ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 864/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 iunie 2009, reclamantul L.L. a chemat în judecată Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Bihor, solicitând a se constata că Ordinul nr. 1282 din 26 mai 2009 emis de primul pârât este suspendat de drept, conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că ordinul susmenționat are același conținut ca și Ordinul nr. 418 din 23 aprilie 2009 prin care s-a dispus încetarea raportului său de serviciu, prin eliberarea din funcția publică de conducere de inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului Bihor, act administrativ a cărui executare a fost suspendată prin sentința nr. 90/2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ.

Această instanță a pronunțat sentința nr. 127 din 29 iunie 2009, prin care s-a admis acțiunea, formulată în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și s-a constatat că dispozițiile Ordinului nr. 1282/2009 sunt suspendate de drept până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea Ordinului nr. 418/2009. Prin aceeași hotărâre s-a respins acțiunea față de Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 1282/2009 s-a constatat că, potrivit O.U.G. nr. 37/2009, funcția publică de conducere a reclamantului a fost desființată și în consecință, a încetat raportul de serviciu al acestuia.

Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Ordinul nr. 1282/2009 având aceleași dispoziții ca și Ordinul nr. 418/2009 prin care s-a dispus desființarea funcției publice de inspector șef conform O.U.G. nr. 37/2009 și încetarea raportului de serviciu al reclamantului după expirarea termenului de preaviz. S-a constatat că ordinul emis la 26 mai 2009 are astfel același conținut cu ordinul din 23 aprilie 2009, chiar dacă s-a dispus ulterior modificarea actului, prin inserarea unei noi dispoziții – prin Ordinul nr. 1382 din 17 iunie 2009 – de trecere a reclamantului într-o funcție de execuție.

În raport de sentința nr. 90 din 13 mai 2009 a aceleiași instanțe prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 418/2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare, Curtea de Apel Oradea a constatat suspendarea de drept a actului emis la 26 mai 2009. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a arătat că instanța de fond a constatat în mod eronat că Ordinul nr. 1282/2009 are același conținut cu actul nr. 418/2009. În realitate, prin ordinul emis la 26 mai 2009 s-a dispus trecerea reclamantului în funcția publică de execuție de inspector de muncă. De asemenea, la pronunțarea hotărârii nu s-au avut în vedere prevederile art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 prin care funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate au fost desființate. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de drept. Or, ambele ordine, nr. 418/2009 și nr. 1282/2009, conțin dispoziții referitoare la desființarea funcției publice de conducere de inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bihor și la încetarea raportului de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția de conducere.

Întrucât executarea acestor ordine ar produce aceleași efecte juridice s-a constatat în mod justificat că operează suspendarea de drept, chiar dacă, ulterior sesizării instanței, s-a adăugat o nouă prevedere prin modificarea Ordinului nr. 1282/2009. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat, în condițiile în care Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 – temeiul legal al ordinelor – a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 758 din 6 noiembrie 2009. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 127 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.