ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1455/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2003, M.V. a

chemat în judecată C.N.A.S., solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 153

din 24 decembrie 2002, emisă de pârâtă, ca nelegală.

De asemenea, a cerut declararea sa,

ca fiind câștigător al concursului organizat de pârâtă, pentru ocuparea

funcției de președinte al C.A.S. Bihor.

Prin sentința civilă nr. 80/CA din

10 februarie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Instanța a reținut că o atare

soluție se impune, întrucât reclamantul M.V. nu a înțeles să cheme în judecată

și pe beneficiarul actului administrativ, anume pe M.N., care a fost numit pe o

perioadă de 4 ani în funcția de președinte director general al C.A.S. Bihor.

S-a apreciat că din această cauză,

nu se poate asigura respectarea principiului contradictorialității aplicabil în

procesul civil și nici discuta legalitatea și temeinicia actului administrativ

de autoritate.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul M.V.

Recurentul a susținut că prima

instanță a respins, practic, acțiunea sa, pe baza unei excepții care nu a fost

prevăzută de Codul de procedură civilă și a refuzat să judece cauza în fond,

deși necitarea persoanei declarată câștigător al concursului, era de natură să

atragă doar inopozabilitatea, față de aceasta, a hotărârii.

Critica este întemeiată. Așa cum

rezultă din expunerea rezumativă a conținutului acțiunii, reclamantul M.V. a

contestat regularitatea unui concurs în urma cărora a fost declarat câștigător

M.N. și numit în funcția de președinte director general al C.A.S. Bihor.

De asemenea, el a cerut anularea

deciziei nr. 153 din 24 decembrie 2002, prin care pârâta C.N.A.S. l-a numit în

funcția publică de conducere pe M.N.

Rezultă, deci, că unul din subiecții

raportului juridic procesual este autoritatea publică emitentă, respectiv

pârâta chemată în judecată.

Celălalt subiect al raportului este

desigur, reclamantul, cărora nici o normă legală în vigoare nu i-a impus

obligația chemării în judecată și a altor persoane și care este îndreptățit să

ceară, în limitele învestirii instanței, exercitarea controlului de legalitate

al unui act administrativ considerat vătămător.

Soluționând procesul pe baza unei

excepții de procedură ridicată din oficiu și respingând acțiunea, doar pentru

refuzul reclamantului, de a solicita citarea în calitate de pârât, a unei terțe

persoane, curtea de apel a pronunțat o hotărâre, cu încălcarea esențială a

legii.

Față de considerentele expuse în

cele ce preced și pentru a se da eficiență principiului disponibilității,

aplicabil alături de celelalte principii generale, în procesul civil, urmează a

se admite recursul.

Pe cale de consecință, va fi casată

sentința și trimisă cauza, la aceeași instanță, în vederea rejudecării ei în

fond.

Văzând și dispozițiile art. 313 C.

proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 80/CA/2003 - P din 10 februarie

2003 a Curții de Apel Oradea.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2004.