ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2474/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamanta SC V.D.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 emisă de D.G.F.P. Bihor și a Raportului de inspecție fiscală înregistrat la D.G.F.P. Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, până la soluționarea acțiunii pe fond. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat de D.G.F.P. Bihor și concomitent cu Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere deduse judecății, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 6037 din 21 iunie 2011, prin care s-a instituit sechestru asigurător asupra imobilelor identificate în decizie.

Reclamanta a mai arătat că în cauză sunt îndeplinite atât condiția cazului bine justificat pentru motivele invocate în cadrul acțiunii în anulare care sunt de natură a contura o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită, cât și condiția prevenirii unei pagube iminente întrucât prin executarea actelor administrative a căror anulare se solicită, s-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat. Reclamanta a mai invocat în susținerea cererii de suspendare și Sentința nr. 199/CA/2011 prin care Curtea de Apel Oradea a admis o cerere de suspendare a acelorași acte administrative, cerere formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Finanțelor Publice Bihor a solicitat respingerea cererii de suspendare, arătând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 13/CA-PI din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC V.D.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 și a Raportului de Inspecție fiscală înregistrat la DGFP Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Sentința nr. 199/CA/2011 Curtea de Apel Oradea a constatat, prin prisma aceleiași stări de fapt prezentată de reclamantă și în susținerea cererii de suspendare formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, că sunt întrunite cele două condiții referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă. Astfel, prima instanță a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/ 2004 în condițiile în care reclamanta a invocat nerespectarea atât a prevederilor art. 105 C. proc. fisc., potrivit cărora inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării, cât și a dispozițiilor art. 98 coroborate cu art. 101 C. proc.

fisc. în sensul că organul de control nu a respectat prevederile legale care reglementează perioada verificată și totodată avizul de inspecție fiscală nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. fisc. Prin urmare, Curtea de apel a constatat că aceste critici implică, așa cum a reținut și instanța care s-a pronunțat asupra primei cererii de suspendare formulată de reclamantă, existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative contestate. Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a constatat că în cazul executării deciziei de impunere contestate prejudiciul suferit de reclamantă ar fi evident, neputând fi remediat într-un interval scurt de timp, iar activitatea societății ar fi perturbată grav.

În fine, judecătorul fondului verificând existența celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la aceeași stare de fapt, a apreciat că nu poate da acestei chestiuni o altă dezlegare decât cea dată în dosarul în care a fost pronunțată Sentința nr. 199/CA/2011 a Curții de Apel Oradea, o soluție contrară afectând predictibilitatea actului de justiție și implicit dreptul părții la un proces echitabil. 3. Recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. Împotriva soluției pronunțate de instanța de fond a formulat recurs autoritatea publică fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă susține în esență, că în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta nu a dovedit cu acte îndeplinirea acestor condiții.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, văzând și dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele administrative vizate de cererea de suspendare sunt constituite de Decizia de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 și Raportul de Inspecție fiscală înregistrat la DGFP Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei de 2.300.574 RON, reprezentând impozite și taxe suplimentare, precum și majorări de întârziere.

Prezenta cerere de suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, text care are următorul cuprins: "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei". Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că cererea de suspendare a actului administrativ formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă în măsura în care îndeplinește cerințele prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale a căror suspendare a dispus-o, Sentința nr. 199/CA/2011 prin care Curtea de Apel Oradea a dispus suspendarea acelorași acte administrative, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin Decizia nr. 1000 din 24 februarie 2012, a fost modificată Sentința nr. 199/2011 a Curții de Apel Oradea, fiind respinsă cererea de suspendare a actelor administrative în discuție, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi desființată, iar cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței nr. 13/CA-PI din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, formulată de reclamanta S.C. V.D.H. SRL Bihor, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2012. Procesat de GGC - NN