ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7048/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 20 iunie 2001, la Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, sub nr. 1205, reclamanta L.V. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Administrației Publice și Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, anularea Ordinului nr. 162 din 22 mai 2001, emis de Președintele

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, ca nelegal, anularea rezultatului

„respins”, stabilit de Comisia de testare profesională și obligarea Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, la reîncadrarea în funcția avută, de

consilier juridic clasa I gradul 3, precum și la recunoașterea vechimii în

funcția publică.

De asemenea, reclamanta a

mai solicitat și obligarea pârâților, la acordarea drepturilor salariale

cuvenite, de la data eliberării din funcție și până la reîncadrare.

În motivarea acțiunii, s-a

precizat de către reclamantă, că actul atacat nu respectă dispozițiile Legii

nr. 188/1999, iar testul profesional la care a fost supusă, a încălcat

prevederile art. 3 din Ordinul nr. 2826 din 3 mai 2001, în sensul că subiectele

au fost formulate ambiguu și nu au avut legătură cu activitatea desfășurată în

cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și nici cu atribuțiile

existente în fișa postului.

În continuare, s-a arătat în

legătură cu acest ultim aspect, că a fost încălcat art. 4 din același ordin, în

sensul că rezultatul a fost concretizat printr-un simplu calificativ „respins”,

și nu prin media aritmetică a notelor acordate de membrii comisiei.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a Ministerului Administrației Publice și a respins acțiunea reclamantei

L.V., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Instanța de fond a reținut

în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Administrației Publice, invocată de aceasta, că actul administrativ atacat a

fost emis de pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, că Președintele

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a făcut parte din Comisia pentru

testarea personalului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, cu care

reclamanta s-a aflat în raporturi juridice complexe de drept public și de

dreptul muncii, astfel că aceasta a fost considerată întemeiată, dat fiind

caracterul individual al actului emis.

Pe fondul cauzei, instanța a

reținut că reclamanta a fost numită în funcția publică de execuție, consilier

juridic categoria A clasa I gradul 3, începând cu 20 iulie 2000, prin Ordinul nr.

59/2000, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în baza art. 97 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 188/1999 și art. III din O.U.G. nr. 82/2000.

S-a mai reținut că în urma

aprobării Regulamentului de reorganizare și funcționare a Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, s-a restrâns numărul de personal, împrejurare ce a

determinat constituirea Comisiei de specialitate, conform Ordinului nr. 2826

din 3 mai 2000, emis de Ministerul Administrației Publice, precum și a

tematicii de testare, pentru încadrarea personalului din aparatul propriu al

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, constând într-o probă scrisă și un

interviu, precum și condițiile de promovare și modul de soluționare al

eventualelor contestații.

Față de acest cadru juridic

creat, instanța a constatat că reclamanta nu a întrunit condițiile de promovare

a testului profesional, obținând o medie sub limita stabilită, motiv pentru

care a fost înscrisă pe tabelul cu funcționarii publici respinși.

Curtea a respins criticile

formulate de reclamantă, cu referire la rezultatul testării, neavând competența

materială de a-l reevalua, aprecierea profesională fiind atributul exclusiv al

Comisiei.

De asemenea, a reținut că au

fost respectate prevederile normative invocate, art. 92 lit. d) și art. 93 din

Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, ce au

determinat redimensionarea structurii organizatorice intervenite în cadrul

căreia a funcționat reclamanta, acesteia urmând să i se asigure încadrarea în

altă funcție publică, în limita posturilor disponibile și potrivit pregătirii

profesionale.

În acest context, instanța a

concluzionat că ordinul atacat a întrunit condițiile de legalitate și că

cererile subsidiare, privind reîncadrarea în funcție și plata drepturilor

salariale, sunt nefondate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta, invocând nelegalitatea, susținând în motivarea

acestuia că greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Administrației Publice și ministrului administrației publice, care

au fost direct implicați și răspunzători de actul administrativ contestat.

Pe fondul cauzei s-a

precizat că instanța nu a contestat aprecierea comisiei de testare, iar

evaluarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 13 alin. (1), art. 62 alin.

(3) și art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare și

ale art. 3 și 4 ale Ordinului ministrului administrației publice nr. 2826 din 3

mai 2001.

Recursul este nefondat.

Critica referitoare la modul

de soluționare a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a

Ministerului Administrației Publice, este nefondată, întrucât Ordinul atacat,

nr. 162 din 22 mai 2001, a fost emis de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici și, deși, aceasta se află în subordinea Ministerului Administrației

Publice, are personalitate juridică, fiind un subiect de drept distinct și în

contradictoriu cu care trebuia să se soluționeze cauza.

În legătură cu critica ce vizează

fondul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reclamanta, pe

lângă anularea Ordinului nr. 162 din 22 mai 2001, emis de Președintele Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, ca fiind ilegal, a solicitat și anularea

rezultatului „respins”, stabilit de comisia de testare profesională, astfel că

instanța de fond a reținut corect, obiectul acțiunii.

Referitor la acesta, în mod

corect s-a reținut că numai Comisia de testare are competența materială să

aprecieze capacitatea profesională, instanța neputând să se substituie

acesteia.

Rezultă, de asemenea, că

rezultatul examinării a fost cuantificat în nota generală 6, acesta fiind unul

din motivele de critică cu privire la ilegalitatea actului, notă ce nu a

asigurat promovarea, așa cum s-a prevăzut în Ordinul nr. 2826 din 3 mai 2001,

de desfășurare a testului.

Invocarea de către recurentă,

a art. 62 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, tot ca o critică referitoare la

ilegalitatea Ordinului nr. 162 din 22 mai 2001, a fost, de asemenea, cenzurată

de instanță, reținându-se că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost

supusă reorganizării, fiind necesară testarea și că numai în cazul restrângerii

numărului de posturi, se puteau avea în vedere rezultatele obținute de

funcționarii publici, la evaluarea anuală, ceea ce nu a fost cazul.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.V. împotriva sentinței civile nr. 1536 din 14 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2004.