ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 989/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru,

Geodezie și Cartografie împotriva sentinței civile nr.390/CA din 8

iulie 2002 a Curții de Apel Oradea  - Secția comercială și

de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Oficiul Național de

Cadastru, Geodezie și Cartografie reprezentat de  consilierul juridic C.Z.

și intimata-reclamantă O.V.E. asistată de avocatul C.P.

Procedura

completă.

Consilierul

juridic C.Z. a solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise

depuse la dosar.

Avocatul

C.P. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 17 mai 2002,

reclamanta O.V.E. a chemat în judecată Oficiul Național de Cadastru,

Geodezie și Cartografie București, solicitând anularea Ordinului

nr.1367 din 23 octombrie 2001 prin care a fost revocat Odinul nr.1214 din 1

octombrie 2001 de numire a reclamantei în funcția de contabil-șef la

O.J.C.G.C. Bihor.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la 17 septembrie 2001

a fost organizat de către pârât un concurs pentru ocuparea postului de

contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor, la care a participat și l-a

câștigat, fiind numită în funcția de contabil-șef prin

Ordinul nr.1214 din 1 octombrie 2001.

Începând

cu aceeași dată, persoana cu care a candidat pentru ocuparea

postului, M.F., a fost delegată contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor prin

Ordinul nr.1368 din 24 octombrie 2001, iar după aproape o lună, la 7

noiembrie 2001, reclamantei i s-a comunicat adresa nr.511 din 24 octombrie

2001, prin care i s-a adus la cunoștință că Ordinul nr.1214

din 1 octombrie 2001 este revocat, postul de contabil-șef este vacant

și urmează să se organizeze un nou concurs.

Reclamanta

a contestat în contencios-administrativ ordinul de delegare pe post a d-nei M.F.,

însă contestația i-a fost respinsă. În cursul

soluționării acelui litigiu, respectiv la 11 februarrie 2002 i s-a

comunicat Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001 ce face obiectul prezentului

litigiu, deși solicitase de mai multe ori comunicarea acestuia până

la acea dată.

Pe

parcursul procesului, după depunerea la dosar a procesului verbal încheiat

la 17 octombrie 2001 de către pârât cu ocazia soluționării

contestației depusă de M.F. la concursul organizat de O.N.C.G.C.

Bihor, în data de 17-18 septembrie 2001 pentru ocuparea postului de

contabil-șef la O.J.C.G.C. Bihor, reclamanta și-a precizat

acțiunea în sensul că a solicitat anularea și a acestui proces

verbal.

Prin

întâmpinare, pârâtul Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și

Cartografie București a invocat excepția tardivității

acțiunii și a susținut că numirea contracandidatei cu

delegație pe post s-a făcut din motive obiective, reclamanta fiind în

concediu de maternitate.

Prin

sentința civilă nr.390/ CA din 8 iulie 2002, Curtea de Apel Oradea –

Secția comercială și de contencios administrativ a respins

excepția tardivității acțiunii și a admis

acțiunea introdusă și precizată de reclamanta O.V.E.

împotriva pârâtului Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și

Cartografie București. A anulat Ordinul nr.1367 din 23 octombrie 2001

precum și procesul verbal din 17 octombrie 2001 emise de pârât, pe care

l-a obligat să plătească reclamantei suma de 3.033.000 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut

că atât plângerea prealabilă cât și acțiunea au fost

formulate în termen, iar prin declararea reclamantei câștigătoare cu

media 7,54 față de contracandidata sa care a obținut media 7,20,

reclamanta a câștigat dreptul prevăzut de art.8 alin. ultim din

Hotărârea Guvernului nr.281/1993 de a fi încadrată pe funcția

pentru care a concurat.

Împotriva

sentinței civile sus menționate a declarat recurs Oficiul

Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie București,

criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În

motivarea recursului, s-a susținut, în esență, că

acțiunea reclamantei este tardivă întrucât actul administrativ nr.511

din 24 octombrie 2001 a fost comunicat contestatoarei în data de 7 noiembrie

2001 și că aceasta nu poate invoca necunoașterea motivării

revocării numirii sale în funcția de contabil-șef doar pentru

faptul că nu i s-a comunicat și Ordinul nr.1367 din 23 octombrie

2001.

Recurenta

a mai susținut că părerea instanței potrivit căreia

comisia nu putea lua o decizie care să creeze o situație

defavorabilă celeilalte persoane care a participat la concurs este de

neînțeles, întrucât conduce la anularea dreptului de contestație și

că procesul verbal de reexaminare a lucrărilor nu era necesar să

fie comunicat, întrucât H.G. nr.281/1993 nu prevede o asemenea comunicare.

Recurentul

a mai susținut că sentința pronunțată nu

precizează motivele anulării procesului verbal din 17 octombrie 2001

și că Ordinul nr.1367/2001 este temeinic, dat în aplicarea

dispozițiilor hotărârii comisiei investită cu rezolvarea

situației apărute ca urmare a unei contestații la concursul

desfășurat și este legal, emis în aplicarea legii.

Din

analiza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor juridice

incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.

Dispozițiile

art.5 din Legea nr.29/1990 prevăd că „persoana

vătămată se va adresa pentru apărarea dreptului său,

în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ...”.

Adresa

nr.511 din 24 octombrie 2001 prin care s-a adus la cunoștința

directorului O.J.C.G.C. Bihor revocarea ordinului de numire a reclamantei

și organizarea unui nou concurs reprezintă corespondența cu

caracter intern a instituției, iar din conținutul acesteia nu

rezultă nici numărul  ordinului de revocare, nici motivarea lui

și nici hotărârea luată de comisia de reexaminare prin

procesul-verbal din 17 octombrie 2001.

Reclamanta

a cunoscut doar măsura luată de pârât, ordinul de revocare nr.1367

din 23.10.2001 fiind comunicat reclamantei în instanță, în

ședința publică din 11 februarie 2002, astfel cum rezultă

din considerentele sentinței civile nr.41/CA din 11 februarie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

Împotriva

ordinului respectiv, reclamanta a formulat contestație la organul emitent

în termen legal iar ulterior, urmare răspunsului nefavorabil primit, a

sesizat instanța cu acțiune în anularea ordinului de revocare din

funcție, în termenul prevăzut de art.5 alin.2 din Legea nr.29/1990.

În

mod întemeiat a reținut instanța de fond faptul că tocmai

cunoașterea conținutului actului administrativ care vatămă

drepturi recunoscute de lege, este motivul pentru care termenul pentru

contestare prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 curge de la comunicarea

actului și nu de la data când partea vătămată ar fi fost

informată fie și printr-o adresă că ar exista un  asemenea

act.

În

ceea ce privește procesul verbal din 17 octombrie 2001 se reține

că urmare reexaminării lucrărilor comisia a anulat concursul,

încălcând în acest fel prevederile art.7 alin.1 din anexa 12 a H.G.

nr.281/1993 care arată că pentru a fi declarat reușit,

candidatul trebuia să obțină pentru fiecare probă cel

puțin nota 7, condiție îndeplinită în speță.

Prin

declararea reclamantei câștigătoare cu media 7,54, prin emiterea

Ordinului de numire pe funcția de contabil șef și comunicarea

acestuia instituției în cauză, reclamanta a câștigat dreptul

prevăzut de art.8 alin.ultim din H.G. nr.281/1993 de a fi încadrată

pe funcția pentru care a concurat. Acest drept nu-i putea fi lezat decât

în situația în care, în urma reexaminării lucrării

contestatoarei, aceasta ar fi obținut o medie mai mare decât reclamanta,

condiție neîndeplinită în speță.

Recurenta

afirmă că urmare reexaminării, comisia a contestat că

lucrarea d-nei O.V.E. a fost evaluată cu note mai mari și s-a decis

anularea concursului.

Contestația

a fost însă depusă de M.F. și privea reevaluarea lucrării

respectivei candidate, neputându-se crea o situație nefavorabilă

celeilalte persoane care a participat la concurs, respectiv reclamantei O.V.

decât în situația în care M.F. ar fi obținut, urmare

reexaminării, note mai mari decât contracandidata sa.

În

privința procesului verbal din 17 octombrie 2001, se reține că

acesta a fost comunicat reclamantei în instanță, în ședința

publică din 1 iulie 2002 și în mod legal reprezentantul reclamantei a

solicitat și anularea respectivului înscris.

În

consecință, având în vedere considerentele prezentate, faptul că

sentința instanței de fond este legală și temeinică,

iar motivele de recurs  invocate nu sunt de natură să ducă la

casarea acesteia, urmează ca recursul declarat în cauză să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și

Cartografie împotriva sentinței civile nr.390/CA din 8 iulie 2002 a

Curții de Apel Oradea  - Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2003.