ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 339/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Oradea suspendarea executării Dispoziției nr. 1926 din 10 iunie 2010 și a Deciziei de impunere nr. 31713 din 2 martie 2010 emise de Primăria Municipiului Oradea – Direcția Economică, pentru suma de 1.241.474,44 lei reprezentând impozit pe teren, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere nr. 31713 din 2 martie 2010 emisă de Primăria Municipiului Oradea, înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor sub nr. 49388 din 31 martie 2010, i-a comunicat faptul că potrivit Legii nr. 571/2003, privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, a H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal și a HCL Oradea nr. 852/2009, privind stabilirea taxelor și impozitelor locale pentru anul 2010, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor figurează în evidențele fiscale cu obligații de plată restante în sumă totală de 1.241.474,44 lei, reprezentând impozit pe terenuri intravilane, la data de 31 decembrie 2009. Împotriva deciziei de impunere, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a promovat în termen legal, contestație înregistrată la Primăria Municipiului Oradea sub nr. 131341 din 30 aprilie 2010 și soluționată prin Dispoziția nr. 1926 din 10 iunie 2010 prin care s-a respins contestația sa.

A mai arătat reclamanta că Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor nu are în proprietate terenuri, nu a încheiat nici un fel contracte cu persoane fizice sau juridice și nu desfășoară activități economice, situație în care nu are calitatea de debitor față de Primăria Municipiului Oradea. b) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 264/CA din 6 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, a dispus suspendarea executării Dispoziției nr. 1926 din 10 iunie 2010 și a deciziei de impunere nr. 31713 din 2 martie 2010, emise de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Instanța de fond a considerat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă.

În dovedirea existenței unui caz bine justificat, reclamanta a invocat faptul că Decizia de impunere nr. 31713/2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 43 pct. 2 lit. e) C. proc. fisc., întrucât nu cuprinde motivele de fapt ale acestuia, precum și faptul că petenta nu are calitate de reprezentant al Statului Român conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 215/2001. În ceea ce privește paguba iminentă s-a constatat că în speță s-a întocmit de către intimata procesul-verbal de sechestru asupra autoturismelor reclamantei, situație în care executarea silită ar putea duce la blocarea activității acesteia, astfel că a considerat instanța de fond este dovedită și condiția pagubei iminente.

2. Instanța de recurs Împotriva sentinței nr. 264/CA din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Primăria Municipiului Oradea. a) Motivele de recurs În motivele de recurs, pârâta a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. Recurenta a efectuat în cadrul motivelor de recurs o amplă dezvoltare a situației de fapt. b) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Primăria Municipiului Oradea a emis decizia de impunere nr. 31713 din 2 martie 2010 privind obligațiile fiscale ale Direcției Generală a Finanțelor Publice Bihor.

S-a formulat contestație împotriva acestei decizii de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, care a fost respinsă prin dispoziția nr. 1926 din 10 iunie 2006. Pârâta intimată a contestat obligațiile stabilite în sarcina sa, cu motivarea că nu are calitate de debitor către bugetul local, întrucât nu deține bunuri impozabile și nu efectuează operațiuni economice care să atragă această calitate. Legislația aplicabilă Legea nr. 554/2004, Art. 2 alin. (1). lit. t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

lit. ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; Înalta Curte, arată că în cauză sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea actelor administrative,așa cum s-a reținut de prima instanță. Analiza legislației aplicabile în materia suspendării actelor administrativ-fiscale relevă că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, dacă sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv formularea plângerii prealabile, existența cazului bine justificat și pentru prevenirea producerii unui prejudiciu. În speță, s-a formulat plângere prealabilă, recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite celelalte două condiții, cazul bine justificat și producerea prejudiciului material și previzibil.

Critica este neîntemeiată. În mod corect judecătorul fondului a reținut în sentința pronunțată că sunt întrunite condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal. Din analiza deciziei de impunere nr. 31713/2010, se observă că s-au constituit debite pentru terenurile pe care le-ar deține Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. Prin acțiunea în anulare Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a contestat că este proprietara acestora sau că le are în administrare, susținând că o parte din terenuri fac parte din domeniul public al municipiului Oradea, invocându-se pentru susținerea ipotezei și hotărârea de Guvern care atestă domeniul public al Municipiului Oradea.

În aceste condiții, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, se constituie în caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare nu are competența de a face analiza pe fond a litigiului, nu poate prejudeca fondul, dar pentru a demonstra existența acestei condiții este obligată să analizeze sumar împrejurările de fapt și de drept, care pot crea o îndoială serioasă în privința legalității actului. Ca și în cazul Ordonanței președințiale reglementată de art. 581 C. proc. civ., în vederea pronunțării soluției, instanța va examina aspectele formale ale actului care țin de aparența de legalitate, dar și împrejurări de fapt.

În cauza prezentă s-a contestat legalitatea actului de impunere, prin nerespectarea prevederilor Codului fiscal privind taxele și impozitele locale, datorate de instituțiile publice. Teza expusă se circumscrie prevederilor art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, fără a implica însă cercetarea în fond a pricinii, ci numai pentru a contura îndoiala serioasă asupra legalității actului. De asemenea, în cauza prezentă, executarea actelor fiscale înainte de pronunțarea instanței de fond este de natură a crea prejudicii reclamantei, potrivit analizei ce urmează. Executarea sumei de 1.241.474,44 lei debit principal și accesorii reținute de organul fiscal, ca fiind datorată suplimentar poate perturba activitatea instituției publice și ar reprezenta un impediment real pentru desfășurarea activității acesteia.

c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria Municipiului Oradea împotriva sentinței nr. 264/CA din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.