ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2823/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta R.N.F. a solicitat ca în temeiul prev. art. 24 alin. (1), (2) și (3) din Legea 554/2004, să se dispună sancționarea Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale reprezentat de ministrul muncii în funcție M.S. cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere începând cu data de 15 ianuarie 2010 până la zi și obligarea la plata în favoarea reclamantei la despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 300 lei RON pe zi de întârziere începând cu data de 15 ianuarie 2010 până la zi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 decembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat decizia irevocabilă nr. 5791/în dosar 565/35/2009 respingând recursul declarat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 102/CA/2009-PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea prin care instanța a dispus suspendarea executării Ordinului 419 din 23 aprilie 2009 emis de ministrul muncii, conform căruia funcția de conducere pe care o ocupa a fost desființată, iar reclamantei i-a fost încetat raportul de serviciu. Prin Ordinul nr. 1399 din 23 iunie 2009 emis de M.M.F.P.S. București s-a dispus suspendarea executării ordinului M.M.F.P.S.

București privind acordarea preavizului de 30 de zile calendaristice și eliberarea din funcția publică a doamnei R.N., inspector șef al I.T.M. Bihor. Prin Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de M.M.F.P.S. București s-a dispus în temeiul prev. art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 97 lit. c) în Legea 188/1999 încetarea raportului de serviciu al doamnei R.N., inspector șef adjunct - inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I în domeniul relațiilor de muncă la I.T .M. Bihor și începând cu data de 25 mai 2009 trecerea doamnei R.N. pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I, la compartimentul control și relații de muncă din cadrul I.T.M.

Bihor. Reclamanta a mai susținut că prin sentința nr. 225 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar 881/35/CA/2009, rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului declarat în cauză prin Decizia 1726 din 25 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr. 172/1/2010 a fost admisă acțiunea reclamantei R.N. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. București și s-a anulat Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de către pârât. Prin sentința civilă nr. 27/CA/2010-PI din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că M.M.F.P.S.

București a executat dispozitivul sentinței nr. 102/CA din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009. Astfel, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei formulată în temeiul prev. art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ a rămas fără obiect, nepunându-se astfel problema aplicării conducătorului ministerului a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și nici a acordării unor despăgubiri reclamantei.

De asemenea, instanța de fond a mai apreciat că susținerea potrivit căreia Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, de trecere a reclamantei într-o funcție de execuție, a fost anulat irevocabil prin soluțiile instanțelor judecătorești, nu prezintă relevanță în cauza de față, acțiunea reclamantei vizând sancționarea persoanelor răspunzătoare pentru nepunerea în executare a unui alt ordin, respectiv Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009. Împotriva sentinței civile nr. 27/CA/2010 – PI din 26 aprilie 2010, reclamanta R.N.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurenta arată că instanța de fond în mod eronat a interpretat acțiunea formulată ca fiind nefondată raportând-o la prevederile art. 18 din Legea nr. 544/2004 și omițând faptul acțiunea care face obiectul acestui proces a fost promovată în temeiul art. 14, art. 15, art. 24, art. 25 din aceeași lege, și se referă la suspendarea executării unui act administrativ - respectiv al Ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii prin care a fost destituită în mod nelegal și abuziv din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct Relații de Muncă pe care o ocupa în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă al Județului Bihor. Recurenta mai susține că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că Ministerul a executat dispozitivul sentinței 102/CA/2009.

În realitate prin sentința civilă nr. 102 ministrul muncii deși a emis Ordinul 1399 prin care dispunea suspendarea Ordinului 419 din 23 aprilie 2009 a emis, simultan, la aceeași data Ordinul 1400 din 23 iunie 2009 prin care în mod abuziv a fost trecută retroactiv cu data de 25 mai 2009 pe o funcție de execuție (care urma sa fie redusă ulterior din statul de funcții) încălcând astfel în mod vădit prevederile Legii nr. 544 art. 17 alin. (5) si (7) potrivit cărora: „suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare pana la expirarea duratei suspendării." Recurenta mai arată că instanța a reținut în mod total greșit fondul problemei deduse judecății, deoarece nu a solicitat sancționarea ministrului pentru nepunerea în executare a Ordinului 419 - prin care fusese destituită abuziv – ci a solicitat sancționarea pentru neexecutarea unei sentințe definitive și irevocabile prin care se dispunea suspendarea ordinului 419, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea acestui act administrativ.

În fine, recurenta consideră că, după o carieră profesională de 20 de ani în sistemul Ministerului Muncii, în care activitatea sa profesională a fost apreciată la nivel de foarte bine și excepțional, a fost nedreptățită într-un mod nepermis de către un sistem pe care l-a servit cu bună credință. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată: „ În cazul în care termenul pentru executarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”. Prin sentința nr. 102/2009 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 5971/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 419/2009 prin care funcția de conducere pe care o ocupa recurenta-reclamantă a fost desființată, iar acesteia i-a încetat raportul de serviciu.

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, punând în executare această hotărâre, emite Ordinul nr. 1399/2009 prin care suspendă Ordinul nr. 419/2009. Or, prin emiterea acestui ordin, pârâtul a executat dispozițiile sentinței civile nr. 102/2009. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect și temeinic a reținut că cererea reclamantei a rămas fără obiect și a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, apreciind că soluția instanței este legală și temeinică, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că celelalte critici din recurs se referă la altă cauză.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N.F., împotriva sentinței civile nr. 27/CA/2010-PI din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.