ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1627/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, sub nr. 3980 din 26 iulie 2002, reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Alba și Ministerul Educației și Cercetării – Direcția Generală pentru Evaluare, Prognoză și Dezvoltare, admiterea contestației privind modul în care s-a aplicat metodologia de organizare și desfășurare a concursului elaborată de Ministerul Educației și Cercetării și rezultatele concursului organizat de Inspectoratul Școlar Județean Alba, la data de 15 mai 2002, pentru ocuparea postului de inspector școlar de specialitate – limba și literatura română.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: - nu a fost respectată întocmai metodologia de desfășurare a concursului, fiind încălcate prevederile art. 10, alin. (2) din aceasta, în sensul că nu s-a ținut seama de programul afișat pentru susținerea de către fiecare candidat a lecției demonstrative; după expirarea perioadei de depunere a dosarelor, nu a fost afișată lista candidaților și nici data, locul și ora desfășurării probelor la fiecare disciplină de concurs; susținerea lecției demonstrative s-a făcut la o altă școală decât cea prevăzută în programul afișat de Inspectoratul Școlar Județean; - s-au produs schimbări nejustificate în ceea ce privește postul de inspector de specialitate – limba și literatura română, în sensul că în ședința de lucru a Inspectoratului Școlar Județean, în care au fost comunicate posturile vacante pentru concurs, s-a precizat că postul de limba română este constituit din două jumătăți de normă (una pentru gimnaziu și una pentru liceu, iar ulterior, la afișierul inspectoratului a apărut un singur post, fără să fie explicată această schimbare; - există suspiciuni în ceea ce privește acordarea punctajului și clasarea pe loc a candidaților la limba și literatura română în urma susținerii probelor de concurs, în sensul că, ea, reclamanta, conform hotărârii comisiei de concurs, a totalizat 143,5 puncte, fiind clasată pe locul al doilea,

în timp ce contracandidata sa a totalizat 145,5 puncte, deși toți membrii comisiei au făcut aprecieri la superlativ după fiecare probă susținută de reclamantă, astfel că nu înțelege la care din probe și pentru care motiv a fost depunctată; - nu s-a făcut o evaluare corectă a activității sale, în comparație cu cea a contracandidatei, astfel că decizia de ocupare a postului scos la concurs nu este o decizie justă.

La acțiunea formulată de reclamantă, pârâții Inspectoratul Școlar Județean Alba și Ministerul Educației și Cercetării au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că: - modificarea programului de desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de inspector școlar de specialitate – limba și literatura română se referă la proba practică unde, conform procedurii convenite de toți membrii comisiei de concurs, pentru posturile unde au existat doi sau mai mulți candidați, aceștia s-au asistat unul pe celălalt, fără să asiste și o terță persoană.

În acest sens, pârâții au susținut că, prin modificarea de program intervenită, s-a urmărit ca întregul program prevăzut de metodologie să se încadreze în timpul stabilit pentru concurs, respectiv, 13 – 17 mai 2002, cu activitate zilnică între orele 8 – 20, însă această modificare nu a fost de natură să influențeze organizarea și desfășurarea concursului și nici prestația contestatoarei; - în urma reducerii de posturi efectuată la data de 2 mai 2001, organigrama Inspectoratului Școlar Județean Alba a cuprins și doi profesori de limba și literatura română încadrați cu o jumătate de normă, însă, ulterior, s-a considerat nejustificată această fracționare pentru două persoane diferite, astfel că la concurs a fost scos un singur post; - în urma evaluării celor cinci probe de concurs, reclamanta a obținut un punctaj maxim la trei probe, iar la două probe, respectiv curriculum vitae și interviul privind legislația școlară și managementul educațional, a obținut 28,5 puncte și, respectiv, 25 puncte.

La termenul de la 12 februarie 2003, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată și a altei persoane, respectiv a contracandidatei sale T.A., pe care a intitulat-o „cerere de intervenție”. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 57 din 5 martie 2003, a respins acțiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în judecată a altei persoane, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - din probele administrate în cauză rezultă că organizarea și desfășurarea concursului s-a făcut în conformitate cu metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de inspector școlar de specialitate aprobată prin Ordinul nr. 4958 din 24 noiembrie 1999 al Ministerului Educației Naționale, iar aspectele privind modificarea programului de desfășurare a concursului și cele privind fracționarea postului de inspector școlar de specialitate la limba și literatura română sunt anterioare concursului și nu prezintă semnificație în ceea ce privește evaluarea probelor și clasarea candidaților pe locuri; - reclamanta nu a întrunit punctajul maxim pentru fiecare probă, așa cum metodologia prevede, și, clasându-se pe locul doi, interesul acesteia de a ocupa postul de inspector școlar de specialitate la limba și literatura română nu constituie un drept recunoscut de lege, ci doar o vocație la acest post.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta V.E., criticând-o ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat, în esență, următoarele: - în mod greșit, instanța de fond a reținut că au dreptul la acțiune în baza legii contenciosului administrativ, numai persoanele fizice sau juridice care sunt vătămate în drepturile lor existente și recunoscute de lege, iar nu și cele care solicită apărarea unor interese sau vocații.

În acest sens, recurenta a invocat dispozițiile art. 21 din Constituție, potrivit căruia „orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”, arătând că avea nu numai dreptul de a participa la concursul organizat la data de 15 mai 2002, pentru ocuparea postului de inspector școlar la limba și literatura română, dar și interesul de a ocupa acest post pe care l-a deținut anterior, tot în urma unui concurs, respectiv, cel organizat la 19 noiembrie 1997. Recurenta a mai arătat că, atât prin modul în care a fost aplicată metodologia de organizare și desfășurare a concursului, cât și prin modul în care s-a efectuat punctajul, aceasta a fost vătămată în dreptul său de a ocupa postul respectiv ca urmare a susținerii concursului; - pe fondul cauzei, aprecierile instanței sunt greșite, în sensul că aceasta nu a ținut seama de următoarele aspecte cu privire la organizarea și desfășurarea concursului: a) au fost încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din metodologie, intervenind modificări ad-hoc care trebuiau să fie aduse la cunoștința candidatului, în scris, cu cel puțin șapte zile înaintea desfășurării concursului; b) au apărut schimbări în ceea ce privește postul de inspector de specialitate – limba și literatura română, în sensul că deși Inspectoratul Școlar Județean Alba, prin profesor B.A.,

a anunțat că postul respectiv este constituit din două jumătăți de normă, una pentru gimnaziu și alta pentru liceu, ulterior, la afișierul Inspectoratului Școlar Județean a apărut un singur post, fără să fie explicată această schimbare; c) au apărut schimbări în ceea ce privește programul activităților practice, fiind încălcate astfel prevederile art. 10 din metodologie; d) proiectul didactic al contracandidatei T.A., pentru proba „c” – inspecție la clasă, depus la dosarul instanței de fond, nu este cel după care a fost susținută lecția, deoarece apar neconcordanțe între procesul-verbal de analiză a lecției și noul proiect, cu privire la titlul, obiectivele și tipul lecției, evaluare, etc; e) acordarea punctajului și clasarea pe locuri a candidaților, în urma susținerii probelor de concurs, ridică suspiciuni în ceea ce privește corectitudinea și obiectivitatea membrilor comisiei de concurs, cu atât mai mult, cu cât din lipsa unui proces-verbal de desfășurare a concursului care trebuia întocmit de secretarul comisiei, conform art. 13 din metodologia de concurs, nu reiese clar cauza depunctării recurentei la criteriile 2, 4, și 5 de la proba de interviu, unde membrii comisiei care sunt profesori de limba română, au acordat punctaje apropiate de cel maxim, în timp ce președintele comisiei, care este profesor de fizică, a scăzut punctajul la 6,5 puncte, în mod nejustificat.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în cele ce urmează. Potrivit art. 9 pct. 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările ulterioare, posturile didactice se ocupă prin concurs care se organizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului învățământului.

Art. 9, cap. III – „Conținutul concursului” din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului de ocupare a posturilor de inspector școlar de specialitate, aprobată prin Ordinul nr. 4958 din 24 noiembrie 1999, face trimitere la art. 28 din Legea nr. 128/1997, arătând că pentru ocuparea unui astfel de post, concursul constă în susținerea următoarelor probe: a) curriculum vitae; analiza și evaluarea acestuia; b) aprecierea consiliului de administrație din unitatea în care lucrează; c) inspecție specială la clasă; probă practică (asistență la ore, analiză de lecții, întocmirea procesului-verbal de inspecție); d) interviu în fața unei comisii de concurs, privind legislația școlară, managementul educațional și deontologia profesională.

Din reglementarea art. 29 alin. (3), coroborat cu art. 24 alin. (4) al legii sus-menționate, rezultă că eventualele contestații la hotărârile comisiei de concurs se adresează ministrului învățământului, în termen de cinci zile de la comunicarea rezultatelor concursului, hotărârea acestuia fiind definitivă. La dosarul cauzei se află adresa de răspuns nr. 16772/10.425/16.958 din 27 mai 2002, prin care Ministerul Educației și Cercetării – Direcția Generală pentru Evaluare, Prognozare și Dezvoltare a respins contestația formulată de recurenta-reclamantă cu privire la rezultatele concursului desfășurat la data de 15 mai 2002, pentru ocuparea postului de inspector școlar de specialitate – limba și literatura română, la Inspectoratul Școlar Județean Alba.

Adresa de răspuns a Ministerului Educației și Cercetării constituie un act administrativ pe care recurenta-reclamantă l-a atacat la instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, solicitând anularea actului și pe cale de consecință, admiterea contestației prin care aceasta contestă hotărârea membrilor comisiei de concurs, atât în ceea ce privește modul în care a fost aplicată metodologia de organizare și desfășurare a concursului, cât și în ceea ce privește rezultatele concursului.

În această cauză, instanței i se cere să stabilească dacă, atât prin modul de organizare și desfășurare a concursului, cât și prin modul în care s-a efectuat punctajul asupra probelor de concurs susținute, a fost încălcat dreptul reclamantei (prevăzut de Legea nr. 128/1997), de a ocupa un post didactic printr-un concurs care să fie organizat cu respectarea cerințelor legii și ale cărui rezultate să fie corecte și obiective, conform baremului de evaluare stabilit pentru fiecare probă.

Criticile recurentei-reclamante referitoare la efectuarea unor modificări ad-hoc în organizarea și desfășurarea concursului, cum ar fi: susținerea lecției demonstrative și a inspecției speciale la o altă unitate școlară decât cea la care recurenta era titular; neafișarea listei candidaților după terminarea perioadei de depunere a dosarelor; neafișarea datei, locului și orei de desfășurare a probelor de concurs; ținerea interviului în aceeași zi, cu alte probe, contrar programului afișat inițial, nu pot fi primite, întrucât nici una din modificările arătate nu a fost de natură să influențeze organizarea și desfășurarea concursului și nici prestația candidaților, aceștia luând cunoștință în timp util de modificările intervenite.

Schimbările intervenite în programul activităților practice și cele privind postul de inspector de specialitate – limba și literatura română care a fost afișat ca post singur, deși, inițial, a fost anunțat ca fiind constituit din două jumătăți de normă, nu au fost de natură să influențeze prestația candidaților la probele susținute, fapt dovedit de fișele de evaluare. Susținerile recurentei-reclamante, cum că, la proba „c” – inspecție la clasă efectuată de T.A. – contracandidata sa, apar neconcordanțe între procesul-verbal de analiză a lecției și proiectul didactic depus la dosarul instanței de fond, nu se dovedesc a fi reale, cu atât mai mult, cu cât din borderoul de notare semnat de președintele comisiei de concurs rezultă că la proba respectivă, recurenta-reclamantă a obținut un punctaj mai mare decât contracandidata sa, respectiv punctajul maxim.

Fișele de evaluare a probelor susținute de recurenta-reclamantă și de contracandidata acesteia, dovedesc că desfășurarea concursului s-a făcut cu respectarea metodologiei aprobată prin ordin al ministrului învățământului. Recurenta mai susține că depunctarea sa la criteriile 2, 4 și 5 de la proba de interviu pune sub semnul întrebării obiectivitatea președintelui comisiei de concurs care, pentru aceleași criterii prevăzute în fișa postului, i-a acordat acesteia calificativul „foarte bine”, pe ultimii cinci ani. Cu privire la evaluarea probelor de concurs și la acordarea punctajului pentru recurenta-reclamantă urmează să fie avut în vedere faptul că instanța nu se poate substitui comisiei de concurs și nici nu poate să cenzureze aprecierile acesteia cu privire la prestația celor două candidate, acest lucru putând fi făcut pe cale ierarhic administrativă, numai de o comisie de specialitate.

Cu precizările arătate mai sus, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.E. împotriva sentinței civile nr. 57 din 5 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2004.