ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 14 decembrie 2001, reclamantul M.A. a solicitat, pe calea contenciosului

administrativ, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., anularea rezultatelor

concursului organizat în data de 26-27 noiembrie 2001, pentru ocuparea postului

de director general al C.A.S. a județului Brașov și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că la data de 26 noiembrie 2001, a participat alături de alți candidați,

la concursul organizat de pârâtă pentru ocuparea postului mai sus menționat și

că modul defectuos în care s-a organizat și desfășurat concursul, i-a cauzat o

vătămare gravă a dreptului său, de a accede liber la o funcție de conducere.

Ca motive de nelegalitate a

concursului, reclamantul a invocat neprezentarea comisiei de examen înainte de

începerea lucrării scrise, nestabilirea subiectelor de examen de către întreaga

comisie de examen, prezentarea unui singur plic cu subiecte, fără posibilitatea

de a putea alege unul dintre concurenți, conform legii; cele patru subiecte

date au fost prea complexe pentru timpul acordat și ambigue; neprezentarea la

sfârșitul lucrării scrise a baremului de corectare și necunoașterea acestuia de

către comisie; corectarea lucrărilor în lipsa tuturor membrilor comisiei;

prezentarea unor subiecte la proba orală în afara tematicii de concurs; lipsa

de transparență în comunicarea rezultatelor concursului, deși s-au formulat în

termen contestații; existența unor informații furnizate de pârâtă, publicate în

presă anterior pronunțării comisiei, cu privire la câștigătorii concursului.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 434 din 18 aprilie 2002, a

respins ca neîntemeiată acțiunea.

Motivându-și soluția, prima instanță

a reținut că motivele de nelegalitate arătate de reclamant nu pot fi reținute,

pentru că sunt aprecieri subiective referitoare la complexitatea subiectelor;

concursul s-a desfășurat corect, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din

Ordinul nr. 4419/2001, privind prezentarea unui plic sigilat cu subiectele, iar

prezentarea baremului de corectare nu este obligatorie.

Nu sunt fondate nici apărările

privitoare la articolele din presă, deoarece rezultatele concursului au fost

afișate la data de 30 decembrie 2001, urmând ca eventualele contestații să fie

depuse în termen de 3 zile, ceea ce reclamantul a și făcut.

S-a mai apreciat că reclamantului nu

i-a fost încălcat nici un drept recunoscut de lege, el putând participa la

concurs și având vocația de a-l câștiga.

Împotriva sentinței a promovat, în

termen, recurs, reclamantul M.A., pe care l-a timbrat potrivit legii.

Ca motive de casare, în conformitate

cu dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., recurentul a susținut,

în esență, că, în mod eronat, nu i s-a admis proba cu martori, solicitată, care

ar fi dovedit cele arătate în acțiune, instanța a omis să analizeze toate

motivele cererii și i-a fost refuzată completarea acțiunii.

Analizând criticile formulate în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce

se vor expune în continuare.

Un prim motiv de casare îl

constituie refuzul primei instanțe de a-i încuviința reclamantului,

administrarea probei cu martori.

Prin încheierile de la 7 februarie

2000 și ulterior, prin cea de la 14 martie 2002, s-au admis reclamantului,

proba cu înscrisuri și cea cu interogatoriul pârâtei, fiind respinsă proba

testimonială, ca neutilă.

Respingerea probei cu martori nu constituie un motiv

de legalitate a hotărârii recurate, întrucât potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (4) și (5), coroborate cu cele ale art. 167 alin. (1) teza I C. proc.

civ., dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să

aducă dezlegarea pricinii. Prin urmare, instanța se bucură de suveranitate în

încuviințarea probelor, aceasta fiind una dintre abilitățile conferite

judecătorului, ca aplicație a principiului rolului său activ în înfăptuirea

actului de justiție.

A mai susținut recurentul că prin

încheierea din 14 martie 2002, i s-a refuzat completarea acțiunii, și cu alte

motive rezultate în urma studierii actelor depuse de intimată.

Susținerea nu este reală. Prin

încheierea de la termenul indicat nu s-a reținut că reclamantul a formulat oral

sau în scris o completare a acțiunii și nici nu s-a cerut ulterior de către

reclamant rectificarea încheierii, în sensul depunerii unei astfel de cereri.

Singura cerere depusă de către

recurentul-reclamant a fost o notă de completare a probatoriului. Faptul că

M.A. a indicat în notă aspectele de fapt pe care dorește să le probeze prin

declarații de martori. nu reprezintă o completare a acțiunii. în sensul art.

132 C. proc. civ., pe care instanța respingând proba testimonială, s-o fi

refuzat.

De altfel, această întregire a

cererii nici nu mai putea fi primită la acel termen, ea putând fi încuviințată

doar până la prima zi de înfățișare, conform dispozițiilor art. 132 alin. (1)

C. proc. civ.

Nu sunt fondate criticile

recurentului referitoare la împrejurarea că instanța fondului ar fi omis să se

pronunțe cu privire la un capăt de cerere și la motivele suplimentare de

anulare a rezultatelor concursului, indicate în concluziile scrise.

Analizând considerentele hotărârii

recurate Curtea constată că instanța de fond a avut în vedere și a studiat

toate capetele de cerere, respectiv 1-4, 5-7 și 7-9, respingându-le motivat pe

toate și concluzionând în mod corect, din examinarea probelor administrate, că

organizarea și desfășurarea concursului în cauză a fost conformă dispozițiilor

legale, nefăcându-se proba nici unui motiv de nelegalitate a acestuia.

În ceea ce privește motivele

suplimentare ale acțiunii expuse în concluziile scrise, acestea nici nu puteau

fi reținute de către curtea de apel, întrucât s-au formulat după încheierea

dezbaterilor în fond și nu au fost analizate în ședință publică și în

contradictoriu cu partea adversă, ceea ce este inadmisibil.

Ca atare, reținând și dezlegând

corect situația de fapt dedusă judecății și cadrul legal aplicabil, instanța de

fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, motiv pentru care, raportat la

dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.,

împotriva sentinței civile nr. 434 din 18 aprilie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.