ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 14 decembrie 2001, reclamantul M.A. a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea rezultatelor concursului organizat în data de 26-27 noiembrie 2001, pentru ocuparea postului de director general al C.A.S. a județului Brașov și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 26 noiembrie 2001, a participat alături de alți candidați, la concursul organizat de pârâtă pentru ocuparea postului mai sus menționat și că modul defectuos în care s-a organizat și desfășurat concursul, i-a cauzat o vătămare gravă a dreptului său, de a accede liber la o funcție de conducere.

Ca motive de nelegalitate a concursului, reclamantul a invocat neprezentarea comisiei de examen înainte de începerea lucrării scrise, nestabilirea subiectelor de examen de către întreaga comisie de examen, prezentarea unui singur plic cu subiecte, fără posibilitatea de a putea alege unul dintre concurenți, conform legii; cele patru subiecte date au fost prea complexe pentru timpul acordat și ambigue; neprezentarea la sfârșitul lucrării scrise a baremului de corectare și necunoașterea acestuia de către comisie; corectarea lucrărilor în lipsa tuturor membrilor comisiei; prezentarea unor subiecte la proba orală în afara tematicii de concurs; lipsa de transparență în comunicarea rezultatelor concursului, deși s-au formulat în termen contestații; existența unor informații furnizate de pârâtă, publicate în presă anterior pronunțării comisiei, cu privire la câștigătorii concursului.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 434 din 18 aprilie 2002, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Motivându-și soluția, prima instanță a reținut că motivele de nelegalitate arătate de reclamant nu pot fi reținute, pentru că sunt aprecieri subiective referitoare la complexitatea subiectelor; concursul s-a desfășurat corect, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Ordinul nr. 4419/2001, privind prezentarea unui plic sigilat cu subiectele, iar prezentarea baremului de corectare nu este obligatorie. Nu sunt fondate nici apărările privitoare la articolele din presă, deoarece rezultatele concursului au fost afișate la data de 30 decembrie 2001, urmând ca eventualele contestații să fie depuse în termen de 3 zile, ceea ce reclamantul a și făcut.

S-a mai apreciat că reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept recunoscut de lege, el putând participa la concurs și având vocația de a-l câștiga. Împotriva sentinței a promovat, în termen, recurs, reclamantul M.A., pe care l-a timbrat potrivit legii. Ca motive de casare, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., recurentul a susținut, în esență, că, în mod eronat, nu i s-a admis proba cu martori, solicitată, care ar fi dovedit cele arătate în acțiune, instanța a omis să analizeze toate motivele cererii și i-a fost refuzată completarea acțiunii. Analizând criticile formulate în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Un prim motiv de casare îl constituie refuzul primei instanțe de a-i încuviința reclamantului, administrarea probei cu martori. Prin încheierile de la 7 februarie 2000 și ulterior, prin cea de la 14 martie 2002, s-au admis reclamantului, proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul pârâtei, fiind respinsă proba testimonială, ca neutilă. Respingerea probei cu martori nu constituie un motiv de legalitate a hotărârii recurate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5), coroborate cu cele ale art. 167 alin. (1) teza I C. proc. civ., dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii. Prin urmare, instanța se bucură de suveranitate în încuviințarea probelor, aceasta fiind una dintre abilitățile conferite judecătorului, ca aplicație a principiului rolului său activ în înfăptuirea actului de justiție.

A mai susținut recurentul că prin încheierea din 14 martie 2002, i s-a refuzat completarea acțiunii, și cu alte motive rezultate în urma studierii actelor depuse de intimată. Susținerea nu este reală. Prin încheierea de la termenul indicat nu s-a reținut că reclamantul a formulat oral sau în scris o completare a acțiunii și nici nu s-a cerut ulterior de către reclamant rectificarea încheierii, în sensul depunerii unei astfel de cereri. Singura cerere depusă de către recurentul-reclamant a fost o notă de completare a probatoriului. Faptul că M.A. a indicat în notă aspectele de fapt pe care dorește să le probeze prin declarații de martori. nu reprezintă o completare a acțiunii. în sensul art. 132 C. proc.

civ., pe care instanța respingând proba testimonială, s-o fi refuzat. De altfel, această întregire a cererii nici nu mai putea fi primită la acel termen, ea putând fi încuviințată doar până la prima zi de înfățișare, conform dispozițiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. Nu sunt fondate criticile recurentului referitoare la împrejurarea că instanța fondului ar fi omis să se pronunțe cu privire la un capăt de cerere și la motivele suplimentare de anulare a rezultatelor concursului, indicate în concluziile scrise. Analizând considerentele hotărârii recurate Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere și a studiat toate capetele de cerere, respectiv 1-4, 5-7 și 7-9, respingându-le motivat pe toate și concluzionând în mod corect, din examinarea probelor administrate, că organizarea și desfășurarea concursului în cauză a fost conformă dispozițiilor legale, nefăcându-se proba nici unui motiv de nelegalitate a acestuia.

În ceea ce privește motivele suplimentare ale acțiunii expuse în concluziile scrise, acestea nici nu puteau fi reținute de către curtea de apel, întrucât s-au formulat după încheierea dezbaterilor în fond și nu au fost analizate în ședință publică și în contradictoriu cu partea adversă, ceea ce este inadmisibil. Ca atare, reținând și dezlegând corect situația de fapt dedusă judecății și cadrul legal aplicabil, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care, raportat la dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A., împotriva sentinței civile nr. 434 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.