ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1735/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.F.I. a

solicitat, în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și

Internelor - Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Direcția Generală de

Audit Public Intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice s

uspendarea

oricăror demersuri privind organizarea concursului pentru funcția de șef

serviciu Audit Intern la D.G.F.P. Bihor, concurs ce s-a desfășurat în data de

15 noiembrie 2011, ora 10:00 la sediul Instituției Prefectului, până la soluționarea

în mod definitiv și irevocabil a contestației formulate în Dosarul nr.

531/35/2011 depus la Curtea de Apel Oradea.

Prin întâmpinare,

intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea

cererii reclamantului, ca neîntemeiată.

Intimata

Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin întâmpinare a

solicitat respingerea cererii.

Pe cale de excepție, a invocat inadmisibilitatea cererii

formulate, în raport de prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

care stabilesc

procedura

suspendării executării actelor administrative,

în sensul că această procedură este instituită doar de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Prin sentința civilă

nr. 1/CA/2012-PI din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Oradea, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de petentul

P.F.I. în contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor -

Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Direcția Generală de Audit Public

Intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a reținut că reclamantul a solicitat suspendarea

oricăror demersuri pentru organizarea concursului pentru funcția de șef serviciu

Audit Intern, concurs ce s-a desfășurat la 15 noiembrie 2011.

Curtea de Apel a reținut

că este inadmisibilă cererea prin care se solicită suspendarea executării unei operațiuni

materiale (în speță, un concurs), în condițiile în care cererea de suspendare nu

vizează actul atacat, ci doar efectele de ordin material și organizatoric pe care

acesta le produce.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamantul P.F.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Cererea de recurs este

întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9, art. 304

1

C. proc. civ. raportat

la prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea recursului

se arată că prin sentința atacată s-a respins cererea formulată, considerându-se

că această cerere este inadmisibilă, subestimându-se că cererea nu vizează suspendarea

unui act administrativ ci doar efectele de ordin material și organizatoric pe care

aceasta le produce.

Recurentul consideră că

hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, instanța făcând greșit interpretarea

materialului probator administrat în cauză.

Recurentul mai precizează

că împotriva avizului a formulat plângere prealabilă, în temeiul art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, la care i s-a comunicat

adresa din 26 august 2011, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că avizul emis

de Direcția Generală de Audit Public Intern nu este un act administrativ în sensul

prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege „actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor

administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile

publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice;

prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative

supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat

act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv

să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă, nu toate actele

unilaterale emise de autoritățile publice, sunt acte administrative ci numai cele

care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii

sau a executării acesteia.

În cauză, instanța de

control judiciar constată că instanța de fond, în mod corect, a reținut că cererea

de suspendare formulată de recurentul-reclamant nu are ca obiect un act administrativ,

ci doar efectele pe care acesta le produce.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care

o va menține.

Prin urmare, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.F.I., împotriva

sentinței civile nr. 1/CA/2012-PI din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie

2012.