ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2003

Ședința publică de la 16 mai 2003 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 23 mai 2002 la Curtea de Apel București B.M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 406 din 15 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului recurentul a susținut că ordinul nr. 205 din 12 aprilie 2001 emis de A.N.P.C. din cadrul Guvernului României nu este motivat nearătând motivele eliberării din funcția de director OJPC Vrancea.

Cu privire la actul administrativ contestat recurentul a mai precizat că a fost emis la 12 aprilie 2001, dar cu aplicare retroactivă de la 1 aprilie 2001 ceea ce este interzis, și i-a fost comunicat la 10 iulie 2001. Recurentul a mai susținut că prin adresa 2624 din 2 februarie 2001 ce i-a fost comunicată abia la 10 iulie 2001, ANPC a susținut că eliberarea sa din funcția de director OJPC s-a făcut ca urmare a acceptării demisiei sale pentru ca în fața instanței de fond intimata-pârâtă să-și modifice susținerea în sensul că de fapt postul petentului a fost desființat. A mai susținut recurentul că concursul pentru post nu a fost organizat conform H.G. nr. 1087/2001 iar în cauză față de temeiul juridic al actului administrativ atacat, art. 92 lit. d) din Legea nr. 188 /1999 nu s-a făcut dovada ofertei A.N.F.P.

pentru un alt post, în situația în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcționarul public. De altfel așa cum a declarat consilierul juridic al intimatei, cu ocazia judecării cauzei, nu are dovada oferirii altui post. Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține că prin sentința nr. 406 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel București s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B.M. în contradictoriu cu Guvernul României, A.N.P.C., reținându-se că a avut loc o reorganizare a instituției, funcția de director nemaigăsindu-se în schema de posturi. Față de prevederile art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999 se constată de Curtea Supremă de Justiție că în cauză nu sunt acte care să dovedească îndeplinirea prevederii legale suscitate situației de natură a afecta validitate și legalitatea actului administrativ atacat în cauză.

Așa fiind, constatându-se nelegalitatea hotărârii atacate urmează a se admite recursul declarat, a se casa cu trimitere hotărârea atacată pentru elucidarea completă a verificării condițiilor prevăzute de lege pentru situația reclamată de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 406 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ. Casează sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2003.