ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2823/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta R.N.F.

a solicitat ca în temeiul prev. art. 24 alin. (1), (2) și (3) din Legea

554/2004, să se dispună sancționarea Ministerului Muncii Familiei și Protecției

Sociale reprezentat de

ministrul muncii în

funcție M.S. cu amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie, pe zi

de întârziere începând cu data de 15 ianuarie 2010 până la zi și obligarea la

plata în favoarea reclamantei la despăgubiri pentru întârziere în

cuantum de 300 lei RON pe zi de întârziere

începând cu data de 15 ianuarie

2010

până la

zi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la data de 15 decembrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

decizia irevocabilă nr. 5791/în dosar 565/35/2009 respingând

recursul

declarat de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

sentinței nr. 102/CA/2009-PI din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea prin

care instanța a dispus suspendarea executării Ordinului 419 din 23 aprilie 2009

emis de ministrul muncii,

conform căruia

funcția de conducere pe care o ocupa a fost desființată, iar reclamantei i-a

fost

încetat raportul de serviciu.

Prin Ordinul nr. 1399 din 23 iunie 2009

emis de M.M.F.P.S. București s-a dispus suspendarea executării ordinului

M.M.F.P.S. București privind acordarea preavizului de

30 de zile calendaristice și eliberarea din funcția publică a doamnei R.N.,

inspector

șef al I.T.M. Bihor.

Prin Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009

emis de M.M.F.P.S. București s-a dispus în temeiul prev. art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009 și art. 97 lit. c) în Legea 188/1999 încetarea raportului de

serviciu al doamnei R.N., inspector șef adjunct - inspector de muncă

clasa I grad profesional superior treapta de

salarizare I în domeniul relațiilor de muncă la

I.T

.M.

Bihor și începând cu data de 25 mai 2009 trecerea doamnei R.N. pe funcția

publică de execuție de inspector de muncă clasa I grad profesional superior

treapta de salarizare I, la compartimentul control și relații de muncă din

cadrul I.T.M. Bihor.

Reclamanta a mai susținut că prin

sentința nr. 225 din 18 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în

dosar

881/35/CA/2009, rămasă irevocabilă în

urma respingerii recursului declarat în cauză prin

Decizia 1726 din 25

martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr.

172/1/2010 a fost admisă

acțiunea

reclamantei R.N. în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. București și s-a

anulat

Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de către pârât.

Prin sentința civilă nr. 27/CA/2010-PI

din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de fond a reținut că M.M.F.P.S.

București a

executat dispozitivul sentinței nr. 102/CA din 10 iunie 2009 a Curții de Apel

Oradea

dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 419 din 23 aprilie

2009.

Astfel, instanța de fond a constatat

că cererea reclamantei formulată în temeiul prev. art. 24 și art. 25 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ a rămas fără obiect, nepunându-se

astfel problema aplicării conducătorului ministerului a unei amenzi de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și nici a acordării unor

despăgubiri reclamantei.

De asemenea, instanța

de fond a mai apreciat că susținerea potrivit căreia Ordinul nr. 1400 din 23

iunie 2009, de trecere a reclamantei

într-o funcție de execuție, a fost anulat irevocabil prin

soluțiile instanțelor judecătorești,

nu

prezintă relevanță în cauza de față, acțiunea reclamantei vizând

sancționarea persoanelor răspunzătoare pentru

nepunerea în executare a unui alt ordin,

respectiv Ordinul nr. 419 din 23

aprilie 2009.

Împotriva sentinței civile nr.

27/CA/2010 – PI din 26 aprilie 2010, reclamanta R.N.F. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurenta

arată că instanța de fond în mod eronat a interpretat acțiunea formulată ca

fiind nefondată raportând-o la prevederile art. 18 din Legea nr. 544/2004 și

omițând faptul acțiunea care face obiectul acestui proces a fost promovată în

temeiul art. 14, art. 15, art. 24, art. 25 din aceeași lege, și se referă la

suspendarea executării unui act administrativ - respectiv al Ordinului nr. 419

din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii prin care a fost destituită în mod

nelegal și abuziv din funcția publică de conducere de inspector șef adjunct

Relații de Muncă pe care o ocupa în cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă

al Județului Bihor.

Recurenta mai susține că instanța de

fond a reținut în mod greșit faptul că Ministerul a executat dispozitivul

sentinței 102/CA/2009.

În realitate prin sentința civilă

nr. 102 ministrul muncii deși a emis Ordinul 1399 prin care dispunea

suspendarea Ordinului 419 din 23 aprilie 2009 a emis, simultan, la aceeași data

Ordinul 1400 din 23 iunie 2009 prin care în mod abuziv a fost trecută

retroactiv cu data de 25 mai 2009 pe o funcție de execuție (care urma sa fie

redusă ulterior din statul de funcții) încălcând astfel în mod vădit

prevederile Legii nr. 544 art. 17 alin. (5) si (7) potrivit cărora: „suspendarea

executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de

executare pana la expirarea duratei suspendării."

Recurenta mai arată că instanța a

reținut în mod total greșit fondul problemei deduse judecății, deoarece nu a

solicitat sancționarea ministrului pentru nepunerea în executare a Ordinului

419 - prin care fusese destituită abuziv – ci a solicitat sancționarea pentru

neexecutarea unei sentințe definitive și irevocabile prin care se dispunea

suspendarea ordinului 419, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii în anularea acestui act administrativ.

În fine, recurenta consideră că, după

o carieră profesională de 20 de ani în sistemul Ministerului Muncii, în care

activitatea sa profesională a fost apreciată la nivel de foarte bine și

excepțional, a fost nedreptățită într-un mod nepermis de către un sistem pe

care l-a servit cu bună credință.

Examinând cauza și sentința recurată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, modificată: „ În cazul în care termenul pentru executarea unei

hotărâri definitive și irevocabile nu este respectat, se aplică conducătorului autorității

publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la

despăgubiri pentru întârziere”.

Prin sentința nr. 102/2009 a Curții

de Apel Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 5971/2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea executării

Ordinului nr. 419/2009 prin care funcția de conducere pe care o ocupa

recurenta-reclamantă a fost desființată, iar acesteia i-a încetat raportul de serviciu.

Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, punând în executare această hotărâre, emite Ordinul nr.

1399/2009 prin care suspendă Ordinul nr. 419/2009.

Or, prin emiterea acestui ordin,

pârâtul a executat dispozițiile sentinței civile nr. 102/2009.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect și temeinic a reținut că cererea reclamantei

a rămas fără obiect și a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, apreciind că soluția

instanței este legală și temeinică, Înalta Curte constată că susținerile și criticile

recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite.

De asemenea, instanța de control

judiciar apreciază că celelalte critici din recurs se referă la altă cauză.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.N.F., împotriva

sentinței civile nr. 27/CA/2010-PI din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.