ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7276/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2003, reclamantul M.V. a solicitat obligarea președintelui C.N.A.S., să emită o decizie de numire a lui în funcția de președinte director al C.A.S. Bihor și obligarea C.N.A.S., să-i plătească suma de 750 milioane de lei, daune morale și materiale. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 379/CA din 29 septembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de director al C.A.S. Bihor, fiind numit în baza Legii nr. 145/1997, act normativ care a prevăzut că directorul general îndeplinește funcția, numai până la data de 31 decembrie 2002. La data de 20 noiembrie 2002 s-a publicat O.U.G.

nr. 150/2002, care a abrogat Legea nr. 145/1997, și a prevăzut că, până la ocuparea funcției de director general, atribuțiile vor fi îndeplinite de cei aflați în funcția de director general al C.A.S., la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 150/2002. Reclamantul a îndeplinit astfel, funcția deținută, până la 24 decembrie 2002, dată la care a fost numit în funcția de director general, prin concurs, M.N., conform deciziei nr. 153 din 24 decembrie 2002, prin care s-a dispus și încetarea valabilității deciziei nr. 50 din 7 decembrie 2002, prin care reclamantul a fost numit temporar, ca personal contractual, în funcția de președinte-director general. Prin sentința civilă nr. 79 din 10 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a dispus anularea deciziei nr. 50 din 7 decembrie 2002, reținându-se că pârâta C.A.S.

Bihor nu putea modifica raportul de serviciu al reclamantului, prin acte administrative, până la ocuparea prin concurs, a funcției. Potrivit art. 101 pct. 3 din O.U.G. nr. 150/2002, funcția reclamantului s-a prelungit până la o dată determinată, respectiv până la ocuparea funcției prin concurs, în condițiile O.U.G. nr. 150/2002. Revocarea, eliberarea sau demiterea din funcție a directorului numit, nu are ca efect, prelungirea funcției, de către cel care a fost numit în baza Legii nr. 145/1997. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța a respins acțiunea, deși era întemeiată și se impunea admiterea ei.

Recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a ocupat funcția de director general al C.A.S. Bihor, în baza Legii nr. 145/1997, până la data de 20 noiembrie 2002, când a fost publicată O.U.G. nr. 150/2002, care a abrogat Legea nr. 145/1997. Potrivit art. 101 alin. (3) din O.U.G. nr. 150/2002, recurentul-reclamant a ocupat, temporar, noua funcție de președinte-director general al C.A.S. Bihor, până la organizarea concursului pentru ocuparea acestei funcții, concurs la care a participat, dar pe care nu l-a promovat. În urma concursului organizat, în această funcție a fost numit M.N., prin decizia C.N.A.S. nr. 153 din 24 decembrie 2002. Faptul că ulterior, M.N. a fost destituit din funcție, prin decizia președintelui C.N.A.S.

nr. 208 din 24 aprilie 2003, act administrativ prin care se încetează și aplicabilitatea actului de numire a numitului M.N., respectiv decizia nr. 153 din 24 decembrie 2002, nu duce la concluzia că redevine aplicabilă situația de fapt, anterioară deciziei nr. 153/2002, perioadă în care recurentul-reclamant ocupa temporar această funcție. Revocarea, eliberarea sau demiterea din funcție a directorului numit, nu are ca efect, prelungirea funcției, de către cel care a fost numit în baza Legii nr. 145/1997. Până la ocuparea funcției de președinte-director general al C.A.S. Bihor, funcție rămasă vacantă în urma destituirii numitului M.N., președintele C.N.A.S. a decis în baza prerogativelor sale, conferite de O.U.G.

nr. 150/2002, ca până la organizarea concursului, conducerea instituției C.A.S. Bihor să fie asigurată, temporar, de alte persoane din conducerea C.A.S. Bihor. În aceste condiții, prevederile deciziei președintelui C.N.A.S. nr. 208 din 24 aprilie 2003, nu au creat drepturi în favoarea recurentului-reclamant, pentru funcția de președinte-director general al C.A.S. Bihor, încât cererea reclamantului, privind obligarea C.N.A.S., la emiterea unei decizii prin care să fie numit în această funcție, în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată și pe cale de consecință, și cererea accesorie, de obligare a pârâtei, la plata daunelor morale și materiale, în sumă de 750 milioane de lei. Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinței civile nr. 379/CA din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2004.