ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale împotriva sentinței civile nr.389/CA/2002-P din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Oradea. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale reprezentat de consilierul juridic C.C.A., lipsind intimata-reclamantă P.L.D. Procedura completă. Consilierul juridic C.C.A. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii reclamantei P.L.D., arătând că a depus toate diligențele pentru a fi în măsură să-i ofere acesteia un alt post cu studii identice, potrivit cerințelor art.92 lit.d din Legea nr.188/1999.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 27.05.2002, reclamanta P.L.D., a chemat în judecată Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, solicitând anularea ordinului emis de acesta cu nr.31/ 10.05.2002; reintegrarea în funcție și plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că măsura eliberării sale din funcție este nelegală fiind luată în perioada în care se afla în concediu medical și fără să se fi făcut dovada unei reduceri de personal. Prin sentința civilă nr.389/ 8.07.2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea; a anulat ordinul nr.31/ 10.05.2002, și a obligat pârâtul să o reintegreze pe reclamantă în funcția deținută anterior, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că eliberarea reclamantei din funcție s-a făcut fără să fi existat o reducere efectivă a postului de natura celui ocupat de aceasta și fără a se fi îndeplinit cerința oferirii unui alt loc de muncă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale susținând în esență că prin Legea nr.216/2001, la nivelul O.C.S.P.S. s-a impus o reorganizare în sensul aprobării unui număr maxim de 200 de posturi finanțate de la buget. Astfel fiind, în cadrul filialei O.C.S.P.S.

– Bihor, a operat o reducere efectivă și reală de 50 posturi printre care s-a aflat și cel ocupat de reclamantă – respectiv categoria C, cl.1, grad 3. În atare situație, conformându-se dispozițiilor Legii nr.188/1999 a emis preavizul de 15 zile care în opinia sa urma să-și producă efecte la încetarea concediului medical, și totodată s-a adresat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în vederea încadrării reclamantei în altă funcție publică vacantă. Recursul nu este fondat. Cu ordinul nr.31 din 10.05.2002, O.C.S.P.S. a comunicat reclamantei eliberarea din funcția de inspector categoria C clasa I gradul 3, începând cu 11.05.2002.

În conformitate cu dispozițiile art.92 lit.d din Legea nr.188/1999, conducătorul instituției publice va dispune eliberarea din funcție a funcționarului public când instituția își reduce personalul ca urmare a reorganizării prin reducere de posturi de natura celui ocupat de funcționarul public, numai dacă acesta refuză oferta de reîncadrare a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Această dispoziție, cu caracter imperativ și nu de recomandare, nu a fost respectată în speță, recurentul considerând că s-a achitat de obligația legală prin simpla sesizare a Agenției. Astfel fiind, măsura eliberării din funcție a reclamantei este vădit nelegală și în mod corect a fost a fost anulată de către instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente urmează a fi respins recursul declarat de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale – ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale împotriva sentinței civile nr.389/CA/2002-P din 8 iulie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.