ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 146/CA/2009-PI din 19 august 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta R.F.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, având ca obiect suspendarea executării Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 1400 din 23 iunie 2009 și a constatat că acest ordin este suspendat de drept.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, faptul că prin cererea înregistrată la data de 6 iulie 2009 reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea de îndată și fără trecerea vreunui termen a ordinului nr. 1400 emis de pârât la data de 23 iunie 2009, dar având efecte retroactive cu data de 25 mai 2009, aceasta până la soluționarea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței de fond cu privire la contestația ce face obiectul dosarului nr. 565/35/2009 - asupra căreia instanța s-a pronunțat deja la data de 10 iunie 2009, prin sentința nr. 102/CA/2009 prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009, în condițiile în care cele două ordine au practic același conținut.

Instanța a constatat că prin Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a dispus, conform art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, desființarea funcției publice de conducere de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor iar în conformitate cu dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009 acordându-i-se acesteia un preaviz de 30 de zile calendaristice. A mai reținut instanța de fond faptul că prin Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 funcția publică de conducere de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor a fost desființată, iar pe cale de consecință, cu data de 25 mai 2009, în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al reclamantei a încetat. Prin același ordin s-a dispus ca reclamanta să treacă pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare.

Curtea de apel a apreciat astfel că, cele două ordine emise de pârât au în esență același conținut, astfel încât, dat fiind faptul că prin sentința civilă nr. 102/CA -PI din 10 iunie 2009 pronunțată de aceeași instanță, executarea ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009, a fost suspendată, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a operat o suspendare ope legis și în ceea ce privește executarea ordinului nr. 1400 din 23 aprilie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”, precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., conform cărora recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În esență, prin motivele de recurs formulate, recurentul susține că Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, a cărei suspendare a solicitat-o intimata-reclamantă, nu intră sub incidența art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, acesta neavând același conținut cu Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a cărui executare a fost suspendată de instanță, suspendare materializată prin Ordinul nr. 1399 din 23 iunie 2009. Ca atare, susține recurentul-pârât, prima instanță trebuia să constate și să admită inadmisibilitatea cererii de suspendare și nu să constate că acesta este suspendat de drept.

Cât privește subsidiarul cererii formulată de intimata-pârâtă, acela de a se dispune suspendarea în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât arată că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de textul de lege – cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel cum sunt ele definite de art. 2 lit. t) și ș) din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin acest Ordin, Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, constatând intrarea în vigoare a art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 și a efectelor sale, intimata-reclamantă fiind trecută în funcția publică de execuție – inspector de muncă clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare 1, la Compartimentul Control și Relații de Muncă, măsură de protecție socială în urma căreia nu a pierdut decât indemnizația pentru funcția de conducere, celelalte drepturi salariale avute anterior rămânând neschimbate.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Prin Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, funcția publică de conducere de Inspector Șef Adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor, funcție ce era ocupată de intimata-reclamantă, s-a desființat, iar în baza art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al acesteia prin eliberarea din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009. Prin Ordinul emis, așa cum susține recurentul-pârât, au fost practic executate prevederile O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, prevederi ce au intrat în vigoare la 23 mai 2009. Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale constată același lucru și anume faptul că funcția publică de conducere de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor a fost desființată în conformitate cu prevederile art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009 și pe cale de consecință, cu data de 25 mai 2009 în conformitate cu art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al intimatei-reclamante a încetat, în plus, Ordinul conținând și mențiunea că, cu aceeași dată, adică 25 mai 2009, intimata-reclamantă tece pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I, la Compartimentul c ontrol și r elații de m uncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor cu un salariu de bază lunar de 1920 lei, la care se adaugă sporul pentru vechimea în muncă în procent de 25%. Conținutul celor două Ordine, așa cum corect a reținut și instanța de fond, este identic, ambele referindu-se la desființarea funcției publice de conducere de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor și la încetarea raportului de serviciu al intimatei-reclamante.

Susținerea recurentului-pârât în sensul că cel de-al doilea Ordin, cel cu nr. 1400 din 26 mai 2009 conține și o referire cu privire la măsura de protecție socială luată față de intimata-reclamantă, aceea de trecere pe funcția publică de execuție de Inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Compartimentul Control și Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor și deci i-ar conferi un conținut diferit decât Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009, nu are relevanță, această măsură nefiind decât o consecință a încetării raportului de serviciu al intimate-reclamante din funcția de conducere de Inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor.

În fond, intimata-reclamantă contestă încetarea raporturilor de serviciu din funcția de conducere, în speță solicitând suspendarea executării ordinului nr. 1400 din 23 iunie 2009, care, așa cum am arătat, are același conținut cu Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009, a cărei punere în executare a fost suspendată prin sentința civilă nr. 102/CA/2009-PI a Curții de Apel Oradea, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare. Incontestabil că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, așa, cum corect a apreciat și instanța de fond, text de lege care menționează că „în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de drept, în acest caz nefiind obligatorie plângerea prealabilă”.

Suspendarea de drept prevăzută de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ este pe deplin justificată, de vreme ce actul administrativ a cărei suspendare se solicită - în speță Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, are același conținut ca și cel a cărei executare a fost suspendată – Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009, instanța constatând că măsura suspendării este impusă de îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Rezultă deci că instanța de fond a pronunțat sentința cu aplicarea corectă a legii, în speță a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, raportat la situația de fapt existentă și anume conținutul acelorași dispoziții în cele două Ordine - nr. 419 din 23 aprilie 2009 și nr. 1400 din 23 iunie 2009, ambele emise de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Așa fiind, apare de prisos a fi analizate motivele de recurs formulate în raport de îndeplinirea cumulativă a celor două condiții pentru suspendarea executării unui act administrativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Recursul se privește deci ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile nr. 146/CA/2009-PI din 19 august 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.