ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2474/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Oradea, reclamanta SC V.D.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat suspendarea executării Deciziei

de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 emisă de D.G.F.P. Bihor și a Raportului

de inspecție fiscală înregistrat la D.G.F.P. Bihor sub nr. 588 din 21 iunie

2011, până la soluționarea acțiunii pe fond.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că urmare a controlului efectuat de D.G.F.P.

Bihor și concomitent cu Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere

deduse judecății, a fost emisă Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii

nr. 6037 din 21 iunie 2011, prin care s-a instituit sechestru asigurător asupra

imobilelor identificate în decizie.

Reclamanta a mai

arătat că în cauză sunt îndeplinite atât condiția cazului bine justificat

pentru motivele invocate în cadrul acțiunii în anulare care sunt de natură a

contura o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actelor

administrative a căror suspendare se solicită, cât și condiția prevenirii unei

pagube iminente întrucât prin executarea actelor administrative a căror anulare

se solicită, s-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de

înlăturat.

Reclamanta a mai

invocat în susținerea cererii de suspendare și Sentința nr. 199/CA/2011 prin

care Curtea de Apel Oradea a admis o cerere de suspendare a acelorași acte

administrative, cerere formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare,

pârâta Direcția Finanțelor Publice Bihor a solicitat respingerea cererii de

suspendare, arătând că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

de Apel

Prin Sentința nr.

13/CA-PI din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC V.D.H. SRL, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și a dispus suspendarea executării

Deciziei de impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 și a Raportului de Inspecție

fiscală înregistrat la DGFP Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Sentința nr.

199/CA/2011 Curtea de Apel Oradea a constatat, prin prisma aceleiași stări de

fapt prezentată de reclamantă și în susținerea cererii de suspendare formulată

în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, că sunt întrunite cele două condiții

referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Astfel, prima

instanță a constatat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea

nr. 554/ 2004 în condițiile în care reclamanta a invocat nerespectarea atât a

prevederilor art. 105 C. proc. fisc., potrivit cărora inspecția fiscală se

efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte

sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă

impozitării, cât și a dispozițiilor art. 98 coroborate cu art. 101 C. proc.

fisc. în sensul că organul de control nu a respectat prevederile legale care

reglementează perioada verificată și totodată avizul de inspecție fiscală nu a

fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. fisc.

Prin urmare, Curtea

de apel a constatat că aceste critici implică, așa cum a reținut și instanța

care s-a pronunțat asupra primei cererii de suspendare formulată de reclamantă,

existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se

bucură actele administrative contestate.

Cu privire la

condiția prevenirii unei pagube iminente, prima instanță a constatat că în

cazul executării deciziei de impunere contestate prejudiciul suferit de

reclamantă ar fi evident, neputând fi remediat într-un interval scurt de timp,

iar activitatea societății ar fi perturbată grav.

În fine, judecătorul

fondului verificând existența celor două condiții prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 prin raportare la aceeași stare de fapt, a apreciat că nu

poate da acestei chestiuni o altă dezlegare decât cea dată în dosarul în care a

fost pronunțată Sentința nr. 199/CA/2011 a Curții de Apel Oradea, o soluție

contrară afectând predictibilitatea actului de justiție și implicit dreptul

părții la un proces echitabil.

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.

Împotriva soluției

pronunțate de instanța de fond a formulat recurs autoritatea publică fiscală,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă susține în esență, că în mod greșit, instanța de fond a

apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta nu a dovedit cu acte îndeplinirea

acestor condiții.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând sentința

atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, văzând și

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

fondat.

și de drept relevante

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele

administrative vizate de cererea de suspendare sunt constituite de Decizia de

impunere nr. 718 din 21 iunie 2011 și Raportul de Inspecție fiscală înregistrat

la DGFP Bihor sub nr. 588 din 21 iunie 2011, prin care reclamanta a fost

obligată la plata sumei de 2.300.574 RON, reprezentând impozite și taxe

suplimentare, precum și majorări de întârziere.

Prezenta cerere de

suspendare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004,

text care are următorul cuprins:

"Suspendarea

executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant,

pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței

competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest

caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei".

Conform art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios,

persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ

până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Din dispozițiile

generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că cererea de suspendare a actului administrativ formulată în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004 este admisibilă în măsura în care îndeplinește cerințele

prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Or, în cauză,

instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de

natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor

administrative fiscale a căror suspendare a dispus-o, Sentința nr. 199/CA/2011

prin care Curtea de Apel Oradea a dispus suspendarea acelorași acte

administrative, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor

reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt

îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin

Decizia nr. 1000 din 24 februarie 2012, a fost modificată Sentința nr. 199/2011

a Curții de Apel Oradea, fiind respinsă cererea de suspendare a actelor

administrative în discuție, cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

soluției instanței de recurs

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor

art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, recursul fiind întemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi

desființată, iar cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Admite recursul

formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței nr.

13/CA-PI din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare, formulată de reclamanta

S.C. V.D.H. SRL Bihor, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 mai 2012.

Procesat

de GGC - NN