ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2858/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 august 2001, B.M. a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.P.C., să se dispună anularea Ordinului nr. 205 din 12 aprilie 2001, prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu, din funcția de director al O.J.P.C. Vrancea, conform art. 89 lit. c) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 1 aprilie 2001. De asemenea, a cerut reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii actului administrativ și până la reintegrarea efectivă. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcția de director al O.J.P.C.

Vrancea, ca urmare a examenului de atestare din 11 septembrie 2000 și, posedând certificat de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989, beneficiază de toate drepturile conferite de Legea nr. 42/1990. Că, deși a formulat o cerere de demisie la data de 17 ianuarie 2001, în urma presiunilor exercitate asupra sa și amenințării cu închisoarea pentru săvârșirea unei pretinse infracțiuni, O.N.P.C. nu i-a comunicat în termenul legal, ordinul scris prin care se lua act de demisie și de revocarea ulterioară a acestuia. Totodată, i-a fost interzis accesul în incinta oficiului, cu începere din data depunerii cererii de demisie. A precizat că ordinul atacat este nelegal, deoarece nu i s-a acordat preavizul prevăzut de art. 93 din Legea nr. 188/1999 și pe durata urmăririi penale nu s-a dispus suspendarea lui din funcție până la pronunțarea unei hotărâri penale de condamnare, definitivă.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea pricinii după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentința civilă nr. 38 din 15 ianuarie 2004 a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că postul de conducere deținut de reclamantul B.M. a fost vacant până la data de 25 mai 2001, când s-a ocupat funcția de conducere nou creată, anume, aceea de inspector șef, ce implică atribuții diferite, față de cele exercitate anterior de directorul O.J.P.C. Vrancea. S-a mai apreciat că pârâta a respectat dispozițiile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 și că, din moment ce nu s-a înscris la concursul organizat pentru ocuparea noii funcții de conducere, reclamantul nu este îndreptățit să pretindă reintegrarea în funcția respectivă.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul B.M. Recurentul a susținut că soluția pronunțată nu se fundamentează pe probele administrate și din această cauză, instanța de fond a nesocotit atribuțiile puterii judecătorești. Pe de altă parte, hotărârea cuprinde motive contradictorii și s-a trecut cu ușurință peste împrejurarea că Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu i-a oferit vreodată un alt post corespunzător pe care el să-l fi refuzat. Cât privește concursul invocat de pârâtă, recurentul a arătat că în realitate, acesta nu a fost organizat conform legii și nici nu s-a putut demonstra cu acte concludente, desfășurarea sa efectivă. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În speță, curtea de apel a încălcat norma de procedură mai sus enunțată, deoarece a pășit la soluționarea cauzei, fără a administra probe suficiente, indicate prin decizia nr. 1863 din 16 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Este vorba despre prezentarea unor înscrisuri oficiale din care să rezulte fără echivoc dacă anterior emiterii Ordinului nr. 205 din 12 aprilie 2001, autoritatea publică emitentă a cerut sprijinul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, conform art. 92 alin. (1) lit. d) din Statutul funcționarilor publici, atunci în vigoare și a existat sau nu un refuz din partea fostului director al O.J.P.C.

Vrancea, privind oferta ce trebuia făcută de agenție. Argumentul instanței în legătură cu lipsa de relevanță a acestui aspect este nelegal și de natură a-l prejudicia în mod grav pe reclamant, care ocupase anterior funcția de conducere, ca urmare a examenului de atestare, susținut în anul 2000. O concluzie identică se impune în privința concursului organizat pentru ocuparea noii funcții de conducere, la care reclamantul nu a participat. În fond după casare, pârâta a atașat în dosar mai multe documente ce conțin demersurile întreprinse pentru organizarea și desfășurarea concursurilor și examenelor în vederea ocupării funcțiilor publice, inclusiv condițiile ce trebuie îndeplinite de candidați pentru ocuparea postului de inspector șef și respectiv, inspector șef adjunct, anunțul datei de susținere și a înscrisurilor care trebuie să însoțească cererea de înscriere.

Din conținutul acestor acte, care în majoritate îmbracă forma unor adrese ale pârâtei către oficiile din teritoriu, nu rezultă, însă, dacă în cazul județului Vrancea, concursul a avut loc efectiv, modul concret de organizare și mai ales, dacă, s-au respectat prevederile legale, pentru ca reclamantul B.M. să participe la concurs și eventual, să aibă posibilitatea de a contesta în justiție, rezultatul examenului. Lipsită de rol activ, prima instanță nu a cerut, chiar din oficiu, înfățișarea de către pârâtă a procesului-verbal întocmit de către comisia de concurs, ce trebuie să ateste rezultatele obținute de candidații înscriși și propunerea făcută de membrii comisiei pentru numirea în funcția publică de conducere a persoanei situate de primul loc.

Procedând în modul arătat, curtea de apel a ignorat îndrumările date de instanța superioară prin decizia de casare și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, ce nu-și găsește suport probatoriu convingător în piesele de la dosar. De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a procesului, urmează a se admite recursul și a fi casată sentința, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond. Văzând și dispozițiile art. 313 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinței civile nr. 38 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.