ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 3980 din 26 iulie 2002, reclamanta V.E. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Alba și Ministerul
Educației și Cercetării – Direcția Generală pentru Evaluare, Prognoză și
Dezvoltare, admiterea contestației privind modul în care s-a aplicat
metodologia de organizare și desfășurare a concursului elaborată de Ministerul
Educației și Cercetării și rezultatele concursului organizat de Inspectoratul
Școlar Județean Alba, la data de 15 mai 2002, pentru ocuparea postului de
inspector școlar de specialitate – limba și literatura română.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că:
- nu a fost respectată întocmai
metodologia de desfășurare a concursului, fiind încălcate prevederile art. 10, alin.
(2) din aceasta, în sensul că nu s-a ținut seama de programul afișat pentru
susținerea de către fiecare candidat a lecției demonstrative; după expirarea
perioadei de depunere a dosarelor, nu a fost afișată lista candidaților și nici
data, locul și ora desfășurării probelor la fiecare disciplină de concurs;
susținerea lecției demonstrative s-a făcut la o altă școală decât cea prevăzută
în programul afișat de Inspectoratul Școlar Județean;
- s-au produs schimbări
nejustificate în ceea ce privește postul de inspector de specialitate – limba
și literatura română, în sensul că în ședința de lucru a Inspectoratului Școlar
Județean, în care au fost comunicate posturile vacante pentru concurs, s-a
precizat că postul de limba română este constituit din două jumătăți de normă
(una pentru gimnaziu și una pentru liceu, iar ulterior, la afișierul
inspectoratului a apărut un singur post, fără să fie explicată această
schimbare;
- există suspiciuni în ceea ce
privește acordarea punctajului și clasarea pe loc a candidaților la limba și
literatura română în urma susținerii probelor de concurs, în sensul că, ea,
reclamanta, conform hotărârii comisiei de concurs, a totalizat 143,5 puncte,
fiind clasată pe locul al doilea, în timp ce contracandidata sa a totalizat
145,5 puncte, deși toți membrii comisiei au făcut aprecieri la superlativ după
fiecare probă susținută de reclamantă, astfel că nu înțelege la care din probe
și pentru care motiv a fost depunctată;
- nu s-a făcut o evaluare corectă a
activității sale, în comparație cu cea a contracandidatei, astfel că decizia de
ocupare a postului scos la concurs nu este o decizie justă.
La acțiunea formulată de reclamantă,
pârâții Inspectoratul Școlar Județean Alba și Ministerul Educației și
Cercetării au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii,
ca nefondată, arătând că:
- modificarea programului de
desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de inspector școlar de
specialitate – limba și literatura română se referă la proba practică unde,
conform procedurii convenite de toți membrii comisiei de concurs, pentru
posturile unde au existat doi sau mai mulți candidați, aceștia s-au asistat
unul pe celălalt, fără să asiste și o terță persoană. În acest sens, pârâții au
susținut că, prin modificarea de program intervenită, s-a urmărit ca întregul
program prevăzut de metodologie să se încadreze în timpul stabilit pentru
concurs, respectiv, 13 – 17 mai 2002, cu activitate zilnică între orele 8 – 20,
însă această modificare nu a fost de natură să influențeze organizarea și
desfășurarea concursului și nici prestația contestatoarei;
- în urma reducerii de posturi
efectuată la data de 2 mai 2001, organigrama Inspectoratului Școlar Județean
Alba a cuprins și doi profesori de limba și literatura română încadrați cu o
jumătate de normă, însă, ulterior, s-a considerat nejustificată această
fracționare pentru două persoane diferite, astfel că la concurs a fost scos un
singur post;
- în urma evaluării celor cinci
probe de concurs, reclamanta a obținut un punctaj maxim la trei probe, iar la
două probe, respectiv curriculum vitae și interviul privind legislația școlară
și managementul educațional, a obținut 28,5 puncte și, respectiv, 25 puncte.
La termenul de la 12 februarie 2003,
reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată și a altei persoane,
respectiv a contracandidatei sale T.A., pe care a intitulat-o „cerere de
intervenție”.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 57 din 5
martie 2003, a respins acțiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în
judecată a altei persoane, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța astfel, instanța
de fond a reținut următoarele:
- din probele administrate în cauză
rezultă că organizarea și desfășurarea concursului s-a făcut în conformitate cu
metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea postului
de inspector școlar de specialitate aprobată prin Ordinul nr. 4958 din 24
noiembrie 1999 al Ministerului Educației Naționale, iar aspectele privind
modificarea programului de desfășurare a concursului și cele privind
fracționarea postului de inspector școlar de specialitate la limba și
literatura română sunt anterioare concursului și nu prezintă semnificație în
ceea ce privește evaluarea probelor și clasarea candidaților pe locuri;
- reclamanta nu a întrunit punctajul
maxim pentru fiecare probă, așa cum metodologia prevede, și, clasându-se pe
locul doi, interesul acesteia de a ocupa postul de inspector școlar de
specialitate la limba și literatura română nu constituie un drept recunoscut de
lege, ci doar o vocație la acest post.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs reclamanta V.E., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs formulate în
scris, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
- în mod greșit, instanța de fond a
reținut că au dreptul la acțiune în baza legii contenciosului administrativ,
numai persoanele fizice sau juridice care sunt vătămate în drepturile lor
existente și recunoscute de lege, iar nu și cele care solicită apărarea unor
interese sau vocații. În acest sens, recurenta a invocat dispozițiile art. 21
din Constituție, potrivit căruia „orice persoană se poate adresa justiției
pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”,
arătând că avea nu numai dreptul de a participa la concursul organizat la data
de 15 mai 2002, pentru ocuparea postului de inspector școlar la limba și
literatura română, dar și interesul de a ocupa acest post pe care l-a deținut
anterior, tot în urma unui concurs, respectiv, cel organizat la 19 noiembrie
Recurenta a mai arătat că, atât prin modul în care a fost aplicată
metodologia de organizare și desfășurare a concursului, cât și prin modul în
care s-a efectuat punctajul, aceasta a fost vătămată în dreptul său de a ocupa
postul respectiv ca urmare a susținerii concursului;
- pe fondul cauzei, aprecierile
instanței sunt greșite, în sensul că aceasta nu a ținut seama de următoarele
aspecte cu privire la organizarea și desfășurarea concursului: a) au fost
încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din metodologie, intervenind modificări
ad-hoc care trebuiau să fie aduse la cunoștința candidatului, în scris, cu cel
puțin șapte zile înaintea desfășurării concursului; b) au apărut schimbări în
ceea ce privește postul de inspector de specialitate – limba și literatura
română, în sensul că deși Inspectoratul Școlar Județean Alba, prin profesor B.A.,
a anunțat că postul respectiv este constituit din două jumătăți de normă, una
pentru gimnaziu și alta pentru liceu, ulterior, la afișierul Inspectoratului
Școlar Județean a apărut un singur post, fără să fie explicată această
schimbare; c) au apărut schimbări în ceea ce privește programul activităților
practice, fiind încălcate astfel prevederile art. 10 din metodologie; d)
proiectul didactic al contracandidatei T.A., pentru proba „c” – inspecție la
clasă, depus la dosarul instanței de fond, nu este cel după care a fost
susținută lecția, deoarece apar neconcordanțe între procesul-verbal de analiză
a lecției și noul proiect, cu privire la titlul, obiectivele și tipul lecției,
evaluare, etc; e) acordarea punctajului și clasarea pe locuri a candidaților,
în urma susținerii probelor de concurs, ridică suspiciuni în ceea ce privește
corectitudinea și obiectivitatea membrilor comisiei de concurs, cu atât mai
mult, cu cât din lipsa unui proces-verbal de desfășurare a concursului care
trebuia întocmit de secretarul comisiei, conform art. 13 din metodologia de
concurs, nu reiese clar cauza depunctării recurentei la criteriile 2, 4, și 5
de la proba de interviu, unde membrii comisiei care sunt profesori de limba
română, au acordat punctaje apropiate de cel maxim, în timp ce președintele
comisiei, care este profesor de fizică, a scăzut punctajul la 6,5 puncte, în
mod nejustificat.
Examinând sentința atacată, în
raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., această instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va
arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 9 pct. 2 din Legea nr.
128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare,
posturile didactice se ocupă prin concurs care se organizează în baza unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului învățământului.
Art. 9, cap. III – „Conținutul
concursului” din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului de
ocupare a posturilor de inspector școlar de specialitate, aprobată prin Ordinul
nr. 4958 din 24 noiembrie 1999, face trimitere la art. 28 din Legea nr. 128/1997,
arătând că pentru ocuparea unui astfel de post, concursul constă în susținerea
următoarelor probe: a) curriculum vitae; analiza și evaluarea acestuia; b)
aprecierea consiliului de administrație din unitatea în care lucrează; c)
inspecție specială la clasă; probă practică (asistență la ore, analiză de
lecții, întocmirea procesului-verbal de inspecție); d) interviu în fața unei
comisii de concurs, privind legislația școlară, managementul educațional și
deontologia profesională.
Din reglementarea art. 29 alin. (3),
coroborat cu art. 24 alin. (4) al legii sus-menționate, rezultă că eventualele
contestații la hotărârile comisiei de concurs se adresează ministrului
învățământului, în termen de cinci zile de la comunicarea rezultatelor
concursului, hotărârea acestuia fiind definitivă.
La dosarul cauzei se află adresa de
răspuns nr. 16772/10.425/16.958 din 27 mai 2002, prin care Ministerul Educației
și Cercetării – Direcția Generală pentru Evaluare, Prognozare și Dezvoltare a
respins contestația formulată de recurenta-reclamantă cu privire la rezultatele
concursului desfășurat la data de 15 mai 2002, pentru ocuparea postului de
inspector școlar de specialitate – limba și literatura română, la Inspectoratul Școlar Județean Alba.
Adresa de răspuns a Ministerului
Educației și Cercetării constituie un act administrativ pe care
recurenta-reclamantă l-a atacat la instanța de contencios administrativ, în
temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, solicitând
anularea actului și pe cale de consecință, admiterea contestației prin care
aceasta contestă hotărârea membrilor comisiei de concurs, atât în ceea ce
privește modul în care a fost aplicată metodologia de organizare și desfășurare
a concursului, cât și în ceea ce privește rezultatele concursului.
În această cauză, instanței i se
cere să stabilească dacă, atât prin modul de organizare și desfășurare a
concursului, cât și prin modul în care s-a efectuat punctajul asupra probelor
de concurs susținute, a fost încălcat dreptul reclamantei (prevăzut de Legea nr.
128/1997), de a ocupa un post didactic printr-un concurs care să fie organizat
cu respectarea cerințelor legii și ale cărui rezultate să fie corecte și
obiective, conform baremului de evaluare stabilit pentru fiecare probă.
Criticile recurentei-reclamante
referitoare la efectuarea unor modificări ad-hoc în organizarea și desfășurarea
concursului, cum ar fi: susținerea lecției demonstrative și a inspecției
speciale la o altă unitate școlară decât cea la care recurenta era titular;
neafișarea listei candidaților după terminarea perioadei de depunere a
dosarelor; neafișarea datei, locului și orei de desfășurare a probelor de
concurs; ținerea interviului în aceeași zi, cu alte probe, contrar programului
afișat inițial, nu pot fi primite, întrucât nici una din modificările arătate
nu a fost de natură să influențeze organizarea și desfășurarea concursului și
nici prestația candidaților, aceștia luând cunoștință în timp util de
modificările intervenite.
Schimbările intervenite în programul
activităților practice și cele privind postul de inspector de specialitate –
limba și literatura română care a fost afișat ca post singur, deși, inițial, a
fost anunțat ca fiind constituit din două jumătăți de normă, nu au fost de
natură să influențeze prestația candidaților la probele susținute, fapt dovedit
de fișele de evaluare.
Susținerile recurentei-reclamante,
cum că, la proba „c” – inspecție la clasă efectuată de T.A. – contracandidata
sa, apar neconcordanțe între procesul-verbal de analiză a lecției și proiectul
didactic depus la dosarul instanței de fond, nu se dovedesc a fi reale, cu atât
mai mult, cu cât din borderoul de notare semnat de președintele comisiei de
concurs rezultă că la proba respectivă, recurenta-reclamantă a obținut un
punctaj mai mare decât contracandidata sa, respectiv punctajul maxim.
Fișele de evaluare a probelor
susținute de recurenta-reclamantă și de contracandidata acesteia, dovedesc că
desfășurarea concursului s-a făcut cu respectarea metodologiei aprobată prin
ordin al ministrului învățământului.
Recurenta mai susține că depunctarea
sa la criteriile 2, 4 și 5 de la proba de interviu pune sub semnul întrebării
obiectivitatea președintelui comisiei de concurs care, pentru aceleași criterii
prevăzute în fișa postului, i-a acordat acesteia calificativul „foarte bine”,
pe ultimii cinci ani.
Cu privire la evaluarea probelor de
concurs și la acordarea punctajului pentru recurenta-reclamantă urmează să fie
avut în vedere faptul că instanța nu se poate substitui comisiei de concurs și
nici nu poate să cenzureze aprecierile acesteia cu privire la prestația celor
două candidate, acest lucru putând fi făcut pe cale ierarhic administrativă,
numai de o comisie de specialitate.
Cu precizările arătate mai sus,
sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul
declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de V.E.
împotriva sentinței civile nr. 57 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia,
secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 aprilie 2004.