ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamanta S.C. S.T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Deciziei nr. 3 din 14 martie 2011 emisă de pârâtă în.

soluționarea contestației administrative, a Dispoziției de măsuri nr. 36 din 24 ianuarie 2011, a Deciziei de impunere nr. 48 din 24 ianuarie 2011, a Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. 49 din 24 ianuarie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 41 din 24 ianuarie 2011, prin care s-a instituit în sarcina reclamantei obligativitatea plății impozitului pe profit în cuantum de 262.205 RON, a majorărilor de întârziere în cuantum de 259.933 RON, impozit pe veniturile în România a persoanelor nerezidente în cuantum de 49.292 RON și majorări de întârziere în cuantum de 26.017 RON, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare îndreptată împotriva acestor acte administrativ-fiscale.

Prin Sentința nr. 1790/CA/2011, Tribunalul Bihor a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Oradea, prin Sentința nr. 205/CA din 5 octombrie 2011, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. S.T. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamanta S.C. S.T. S.R.L. nu și-a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii reduse, ca o condiție a admisibilității examinării cererii de suspendare, motiv pentru care a respins cererea formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C.

S.T. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă arată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de suspendare pentru lipsa cauțiunii, întrucât societatea reclamantă se află în imposibilitate de plată a acesteia. Reclamanta a mai susținut că prin respingerea de către organele judiciare naționale a cererilor de reducere ori scutire de la plata cauțiunii se încălca o principală componentă a dreptului la un proces echitabil: dreptul de acces la o instanța. Se mai arată în motivele de recurs formulate că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel că hotărârea pronunțată este data cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond, reținând, în mod greșit, că neplata cauțiunii este o condiție imperativă, deși nu este niciunde specificat ca o condiție imperativă.

Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, de vreme ce aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii stabilită de instanță prin încheierea din 21 septembrie 2011. Potrivit prevederilor art. 215 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar conform art. 215 alin. (2) din același act normativ, "Dispozițiile prezentului articol nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei". Cum textul legal mai sus menționat nu distinge, rezultă că în materia actului administrativ fiscal suspendarea executării poate fi dispusă, fie în condițiile art. 14 fie în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, adică fie până la pronunțarea instanței de fond fie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, numai dacă sunt întrunite cumulativ trei cerințe: depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 RON, stabilită în concret în mod suveran de judecătorul fondului; existența cazului bine justificat; prevenirea unei pagube iminente.

Instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, cum a stabilit și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 500 din 6 mai 2008, nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție, contrară prevederilor art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauțiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal.

S-a mai reținut, de instanța constituțională, că nu este restricționat accesul la justiție ca urmare a valorii exagerate a cauțiunii ce trebuie depusă pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. În mod întemeiat instanța de fond, luând act de nedepunerea de către reclamantă a cauțiunii stabilită în cuantum de 50.000 RON și, constatând astfel că nu este îndeplinită una din condițiile de admisibilitate, a respins cererea reclamantei de suspendare a executării actului administrativ.

Prin urmare, se reține că sentința recurată este legală și că motivele de recurs invocate în litigiu nu sunt întemeiate, urmând a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.C. S.T. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de S.C. S.T. S.R.L. Borș împotriva Sentinței nr. 205/CA/2011-P.I. din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.