ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Ședința publică de la 16 mai 2003
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la 23 mai 2002 la
Curtea de Apel București B.M. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 406
din 15 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios
administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurentul a susținut că
ordinul nr. 205 din 12 aprilie 2001 emis de A.N.P.C. din cadrul Guvernului
României nu este motivat nearătând motivele eliberării din funcția de director
OJPC Vrancea.
Cu privire la actul administrativ contestat
recurentul a mai precizat că a fost emis la 12 aprilie 2001, dar cu aplicare retroactivă
de la 1 aprilie 2001 ceea ce este interzis, și i-a fost comunicat la 10 iulie
2001.
Recurentul a mai susținut că prin adresa 2624
din 2 februarie 2001 ce i-a fost comunicată abia la 10 iulie 2001, ANPC a
susținut că eliberarea sa din funcția de director OJPC s-a făcut ca urmare a acceptării
demisiei sale pentru ca în fața instanței de fond intimata-pârâtă să-și
modifice susținerea în sensul că de fapt postul petentului a fost desființat.
A mai susținut recurentul că concursul pentru post
nu a fost organizat conform H.G. nr. 1087/2001 iar în cauză față de temeiul
juridic al actului administrativ atacat, art. 92 lit. d) din Legea nr. 188
/1999 nu s-a făcut dovada ofertei A.N.F.P. pentru un alt post, în situația în
care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării,
prin reducerea unor posturi de natura celui ocupat de funcționarul public.
De altfel așa cum a declarat consilierul juridic
al intimatei, cu ocazia judecării cauzei, nu are dovada oferirii altui post.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție reține
că prin sentința nr. 406 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel București s-a respins
acțiunea formulată de reclamantul B.M. în contradictoriu cu Guvernul României, A.N.P.C.,
reținându-se că a avut loc o reorganizare a instituției, funcția de director nemaigăsindu-se
în schema de posturi.
Față de prevederile art. 92 lit. d) din Legea
nr. 188/1999 se constată de Curtea Supremă de Justiție că în cauză nu sunt acte
care să dovedească îndeplinirea prevederii legale suscitate situației de natură
a afecta validitate și legalitatea actului administrativ atacat în cauză.
Așa fiind, constatându-se nelegalitatea
hotărârii atacate urmează a se admite recursul declarat, a se casa cu trimitere
hotărârea atacată pentru elucidarea completă a verificării condițiilor
prevăzute de lege pentru situația reclamată de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de B.M.
împotriva sentinței civile nr. 406 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel
București, secția contencios administrativ.
Casează sentința atacată cu
trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 16 mai 2003.