ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr.

6097/2002, reclamantul D.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al județului Hunedoara,

anularea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 35056 din 27 august

2002, ca fiind abuziv și repunerea sa în drepturile avute anterior și anume, să

fie numit suplinitor calificat. A mai solicitat daune reparatorii în valoare de

100.000.000 lei, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, a arătat că a

participat la examenul de titularizare din 16 iunie 2002, că la data

desfășurării concursului nu a fost înștiințat de consecințele obținerii unei

note sub 5, Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 35056 fiind dat

ulterior desfășurării concursului.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 31 din 12

februarie 2003, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 5

alin. (1) din Legea nr. 29/1990 potrivit cărora acțiunea în contencios

administrativ este admisibilă, numai dacă s-a respectat procedura prealabilă instituită

de acest text, procedură ce trebuia realizată anterior introducerii acțiunii.

Totodată, a reținut instanța,

reclamantul nu a respectat nici prevederile art. 20 din Metodologia privind

ocuparea posturilor catedrelor din învățământul preuniversitar de stat, aprobat

prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215 din 22 februarie

2002, întrucât nu a contestat în termen de 3 zile, rezultatele concursului la

care a participat în luna august 2002.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

reclamantul care a participat la concursul de titularizare din luna august

2002, nu a obținut minimul notei 5 pentru a putea participa la celelalte etape,

conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordinul Ministerului Educației și

Cercetării nr. 3215/2002.

Criteriile de evaluare și condițiile

de declarare a candidaților ca fiind admiși, au fost aduse la cunoștința

acestora cu ocazia organizării concursului.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate, reclamantul D.D. a declarat recurs, criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut că, în mod

eronat, instanța a reținut nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 29/1990, întrucât nu contestă rezultatul concursului de titularizare

și nu pune în discuție nota obținută, ci doar consecința nelegală de a nu avea

dreptul să participe la celelalte etape.

De asemenea, instanța a reținut

eronat faptul că a participat la concursul pentru obținerea unui post de

suplinitor desfășurat în luna august 2002, întrucât acțiunea sa are la bază

tocmai faptul că dreptul său de a participa la toate etapele prevăzute de lege

i-a fost încălcat.

A mai susținut că nici Legea

învățământului nr. 84/1995 și nici Legea privind Statutul personalului didactic

nr. 128/1997 nu stabilesc în mod clar condițiile pentru a ocupa un post

didactic în învățământul preuniversitar, respectiv nu conțin interdicția

participării la concursul de ocupare a posturilor de suplinitori a celor care

au obținut note sub 5.

În acest sens, arată recurentul,

instanța de fond a dat o interpretare greșită art. 8 alin. (1) din Ordinul

Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2001, care prevede că posturile

de suplinitori se ocupă cu prioritate de către candidații care au obținut la

concursul de titularizare minim media 5, în ordinea descrescătoare a mediilor.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, se constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a reținut, în mod

corect, faptul că recurentul-reclamant nu a îndeplinit procedura prealabilă

prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Astfel, potrivit prevederilor art. 5

alin. (1) din Legea nr. 9/1990 privind contenciosul administrativ, înainte de a

cere instanței anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se

consideră vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30

de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din lege, autorității emitente care este

obligată să rezolve reclamațiile în termen de 30 de zile.

Or, în cauză este dovedit că

reclamantul nu a putut proba îndeplinirea acestei exigențe legale.

De asemenea, instanța a reținut

întemeiat faptul că recurentul nu a formulat în termenul legal prevăzut de

Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2002, de 3 zile de la

afișarea rezultatelor, contestație împotriva rezultatelor concursului, toți

candidații luând cunoștință la momentul organizării concursului, despre

criteriile de evaluare și condițiile de promovare

Curtea reține că Legea nr. 128/1997 și art. 8 din Ordinul

Ministerului Educației și Cercetării nr. 3215/2002, precizează că au prioritate

la încadrarea pe posturile didactice, ca suplinitori, persoanele care au

participat la concursul de titularizare și care au obținut minim media 5, în

ordinea descrescătoare a mediilor. Aceste două condiții trebuiau îndeplinite

cumulativ de către candidați.

Or, reclamantul, deși a participat la concursul de

titularizare, nu a obținut media 5.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia circulara

Ministerului Educației și Cercetării nr. 35056 din 27 august 2002, prin care se

precizează ordinea de ocupare a posturilor, este nelegală, cât timp este emisă

în exercitarea atribuțiilor de coordonare metodologică a concursurilor pentru

ocuparea posturilor didactice prin suplinire, cu respectarea art. 9 alin. (3)

din Legea nr. 128/1997.

În consecință, față de considerentele de mai sus, Curtea va

respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.D.

împotriva sentinței civile nr. 31 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2003.