ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 28 august 2003, s-a înregistrat recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1241/25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care, admițându-se recursul reclamantei R.E., s-a dispus casarea sentinței nr. 1810/22 august 2002 a Tribunalului Hunedoara și admiterea acțiunii în contradictoriu cu Primarul Municipiului Brad. Procurorul general a învederat că hătărârea prin care s-a dispus anularea concursului organizat la 16 aprilie 2002 pentru ocuparea postului de referent în cadrul Primăriei Brad și obligarea pârâtului să organizeze un nou concurs, cu respectarea legii și să permită reclamantei să se înscrie la acel concurs, este esențial nelegală și vădit netemeinică.

Astfel, s-a arătat că instanța de recurs nu a avut în vedere împrejurarea că reclamanta nu a urmat procedura legală privind contestarea organizării și desfășurării concursurilor și examenelor pentru ocuparea funcțiilor publice, prevăzută de H.G. nr. 1087/2001. În cauză, din probele administrate a rezultat că reclamanta, deși a a cunoscut despre organizarea concursului și condițiile stabilite pentru participare, nu s-a înscris la concurs, nu a participat efectiv la examinare și nici nu a contestat rezultatul final la comisia de soluționare a contestațiilor. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea va constata că recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea deciziei.

Conform Legii nr. 29/1990, acțiunea în contencios administrativ are caracter personal, presupunând o vătămare a unui drept recunoscut de lege printr-un act administrativ. Pentru a folosi o asemenea acțiune, reclamantul trebuie să fie beneficiarul unui drept subiectiv pe care legea îl recunoaște și pe care autoritatea administrativă are obligația să-l respecte. În aceste împrejurări, instanța de recurs a reținut în mod greșit că prin modalitatea de organizare și desfășurare a concursului din 16 aprilie 2002 ar fi fost îngrădit dreptul de participare al reclamantei. Din probele dosarului rezultă că reclamanta nu a făcut dovada existenței dreptului subiectiv ce i-a fost încălcat și nici a producerii vreunei vătămări.

Astfel cum a reținut prima instanță, reclamanta nu s-a înscris la concursul organizat pentru ocuparea postului de funcționar la oficiul secretariat – administrativ din cadrul Primăriei Municipiului Brad, deși condițiile de participare au fost anunțate din timp, iar primăria i-a adus la cunoștință data limită a înscrierii și cea a desfășurării concursului. Reclamanta nu a contestat condițiile de participare la concurs, deși avea posibilitatea să o facă în termen de 5 zile de la afișarea anunțului la sediul primăriei și neînscriindu-se, nu a participat la examinare, aspecte care demonstrează inexistența vreunui drept vătămat. În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admițând recursul în anulare, va casa decizia atacată, în sensul respingerii recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1810/2002 a Tribunalului Hunedoara, ce va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 1241 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat împotriva sentinței nr. 1810 din 22 august 2002 a Tribunalului Hunedoara, pe care o menține. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.