ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 28 august 2003, s-a înregistrat recursul în anulare formulat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva deciziei civile nr. 1241/25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba

Iulia, prin care, admițându-se recursul reclamantei R.E., s-a dispus casarea

sentinței nr. 1810/22 august 2002 a Tribunalului Hunedoara și admiterea

acțiunii în contradictoriu cu Primarul Municipiului Brad.

Procurorul

general a învederat că hătărârea prin care s-a dispus anularea concursului

organizat la 16 aprilie 2002 pentru ocuparea postului de referent în cadrul

Primăriei Brad și obligarea pârâtului să organizeze un nou concurs, cu

respectarea legii și să permită reclamantei să se înscrie la acel concurs, este

esențial nelegală și vădit netemeinică.

Astfel,

s-a arătat că instanța de recurs nu a avut în vedere împrejurarea că reclamanta

nu a urmat procedura legală privind contestarea organizării și desfășurării

concursurilor și examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice, prevăzută de H.G.

nr. 1087/2001.

În

cauză, din probele administrate a rezultat că reclamanta, deși a a cunoscut

despre organizarea concursului și condițiile stabilite pentru participare, nu

s-a înscris la concurs, nu a participat efectiv la examinare și nici nu a

contestat rezultatul final la comisia de soluționare a contestațiilor.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că recursul în anulare este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea deciziei.

Conform

Legii nr. 29/1990, acțiunea în contencios administrativ are caracter personal,

presupunând o vătămare a unui drept recunoscut de lege printr-un act

administrativ.

Pentru

a folosi o asemenea acțiune, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept

subiectiv pe care legea îl recunoaște și pe care autoritatea administrativă are

obligația să-l respecte.

În aceste

împrejurări, instanța de recurs a reținut în mod greșit că prin modalitatea de

organizare și desfășurare a concursului din 16 aprilie 2002 ar fi fost îngrădit

dreptul de participare al reclamantei.

Din

probele dosarului rezultă că reclamanta nu a făcut dovada existenței dreptului

subiectiv ce i-a fost încălcat și nici a producerii vreunei vătămări.

Astfel

cum a reținut prima instanță, reclamanta nu s-a înscris la concursul organizat

pentru ocuparea postului de funcționar la oficiul secretariat – administrativ

din cadrul Primăriei Municipiului Brad, deși condițiile de participare au fost

anunțate din timp, iar primăria i-a adus la cunoștință data limită a înscrierii

și cea a desfășurării concursului.

Reclamanta

nu a contestat condițiile de participare la concurs, deși avea posibilitatea să

o facă în termen de 5 zile de la afișarea anunțului la sediul primăriei și

neînscriindu-se, nu a participat la examinare, aspecte care demonstrează

inexistența vreunui drept vătămat.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul în anulare, va casa

decizia atacată, în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă

împotriva sentinței nr. 1810/2002 a Tribunalului Hunedoara, ce va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1241 din 25

noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează

decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat împotriva sentinței

nr. 1810 din 22 august 2002 a Tribunalului Hunedoara, pe care o menține.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.