ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
și procedura derulată în primă instanță
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul M.V.V. a chemat în
judecată pârâta C.N.A.S., solicitând obligarea acesteia la anularea Ordinului
C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010, prin care se aprobă Organigrama C.A.S.
Bihor.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că are un interes legitim în promovarea acțiunii, întrucât
a fost disponibilizat prin efectul Ordinului C.N.A.S. nr. 867/ 29 noiembrie 2010,
prin care se aprobă Organigrama C.A.S. Bihor.
A mai arătat
reclamantul că în urma unei restructurări la nivel național, C.A.S. Bihor a
compus un document intitulat proiect Organigramă C.A.S. Bihor pe anul 2010,
nerespectând Organigrama cadru ordonată de către C.N.A.S. și avizată de
Consiliul de Administrație al C.N.A.S. în data de 15 noiembrie 2010.
S-a mai precizat că, întrunit
în ședință, Consiliul de Administrație al C.A.S. Bihor, nu a aprobat documentul,
iar Prefectura Bihor, sesizată de mai mulți funcționari nemulțumiți, a trimis Corpul
de Control care a întocmit un Raport în care s-a constatat că certificatul medical
al președintelui instituției nu a fost depus la compartimentul resurse umane, elaborarea
proiectului de organigramă a fost făcut fără consultarea personalului de conducere,
cu excepția d-nei M.E., protocolul nu a fost însușit prin semnătură de reprezentantul
sindicatului, la C.A.S. Bihor s-au nesocotit prevederile din anexa adresei.
Prin întâmpinarea formulată
în cauză, pârâta C.N.A.S. a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, și menținerea
ca temeinic și legal a Ordinului nr. 867/ 29 noiembrie 2010 pentru aprobarea Organigramei
C.A.S. Bihor.
Prin cererea de intervenție
în interes propriu, petenta S.M. a solicitat admiterea în principiu a cererii sale
și anularea Ordinului C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010, arătând că, în urma
aprobării Organigramei C.A.S. Bihor din data de 29 noiembrie 2010, precum și a deciziei
nr. 308 din 30 noiembrie 2010, privind eliberarea sa din funcția de director, a
fost înlăturată din conducerea C.A.S. Bihor, în prezent deținând doar o funcție
de execuție.
Cererea de intervenție
a fost încuviințată în principiu la data de 6 iunie 2011.
Hotărârea Curții de
Apel
Prin sentința nr. 206/CA
din 10 octombrie 2011 Curtea de Apel Oradea a respins excepțiile lipsei de interes
și a lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâta C.N.A.S.,
a respins excepția lipsei de interes a intervenientei în interes propriu S.M. invocată
de pârâta C.NA.S., a respins acțiunea formulată de reclamantul M.V.V. și a respins
cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă S.M.
În ceea ce privește excepțiile
lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantului M.V.V.,
invocate de pârâta C.N.A.S., Curtea de Apel Oradea a avut în vedere că prin efectul
Ordinului C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010, care aprobă Organigrama C.A.S.
Bihor, a fost emisă decizia nr. 19 din 10 februarie 2011, prin care, începând cu
data de 10 februarie 2011, reclamantului i-a încetat de drept raportul de serviciu
prin îndeplinirea cumulativă a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim
de cotizare pentru pensia de limită de vârstă.
Excepția lipsei de interes
a cererii intervenientei în interes propriu S.M. a fost respinsă pentru același
considerent , în cazul acesteia fiind emisă decizia C.A.S. Bihor nr. 132 din 27
iunie 2011 de încetare a raporturilor de serviciu prin demisie, ca urmare a cererii
din 27 mai 2011.
Totodată instanța a apreciat
că nu poate fi primită apărarea pârâtei C.N.A.S. în sensul că acțiunea reclamantului
nu ar mai avea obiect, ca urmare a emiterii Ordinului Președintelui C.N.A.S.
nr. 646 din 25 iulie 2011, prin care a fost modificată structura organigramei C.A.S.
Bihor, aprobată prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010,
câtă vreme, față de reclamant și intervenientă, Ordinul nr. 867 din 29
noiembrie 2010 și-a produs efectele, determinând emiterea celor două decizii de
încetare a raporturilor de serviciu la care s-a făcut referire mai sus.
Cu privire la fondul cauzei,
Curtea a constatat că reclamantul M.V.V. a invocat, în susținerea acțiunii în contencios
administrativ, Raportul de control nr. R1. și nr. R2. 03 decembrie 2010, întocmit
de Instituția Prefectului Județului Bihor, prin care s-a propus efectuarea unui
control de specialitate de către C.N.A.S. București, privind aspectele specifice,
și a unui control de către A.N.F.P., privind aspectele legate de funcțiile publice.
În urma acestui raport
nu s-au constatat nereguli și nici nu s-au stabilit măsuri în sarcina C.A.S. Bihor.
În raport s-a reținut că prin aplicarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 97/ 2010,
numărul de posturi din cadrul C.A.S. Bihor a fost redus de la 85 la 64 de posturi.
Dintre cele 21 de posturi reduse, 10 erau ocupate și 11 funcții publice erau vacante
(printre care și două funcții publice de conducere). Dintre cele 10 posturi ocupate
care au fost reduse, 8 erau posturi corespunzătoare unor funcții publice și două
erau posturi contractuale.
În raportul A.N.F.P. s-a
mai reținut că, potrivit proiectului de organigramă și notei de fundamentare transmise
spre aprobare, a fost restructurată Direcția Relații Contractuale, iar funcția publică
de conducere de director a fost redusă prin modificarea în proporție de peste 50%
a atribuțiilor aferente. De asemenea, a fost redusă funcția publică de conducere
de șef birou medicină primară prin schimbarea structurii compartimentului, precum
și funcția publică de șef birou contractare, decontare farmacii, prin schimbarea
structurii compartimentului și trecerea în subordinea medicului - șef.
În ceea ce privește faptul
că în subordinea medicului șef nu a fost prevăzut un număr de 15 funcții publice,
s-a arătat în raport că „serviciul medical" al caselor de asigurări de sănătate
este dimensionat în raport cu numărul de asigurați, potrivit art. 38 din Statutul
C.N.A.S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 și art. 289 alin. (1) din Legea nr. 95/
2006, fără a fi necesară raportarea la dispozițiile Legii nr. 161/2003 în ceea ce
privește numărul minim de posturi din cadrul structurii definită ca „serviciu".
Ca urmare a adresei A1./2010
a C.N.A.S., înregistrată la A.N.F.P. cu nr. AN1./2010 prin care se solicită avizul
pentru stabilirea funcțiilor publice din cadrul C.A.S. Bihor, A.N.F.P. a acordat
aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul C.A.S. Bihor în data de 25
octombrie 2010.
Astfel a apreciat Curtea
că întreaga procedură privind reorganizarea C.A.S. Bihor, în urma punerii în aplicare
a prevederilor O.U.G. nr. 97/2010, a fost supusă controlului A.N.F.P., primind aviz
favorabil, fiind infirmate constatările din raportul de control întocmit de Instituția
Prefectului județului Bihor, atât în ceea ce privește elaborarea și semnarea proiectului
de organigramă ce a fost transmis C.N.A.S. București, criteriile de restructurare/
disponibilizare menționate în protocolul încheiat cu sindicatul din C.A.S. Bihor
nr. 5758/22 noiembrie 2010, precum și cu privire la schimbarea structurii existente
la nivelul C.A.S. Bihor.
În ceea ce privește persoana
care a semnat nota de fundamentare și proiectul de organigramă comunicate C.N.A.S.
cu adresa C.A.S. Bihor nr. din 29 noiembrie 2010, Curtea a reținut că aceste acte
au fost semnate de Președintele - Director General al C.A.S. Bihor, care a fost
prezent la serviciu la data de 22 noiembrie 2010. De asemenea, și statutul de personal
anexat la nota de fundamentare, emis la solicitarea C.N.A.S. prin adresa NLD 9173/
19 noiembrie 2010 a fost semnat de Președintele - Director general al C.A.S. Bihor.
Structura funcțiilor s-a
comunicat la data de 25 noiembrie 2010, conform adresei nr. A1. din 25
noiembrie 2010, fiind semnată de înlocuitorul Președintelui General al C.N.A.S.
Bihor, aflat în concediu medical în perioada 23 noiembrie 2010 - 30 noiembrie 2010,
conform certificatului medical seria C1. nr. CC1.
Referitor la numirea înlocuitorului
Președintelui - Director General al C.A.S. Bihor, instanța a reținut că aceasta
s-a făcut prin Decizia Președintelui General al C.A.S. Bihor nr. 267/2010, iar nu
printr-un act administrativ al C.N.A.S., înlocuitorul fiind delegat să îndeplinească,
conform art. 33 alin. (7) din Statutul C.N.A.S., atribuțiile Președintelui - Director
General al C.A.S. Bihor, aprobate prin H.G. 972/2006, pe perioada în care președintele
- director general, de drept, se afla în imposibilitatea exercitării funcției.
A mai reținut Curtea că
art. 4 lit. b) pct. 1, pct. 16 și pct. 21 din Contractul de management nr. M1. încheiat
cu C.N.A.S., Președintele - Director General al C.A.S. Bihor asigură gestionarea
și administrarea C.A.S. Bihor, în condițiile legii, și dă dispoziții cu caracter
obligatoriu pentru personalul C.A.S., în limitele mandatului încredințat. De asemenea,
desemnează prin decizie un înlocuitor pentru perioadele în care nu este prezent
în casa de asigurări de sănătate, cu aprobarea președintelui C.N.A.S.
În altă ordine de idei,
instanța a apreciat ca fiind nejustificată susținerea reclamantului, potrivit căreia
C.A.S. Bihor este o instituție publică în administrație publică locală, având în
vedere prevederile art. 267 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în conformitate cu
care casele de asigurări sunt instituții publice, cu personalitate juridică, cu
bugete proprii, în subordinea C.N.A.S.
În baza acelorași considerente,
în temeiul prevederilor art. 55 C. proc. civ., Curtea de Apel Oradea a respins cererea
de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S.M., având în vedere
împrejurarea că Ordinul C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010, prin care s-a aprobat
organigrama C.A.S. Bihor, a fost apreciat ca fiind emis cu respectarea prevederilor
legale.
Recursul reclamantului
Împotriva sentinței pronunțate
de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs reclamantul M.V.V., solicitând modificarea
ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea căii de atac,
recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actele
deduse judecății, menținând ilegalitatea evidentă constând în semnarea statului
de funcții de către o altă persoană decât Președintele - Director general al C.A.S.
Bihor, ilegalitate care afectează Ordinul C.N.A.S. nr. 867 din 29 noiembrie 2010,
între ale cărui anexe se află statul de funcții indicat.
De asemenea, recurentul
- reclamant a invocat încălcarea dreptului său la apărare, în sensul că instanța
de fond i-a respins acțiunea în baza unui înscris (raportul de control întocmit
de A.N.F.P.) care a fost depus la dosar după încheierea dezbaterilor, odată cu concluziile
scrise, contrar prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituția României, care garantează
dreptul la apărare, și art. 167 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia dovezile
vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.
În dovedirea susținerilor
sale, recurentul - reclamant a anexat copia deciziei nr. 267 din 30 iulie 2010 a
C.A.S. Bihor.
Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă
la dosar, intimata - pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, indicând
în detaliu prevederile normative pe care se fondează legalitatea ordinului contestat
și împrejurările în care a fost concepută,avizată și aprobată documentația privind
organizarea și statul de funcții al C.A.S. Bihor.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Așa cum rezultă din expunerea
rezumativă cuprinsă la pct. 1.1 din prezenta decizie, recurentul - reclamant a supus
controlului exercitat de instanța de contencios administrativ Ordinul C.N.A.S.
nr. 867 din 29 noiembrie 2010, prin care a fost aprobată organigrama C.A.S. Bihor.
Actul administrativ dedus
judecății a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. f) și
art. 281 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
sănătății, cu modificările și completările ulterioare, art. 107 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, cu
modificările și completările ulterioare, art. 18 pct. 25 și pct. 29 și art. 17
alin. (5) din Statutul C.N.A.S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006, cu modificările
și completările ulterioare, O.U.G. nr. 97/2010 privind reglementarea unor măsuri
în sistemul de asigurări sociale de sănătate și Avizului A.N.F.P. nr. 511593
din 25 noiembrie 2010 înregistrat la C.N.A.S. cu nr. NDL/9342 din 26 noiembrie 2010.
În esență, recurentul
- reclamant a indicat, drept motive de nelegalitate a actului administrativ, neregularitatea
procedurii de întocmire a documentației care a stat la baza emiterii ordinului,
constând în faptul că structura de funcții a fost concepută și semnată de o persoană
neautorizată în acest sens și nerespectarea organigramei - cadru impuse de C.N.A.S.,
dovedite prin refuzul Consiliului de Administrație de a aproba proiectul noii organigrame,
refuzul organizației sindicale și constatările unui control efectuat de Instituția
Prefectului.
Instanța de fond a reținut
corect, pe baza unei interpretări adecvate a naturii juridice a ordinului contestat
și a probei cu înscrisuri administrate în cauză, că numărul maxim de posturi din
sistemul de asigurări sociale fusese stabilit prin art. 1 din O.U.G. nr. 97/2010,
privind reglementarea unor măsuri în sistemul de asigurări sociale de sănătate,
și urma ca posturile să fie repartizate, în condițiile legii, de președintele C.N.A.S.,
conform organigramei - cadru avizate prin Hotărârea Consiliului de Administrație
nr. 35 din 15 noiembrie 2010 și aprobate prin Ordinul Președintelui C.N.A.S.
nr. 808.
Încadrarea în numărul
de posturi la nivelul fiecărei case de asigurări de sănătate este atributul exclusiv
al președintelui - director general, așa cum prevede contractul de management aprobat
prin Ordinul Președintelui C.N.A.S. nr. 15/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind
organizarea concursului pentru ocuparea postului de director general al C.N.A.S.
și a posturilor de președinți - directori generali ai caselor de asigurări de sănătate,
în vederea îndeplinirii indicatorilor de performanță, încheierea contractelor de
management și evaluarea activității acestora. De asemenea, președintele - director
general, numește, selectează, angajează, promovează, sancționează și concediază
personalul C.A.S., potrivit contractului de management, încheiat în baza Ordinului
Președintelui C.N.A.S. nr. 15/ 2008.
C.A.S. Bihor a transmis
proiectul de organigramă, statul de personal și nota de fundamentare privind modificările
intervenite prin adresa înregistrată cu nr. NLD 9173 din 23 noiembrie 2010, acte
care au primit avizul favorabil nr. 511593 din 25 noiembrie 2010 al Agenției Naționale
a Funcționarilor Publici, în temeiul art. 107 alin. (1) din Lege nr. 188/1999.
Documentația transmisă
de C.A.S. Bihor a fost completată cu structura de funcții, prin adresa nr. din
25 noiembrie 2010.
În ceea ce privește calitatea
persoanei care a semnat documentația, inițial, în plângerea prealabilă administrativă,
recurentul - reclamant a susținut că la data primirii organigramei - cadru de la
C.N.A.S., 9 noiembrie 2010, Președintele Director - general se afla în incapacitate
temporară de muncă, iar înlocuitorul său nu a fost numit legal, pentru ca în recurs
să arate că înlocuitorul ar fi avut drept de semnătură doar pe perioada absenței
din instituție a Președintelui - Director general, care se afla la serviciu la data
de 22 noiembrie 2011.
Sub acest aspect, instanța
de control judiciar reține că judecătorul fondului a constatat că, în ceea ce privește
persoana care a semnat nota de fundamentare și proiectul de organigramă comunicate
C.N.A.S. cu adresa C.A.S. Bihor din 29 noiembrie 2010, din probele de la dosar rezultă
că aceste acte au fost semnate de d-l V.G.L., în calitate de Președinte - Director
General al C.A.S. Bihor, care a fost prezent la serviciu în data de 22
noiembrie 2010. De asemenea, și statutul de personal anexat la nota de fundamentare,
emis la solicitarea C.N.A.S. prin adresa din 19 noiembrie 2010, a fost semnat de
Președintele - Director general al C.A.S. Bihor.
Structura funcțiilor s-a
comunicat la data de 25 noiembrie 2010, conform adresei nr. A1. din 25
noiembrie 2010, fiind semnată de dr. M.E., înlocuitor al Președintelui - Director
General al C.N.A.S. Bihor, aflat în concediu medical în perioada 23 noiembrie 2010
- 30 noiembrie 2010, conform certificatului medical seria C1. nr. CC1.
Directorul - adjunct,
Medic Șef dr. M.E., a fost desemnat înlocuitor I prin decizia nr. 267 din 30
iulie 2010, emisă de Președintele - Director General al C.A.S. Bihor, începând cu
data de 2 august 2010, pe perioada absenței din instituție a Președintelui Director
general.
În plus față de cele reținute
de prima instanță, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a indicat
în concret în ce ar consta vătămarea pe care modalitatea de semnare a documentelor
și operațiunilor administrative ar fi putut-o aduce în mod nemijlocit drepturilor
ori intereselor sale legitime, în condițiile în care întreaga procedură a primit
avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Or, în cadrul acțiunii în contencios
administrativ subiectiv, cum este aceasta de față, sancțiunea juridică a nulității
actului administrativ pretins nelegal poate fi aplicată numai dacă se face dovada
unei astfel de vătămări, în accepțiunea art. 1 alin. (1), și art. 2 alin. (1)
lit. a) teza I din Legea nr. 554/2004.
Este adevărat că în motivarea
sentinței, contrar prevederilor art. 167 alin. (2) C. proc. civ., principiului contradictorialității
și dreptului la apărare, instanța a făcut referire la un înscris depus la dosar
de C.N.A.S. odată cu concluziile scrise, după închiderea dezbaterilor, dar înlăturarea
considerentelor fondate pe conținutul acelui înscris nu atrage reformarea sentinței,
pentru că aspectele reținute au fost dovedite și prin celelalte probe administrate,
așa cum rezultă din cele arătate mai sus.
Temeul de drept al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de casare sau de
modificare a sentinței conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau
art. 304 - 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de M.V.V. împotriva sentinței nr. 206/CA din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel
Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 octombrie 2012.