ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

146/CA/2009-PI din 19 august 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de

reclamanta R.F.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, având ca obiect suspendarea executării

Ordinului Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 1400

din 23 iunie 2009 și a constatat că acest ordin este suspendat de

drept.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

Oradea a reținut, în esență, faptul că prin cererea

înregistrată la data de 6 iulie 2009 reclamanta a solicitat instanței

să dispună suspendarea de îndată și fără trecerea

vreunui termen a ordinului nr. 1400 emis de pârât la data de 23 iunie 2009, dar

având efecte retroactive cu data de 25 mai 2009, aceasta până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a hotărârii

instanței de fond cu privire la contestația ce face obiectul

dosarului nr. 565/35/2009 - asupra căreia instanța s-a pronunțat

deja la data de 10 iunie 2009, prin sentința nr. 102/CA/2009 prin care s-a

dispus suspendarea executării ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009, în

condițiile în care cele două ordine au practic același

conținut.

Instanța a constatat că prin

Ordinul nr.

419

din 23 aprilie 2009

emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

s-a dispus, conform art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009,

desființarea funcției publice de conducere de inspector șef

adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor iar în conformitate

cu dispozițiile art. 97 lit. c) și art. 99 alin.

(1)

lit. b) din Legea nr. 188/1999 s-a

dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei prin eliberarea din

funcția publică de conducere la data expirării termenului de

preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009 acordându-i-se acesteia un preaviz de

30 de zile calendaristice.

A mai reținut instanța de fond

faptul că prin Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, în conformitate cu prevederile art.

III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 funcția publică de conducere de

inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de muncă al

Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor a fost desființată,

iar pe cale de consecință, cu data de 25 mai 2009, în conformitate cu

prevederile art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al

reclamantei a încetat. Prin același ordin s-a dispus ca reclamanta să

treacă pe funcția publică de execuție de inspector de

muncă clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare.

Curtea de apel a apreciat astfel că,

cele două ordine emise de pârât au în esență același

conținut, astfel încât, dat fiind faptul că prin sentința

civilă nr. 102/CA -PI din 10 iunie 2009 pronunțată de

aceeași instanță, executarea ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009,

a fost suspendată, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 14 alin.

(5)

din Legea nr. 554/2004, a operat o

suspendare ope legis și în ceea ce privește executarea ordinului nr. 1400

din 23 aprilie 2009.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. - „când hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii”, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., conform cărora recursul nu este limitat la motivele de

casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., instanța putând să

examineze cauza sub toate aspectele.

În esență, prin motivele de

recurs formulate, recurentul susține că Ordinul nr. 1400 din 23 iunie

2009, a cărei suspendare a solicitat-o intimata-reclamantă, nu

intră sub incidența art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, acesta neavând același conținut cu Ordinul nr. 419 din

23 aprilie 2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale a cărui executare a fost suspendată de instanță,

suspendare materializată prin Ordinul nr. 1399 din 23 iunie 2009.

Ca atare, susține recurentul-pârât,

prima instanță trebuia să constate și să admită

inadmisibilitatea cererii de suspendare și nu să constate că

acesta este suspendat de drept.

Cât privește subsidiarul cererii

formulată de intimata-pârâtă, acela de a se dispune suspendarea în

condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul-pârât

arată că nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții

prevăzute de textul de lege – cazul bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente, astfel cum sunt ele definite de art. 2 lit. t) și

ș) din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, prin acest Ordin, Ministrul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, constatând intrarea în vigoare a art. III

alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 și a efectelor sale,

intimata-reclamantă fiind trecută în funcția publică de

execuție – inspector de muncă clasa I grad profesional superior,

treapta de salarizare 1, la Compartimentul Control și Relații de Muncă, măsură de

protecție socială în urma căreia nu a pierdut decât

indemnizația pentru funcția de conducere, celelalte drepturi

salariale avute anterior rămânând neschimbate.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Prin Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009

emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

funcția publică de conducere de Inspector Șef Adjunct al

Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor, funcție ce era

ocupată de intimata-reclamantă, s-a desființat, iar în baza art.

97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/199 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, s-a dispus încetarea raportului de

serviciu al acesteia prin eliberarea din funcția publică de conducere

la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 25 mai 2009.

Prin Ordinul emis, așa cum

susține recurentul-pârât, au fost practic executate prevederile O.U.G. nr.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, prevederi ce au intrat în

vigoare la 23 mai 2009.

Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale constată

același lucru și anume faptul că funcția publică de

conducere de inspector șef adjunct în domeniul relațiilor de

muncă al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor a fost

desființată în conformitate cu prevederile art. III alin. (1) din

O.U.G. nr. 37/2009 și pe cale de consecință, cu data de 25 mai

2009 în conformitate cu art. 97 lit. c) din Legea nr. 188/1999, raportul de

serviciu al intimatei-reclamante a încetat, în plus, Ordinul conținând

și mențiunea că, cu aceeași dată, adică 25 mai

2009, intimata-reclamantă tece pe funcția publică de

execuție de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior,

treapta de salarizare I, la Compartimentul

c

ontrol

și

r

elații de

m

uncă din cadrul Inspectoratului

Teritorial de Muncă Bihor cu un salariu de bază lunar de 1920 lei, la

care se adaugă sporul pentru vechimea în muncă în procent de 25%.

Conținutul celor două Ordine,

așa cum corect a reținut și instanța de fond, este identic,

ambele referindu-se la desființarea funcției publice de conducere de

inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor

și la încetarea raportului de serviciu al intimatei-reclamante.

Susținerea recurentului-pârât în

sensul că cel de-al doilea Ordin, cel cu nr. 1400 din 26 mai 2009 conține

și o referire cu privire la măsura de protecție socială

luată față de intimata-reclamantă, aceea de trecere pe

funcția publică de execuție de Inspector de muncă clasa I,

grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Compartimentul Control și Relații de Muncă din cadrul Inspectoratului

Teritorial de Muncă Bihor și deci i-ar conferi un conținut diferit

decât Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009, nu are relevanță,

această măsură nefiind decât o consecință a încetării

raportului de serviciu al intimate-reclamante din funcția de conducere de

Inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bihor.

În fond, intimata-reclamantă contestă

încetarea raporturilor de serviciu din funcția de conducere, în

speță solicitând suspendarea executării ordinului nr. 1400 din

23 iunie 2009, care, așa cum am arătat, are același

conținut cu Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009, a cărei punere în executare a fost suspendată prin sentința civilă nr. 102/CA/2009-PI

a Curții de Apel Oradea, până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a acțiunii în anulare.

Incontestabil că, în speță

sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a

contenciosului administrativ, așa, cum corect a apreciat și

instanța de fond, text de lege care menționează că „în

ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut

ca și cel suspendat de instanță, acesta este suspendat de drept,

în acest caz nefiind obligatorie plângerea prealabilă”.

Suspendarea de drept prevăzută

de art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ este pe deplin

justificată, de vreme ce actul administrativ a cărei suspendare se

solicită - în speță Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, are

același conținut ca și cel a cărei executare a fost

suspendată – Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009, instanța constatând

că măsura suspendării este impusă de îndeplinirea

condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cazul bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Rezultă deci că instanța

de fond a pronunțat sentința cu aplicarea corectă a legii, în

speță a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

raportat la situația de fapt existentă și anume conținutul

acelorași dispoziții în cele două Ordine - nr. 419 din 23

aprilie 2009 și nr. 1400 din 23 iunie 2009, ambele emise de Ministrul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Așa fiind, apare de prisos a fi

analizate motivele de recurs formulate în raport de îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții pentru suspendarea

executării unui act administrativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

Recursul se privește deci ca

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins, soluția

instanței de fond fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței

civile nr. 146/CA/2009-PI din 19 august 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2010.