ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3841/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 17 iunie 2011, reclamantul M.V.V. a chemat în judecată

pârâta A.N.F.P., solicitând obligarea pârâtei să anuleze documentul intitulat

„Aviz din 25 noiembrie 2010”, prin care se avizează favorabil funcțiile publice

din cadrul C.A.S. Bihor.

În motivarea cererii

sale, reclamantul a arătat că a solicitat președintelui pârâtei, la data de 10.

plângere prealabilă.

Emițând

actul atacat în prezenta cauză, A.N.F.P. și-a încălcat atribuțiile de

monitorizare și control prevăzute de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 188/ 1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Prin

întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în

vedere dispozițiile art. 8 alin. (1) teza I-a, coroborate cu dispozițiile art. 1

din Legea nr. 554/ 2004.

A arăta

că avizul contestat nu se înscrie în categoria actelor administrative, astfel

cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în

vedere că nu a dat naștere, nu a modificat și nu a stins raporturi juridice, neproducând

prin el însuși efecte juridice, lipsindu-i o trăsătură esențială a actului

administrativ și anume caracterul executoriu. Avizul contestat îmbracă

trăsăturile unui act preparator.

Prin

sentința nr. 216 din 17 octombrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A.N.F.P. și a respins ca

inadmisibilă acțiunea reclamantului.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ reprezintă „actul

unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în

regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi

juridice (…)”.

În

speță, reclamantul a atacat Avizul din

25 noiembrie 2010 emis de pârâta A.N.F.P.,

prin care aceasta a acordat aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul C.A.S.

Bihor.

Înscrisul

în litigiu nu reprezintă însă un act administrativ, întrucât nu a dat naștere,

nu a modificat și nu a stins raporturi juridice, ca urmare nu a produs efecte

juridice, deoarece statul de funcții al C.A.S. Bihor a fost aprobat ulterior,

printr-un act administrativ ce a produs efecte juridice, respectiv a dus la

modificarea organigramei acestei instituții.

Avizul 25

noiembrie 2010 reprezintă doar un act preparator emiterii actului administrativ

producător de efecte juridice.

Împotriva sentinței,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.V.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ.

În esență, prin

motivele de recurs formulate, recurentul a arătat că instanța a

interpretat în mod greșit actul dedus judecății.

Contrar

afirmației instanței de fond, avizul contestat a produs efecte

juridice, deoarece în urma emiterii avizului 25 noiembrie 2010, C.N.A.S. a fost

în măsură să aprobe Statul de funcții și Organigrama, iar C.A.S.

Bihor a fost în măsură să emită actele administrative arătate.

Recurentul a

solicitat casarea sentinței și timiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-pârâtă a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

Recursul este

nefondat.

Examinând criticile

recurentului în raport de actele și lucrările dosarului prin prisma prevederilor

legale incidente, Înalta Curte reține că acestea nu sunt întemeiate și nu pot

fi primite, în sensul și pentru considerentele în continuare expuse.

Recurentul-reclamant

a dedus controlului instanței de contencios administrativ, legalitatea

Avizului din 25 noiembrie 2010 emis de pârâta A.N.F.P., prin care aceasta a

acordat aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul C.A.S. Bihor.

Înalta Curte

reține că acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată, nu poate fi

admisă întrucât acesta nu a înțeles să atace actul administrativ final,

respectiv cel care produce efecte juridice.

Admisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ este dată de calitatea de act

administrativ a înscrisului contestat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este

definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de

o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice (…)”.

În speță, după

cum bine a reținut prima instanță, Avizul din 25 noiembrie 2010 emis

de pârâta A.N.F.P., nu îndeplinește caracteristicile unui act administrativ, de

sine stătător, deoarece nu este apt să dea naștere, să modifice sau să stingă

raporturi juridice.

Prin urmare, sunt

nefondate susținerile recurentului reclamant referitor la pretinsele efecte

juridice ale Avizului contestat în condițiile în care, astfel cum apreciază

Înalta Curte, acesta îmbracă trăsăturile unui act preparator ce nu constituie

act administrativ ci numai o operațiune materială, tehnică, care prin ea însăși

nu este de natură a da naștere, a modifica sau a stinge un raport juridic,

precum actul administrativ propriu-zis.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.V.V. împotriva sentinței nr. 216 din 17 octombrie 2011 a Curții

de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.