâta avea obligația de a-i asigura încadrarea într-o altă funcție publică vacantă, pârâta nu și-a îndeplinit această obligație. Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 112 din 11 iunie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul L.A., susținând în esență, că instanța nu s-a preocupat să verifice realitatea susținerilor pârâtei, privind inexistența unor posturi vacante, de natura celui ocupat de el; a reținut greșit natura capătului de cerere privind despăgubirile moratorii pentru întârzierea executării unei obligații legale și a respins, fără a judeca, pe fond, cel de al doilea capăt de cerere privind recunoașterea dreptului său, de a-și păstra gradul profesional actual, în situația în care pârâta l-ar repartiza într-o funcție publică inferioară. Recursul este fondat. La data de 22 mai 2001, reclamantul L.A. a fost eliberat din funcție, în temeiul art. 89 lit. c) și art. 92 lit. d) din Legea nr. 189/1999.

Potrivit acestei dispoziții, este necesar ca autoritatea sau instituția publică să-și reducă personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi, de natura celui ocupat de funcționarul public și acesta să refuze oferta Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) ale Legii nr. 189/1999, funcționarul public își păstrează gradul, clasa și treapta avute, și atunci când nu mai deține funcția publică, din motive neimputabile acestuia. În acest caz, Agenția Națională a Funcționarilor Publici îi va asigura funcționarului public, încadrarea în altă funcție publică, în limita posturilor disponibile și potrivit pregătirii lui profesionale. Aceleași prevederi au fost preluate și de O.U.G.

nr. 82/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999. Rezultă că obligațiile Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, de redistribuire a funcționarilor publici care nu mai dețin funcția publică, din motive neimputabile lor, este condiționată de existența unor funcții publice vacante. Instanța s-a limitat numai la copia unui act intern, reprezentând o corespondență privată între două compartimente ale Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin care se comunică faptul că, „În acest moment nu există nici un post vacant disponibil cu pregătirea sa profesională”. Acest act nu a fost însoțit de nici o probă, pentru a dovedi realitatea celor afirmate. Se impunea ca instanța de fond să oblige pârâta, să comunice lista funcțiilor vacante și ocupate, transmise acesteia de autoritățile și instituțiile publice de interes local.

În plus, acest document nu este datat și se referă exclusiv la perioada situată între 7 mai și 2 iunie 2003, fără nici o referire la perioada anterioară, cuprinsă între 22 mai 2001, data eliberării din funcție și până la reclamația administrativă prealabilă. Instanța de fond nu a pus acest document, în discuția părților. În ipoteza în care se va face dovada inexistenței unor posturi vacante, de natura celui ocupat de recurentul-reclamant, instanța de fond va avea în vedere și posibilitatea oferirii unui post inferior, cu păstrarea clasei, categoriei și gradului deja dobândite de cel în cauză, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Având în vedere cele mai sus expuse și văzând și dispozițiile art. 313 C. proc.

civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul L.A. împotriva sentinței civile nr. 112 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.