ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Oficiul Central de Stat pentru Probleme

Speciale împotriva sentinței civile nr.389/CA/2002-P din 8 iulie 2002  a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Oficiul Central de Stat pentru

Probleme Speciale reprezentat de consilierul juridic C.C.A., lipsind

intimata-reclamantă P.L.D.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic C.C.A. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat,

casarea sentinței atacate și în fond respingerea acțiunii

reclamantei P.L.D., arătând că a depus toate diligențele pentru

a fi în măsură să-i ofere acesteia un alt post cu studii

identice, potrivit cerințelor art.92 lit.d din Legea nr.188/1999.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 27.05.2002, reclamanta P.L.D., a chemat în

judecată Oficiul Central de Stat pentru Probleme  Speciale, solicitând

anularea ordinului emis de acesta cu nr.31/ 10.05.2002; reintegrarea în

funcție și plata cheltuielilor de judecată.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că măsura

eliberării sale din funcție este nelegală fiind luată în

perioada în care se afla în concediu medical și fără să se

fi făcut dovada unei reduceri de personal.

Prin

sentința civilă nr.389/ 8.07.2002, Curtea de Apel Oradea a admis

acțiunea; a anulat ordinul nr.31/ 10.05.2002, și a obligat pârâtul

să o reintegreze pe reclamantă în funcția deținută

anterior, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă

de 1.500.000 lei.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că eliberarea

reclamantei din funcție s-a făcut fără să fi existat

o reducere efectivă a postului de natura celui ocupat de aceasta și

fără a se fi îndeplinit cerința oferirii unui alt loc de

muncă.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Oficiul Central de Stat pentru Probleme

Speciale susținând în esență că prin Legea nr.216/2001, la

nivelul O.C.S.P.S. s-a impus o reorganizare în sensul aprobării unui

număr maxim de 200 de posturi finanțate de la buget. Astfel fiind, în

cadrul filialei O.C.S.P.S. – Bihor, a operat o reducere efectivă și

reală de 50 posturi printre care s-a aflat și cel ocupat de

reclamantă – respectiv categoria C, cl.1, grad 3.

În

atare situație, conformându-se dispozițiilor Legii nr.188/1999 a emis

preavizul de 15 zile care în opinia sa urma să-și producă efecte

la încetarea concediului medical, și totodată s-a adresat

Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în vederea

încadrării reclamantei în altă funcție publică

vacantă.

Recursul

nu este fondat.

Cu

ordinul nr.31 din 10.05.2002, O.C.S.P.S. a comunicat reclamantei eliberarea din

funcția de inspector categoria C clasa I gradul 3, începând cu 11.05.2002.

În

conformitate cu dispozițiile art.92 lit.d din Legea nr.188/1999,

conducătorul instituției publice va dispune eliberarea din

funcție a funcționarului public când instituția își reduce

personalul ca urmare a reorganizării prin reducere de posturi de natura

celui ocupat de funcționarul public, numai dacă acesta refuză

oferta de reîncadrare a Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici.

Această

dispoziție, cu caracter imperativ și nu de recomandare, nu a fost

respectată în speță, recurentul considerând că s-a achitat

de obligația legală prin simpla sesizare a Agenției.

Astfel

fiind, măsura eliberării din funcție a reclamantei este

vădit nelegală și în mod corect a fost a fost anulată de

către instanța de fond.

Pentru

toate aceste considerente urmează a fi respins recursul declarat de

Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale – ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale împotriva

sentinței civile nr.389/CA/2002-P din 8 iulie 2002  a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.