ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 864/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 4

iunie 2009, reclamantul L.L. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale și Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Bihor,

solicitând a se constata că Ordinul nr. 1282 din 26 mai 2009 emis de primul

pârât este suspendat de drept, conform art. 14 alin. (5) din Legea nr.

554/2004.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că ordinul susmenționat are același conținut ca și Ordinul nr. 418

din 23 aprilie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu,

prin eliberarea din funcția publică de conducere de inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Bihor, act administrativ a cărui executare a

fost suspendată prin sentința nr. 90/2009 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ.

Această instanță a pronunțat sentința nr.

127 din 29 iunie 2009, prin care s-a admis acțiunea, formulată în

contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și s-a constatat

că dispozițiile Ordinului nr. 1282/2009 sunt suspendate de drept până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea Ordinului nr.

418/2009.

Prin aceeași hotărâre s-a respins

acțiunea față de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor, pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că prin Ordinul nr. 1282/2009 s-a constatat că, potrivit

O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere a reclamantului a fost

desființată și în consecință, a încetat raportul de serviciu al acestuia.

Instanța a apreciat că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul nr.

1282/2009 având aceleași dispoziții ca și Ordinul nr. 418/2009 prin care s-a

dispus desființarea funcției publice de inspector șef conform O.U.G. nr.

37/2009 și încetarea raportului de serviciu al reclamantului după expirarea

termenului de preaviz.

S-a constatat că ordinul emis la 26 mai

2009 are astfel același conținut cu ordinul din 23 aprilie 2009, chiar dacă s-a

dispus ulterior modificarea actului, prin inserarea unei noi dispoziții – prin

Ordinul nr. 1382 din 17 iunie 2009 – de trecere a reclamantului într-o funcție

de execuție.

În raport de sentința nr. 90 din 13 mai 2009 a aceleiași instanțe prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 418/2009 până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare, Curtea de Apel Oradea a

constatat suspendarea de drept a actului emis la 26 mai 2009.

Împotriva sentinței a declarat recurs

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că instanța de

fond a constatat în mod eronat că Ordinul nr. 1282/2009 are același conținut cu

actul nr. 418/2009. În realitate, prin ordinul emis la 26 mai 2009 s-a dispus

trecerea reclamantului în funcția publică de execuție de inspector de muncă.

De asemenea, la pronunțarea hotărârii nu

s-au avut în vedere prevederile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 prin

care funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor

publice deconcentrate au fost desființate.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu

același conținut ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de

drept.

Or, ambele ordine, nr. 418/2009 și nr.

1282/2009, conțin dispoziții referitoare la desființarea funcției publice de

conducere de inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor și la încetarea raportului de serviciu al

reclamantului, prin eliberarea din funcția de conducere. Întrucât executarea

acestor ordine ar produce aceleași efecte juridice s-a constatat în mod

justificat că operează suspendarea de drept, chiar dacă, ulterior sesizării

instanței, s-a adăugat o nouă prevedere prin modificarea Ordinului nr.

1282/2009.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu

este întemeiat, în condițiile în care Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009

– temeiul legal al ordinelor – a fost declarată neconstituțională prin decizia

nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 758 din 6

noiembrie 2009.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 127 din

29 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.