ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3759/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul O.N.V.
a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Dezvoltare a Zonelor
Miniere, A.N.D.Z.M., anularea deciziei nr. 12 din 3 iulie 2006 emisă de pârâtă,
precum și suspendarea acestui act administrativ.
În motivarea acțiunii
reclamantul a arătat că actul administrativ atacat este nelegal întrucât
concursul a fost organizat pentru recrutarea unor funcționari publici din afara
instituției, în condițiile în care, anterior, nu s-au efectuat promovarea,
transferarea și redistribuirea funcționarilor publici existenți în cadrul
pârâtei și colectivelor regionale.
Membrii Comisiei de concurs nu
au avut calitatea de funcționari publici și drept urmare nu au dispus de
cunoștințele necesare evaluării probelor de concurs.
Comisia de soluționare a
contestațiilor nu a fost constituită legal, în componența sa neexistând niciun
funcționar public care să dețină o funcție publică echivalentă cu cele de șef
serviciu programe și șef birou regional, iar membrii săi nu au dispus de
cunoștințele necesare evaluării probelor de concurs.
Reclamantul a mai susținut
că respectivele concursuri pentru funcțiile de șef serviciu programe și șef
birou regional au fost organizate concomitent, încălcându-se astfel dreptul de
a participa la ambele concursuri și, de asemenea, că au fost admise la concurs
persoane ale căror dosare nu corespundeau prevederilor legale.
Pârâta, prin întâmpinare, a
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin Încheierea din 23
august 2006 instanța de fond a respins cererea de suspendare a deciziei nr. 121
din 3 iulie 2006 formulată de reclamant iar prin Decizia civilă nr. 1150 din 22
februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat
împotriva acestei hotărâri.
Prin sentința civilă nr. 371
din 6 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor alin.
(1) ale art. 51 din Legea nr. 188/1999, ocuparea funcțiilor publice vacante se
poate face prin promovare, transfer, redistribuire și concurs, însă, aceste
dispoziții legale nu au caracter imperativ în ceea ce privește ordinea în care
se enumera modalitățile de ocupare a funcțiilor publice vacante.
Prin deciziile nr. 121 din 3
iulie 2006 și 122 din 3 iulie 2006, cu modificările ulterioare, au fost numite
comisiile de examinare și de soluționare a contestațiilor.
Concursul s-a desfășurat cu
respectarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursurilor,
aprobat prin H.G. nr. 1209/2003.
Candidații declarați admiși
la concurs au fost numiți în funcțiile publice pentru care au concurat prin
acte administrative ale conducătorului instituției, la data de 18 august 2006.
Instanța de fond nu a primit
susținerile potrivit cărora au fost încălcate prevederile dispozițiilor art. 24
alin. (2) și (4) din H.G. nr. 1209 din 14 octombrie 2003 întrucât atât Comisia de
concurs cât și Comisia de soluționare a contestațiilor au fost numite prin
deciziile nr. 121 din 3 iulie 2006 și 122 din 3 iulie 2006, conform procedurii
de concurs stabilită prin H.G. nr. 1209/2003, anexa nr. 1, componența acestor
comisii fiind legală.
Instanța de fond a mai
reținut că reclamantul deși s-a înscris la concursul pentru ocuparea funcțiilor
publice vacante, acesta a înțeles să se retragă din concurs, astfel că față de
dispozițiile art. 1 alin. (4) din Legea 554/2004, interesele și drepturile
legitime ale acestuia nu au fost vătămate de vreme ce nu a mai participat la
concurs.
Împotriva acestei hotărâri
reclamantul O.N.V. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se
arată că Agenția de Dezvoltare a Zonelor Miniere, ANDZM, a luat în mod nelegal decizia
nr. 121 din 3 iulie 2006, pentru următoarele:
- concursul a fost organizat
pentru recrutarea unor funcționari publici, din afara instituției, în
condițiile în care anterior acestui concurs nu s-au efectuat : promovarea,
transferarea și redistribuirea funcționarilor publici existenți în cadrul A.N.D.Z.M.
și colectivelor regionale;
- Comisia de concurs nu a
inclus nici un funcționar public care să dețină o funcție publică echivalentă
cu cele de șef serviciu programe și șef birou regional.
- membrii Comisiei de
concurs nu au dispus de cunoștințele necesare evaluării probelor de concurs;
- Secretariatul Comisiei de
concurs nu a fost asigurat de către un funcționar public din Compartimentul
resurse Umane, sau de către un alt funcționar public cu atribuții în acest
domeniu, prevăzute în fișa postului său [art. 24 alin. (5) din H.G. nr. 1209
din 14 octombrie 2003], ci de către secretara Directorului General.
- Comisia de soluționare a
contestațiilor nu a fost constituită legal, neavând în componența sa niciun
funcționar public care să dețină o funcție publică echivalentă cu cele de șef
serviciu programe și șef birou regional, iar membrii săi nu au dispus de
cunoștințele necesare evaluării probelor de concurs;
- concursurile pentru
funcțiile de șef serviciu programe și șef birou regional au fost organizate
concomitent încălcându-mi-se astfel dreptul de a participa la amândouă;
-au fost admise la concurs
persoane ale căror dosare nu corespundeau prevederilor legale.
De asemenea, se arată că
motivarea instanței de fond nu se susține, deoarece enumerarea modalităților de
ocupare a funcțiilor publice a fost făcută de către legiuitor într-o ordine
logică, în conformitate cu principiile dezvoltării carierei funcționarilor
publici.
Este elementar că mai întâi
trebuie făcută operațiunea de promovare din rândul funcționarilor existenți și
apoi se face recrutarea din afara unei instituției publice, altfel s-ar încălca
unul dintre principiile de bază, respectiv dreptul funcționarului public la
promovare.
De altfel, în art. 6 alin. (2)
din H.G. nr. 1209/2003 se prevede în mod clar că: „(...) concursul se organizează
după promovarea, transferarea și redistribuirea funcționarilor publici, în
condițiile legii".
Examinând cauza în raport cu
actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente,
inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
este nefondat pentru cele considerentele se vor arăta în continuare.
Conform dispozițiilor art. 51
alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999, condițiile de participare și
procedura de organizare a recursului vor fi stabilite în condițiile prezentei
legi, iar concursul va fi organizat și gestionat de către autorități și
instituții publice din administrația publică centrală și locală, pentru
ocuparea funcției publice de șef birou și șef serviciu precum și pentru
ocuparea funcției publice de execuție și, respectiv, funcțiile publice
specifice vacante, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Înalta Curte constată că
instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, au fost respectate
dispozițiile H.G. nr. 1209/2003, privind organizarea și dezvoltarea carierei
funcționarilor publici, reținând legalitatea organizării concursului.
De altfel, Înalta Curte
constată că recurentul nu face vreo referire directă la dispozițiile care au
fost încălcate de comisie.
Prin urmare, rezultă, fără
putință de tăgadă, că au fost respectate și parcurse toate etapele referitoare
la organizarea concursului, iar sentința atacată a fost dată fără încălcarea
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța analizând temeinic
probatoriile administrate.
De asemenea, Înalta Curte
constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a examinat actele deduse
judecății, constatând că au fost emise cu respectarea prevederilor legale
invocate, reținându-se totodată că prin prevederile lor nu a fost vătămat
dreptul subiectiv al reclamantului de a se prezenta la concurs, mai ales că
dosarul a fost acceptat, acesta ulterior renunțând a se mai prezenta la
concurs.
Deci, recurentul - reclamant
nu justifică de fapt un drept subiectiv încălcat, pentru că nu a fost
împiedicat să participe la concurs și nu i s-a încălcat dreptul de a accede la
o funcție publică de conducere.
Astfel fiind, Înalta Curte
constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe
care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de O.N.V. împotriva sentinței civile nr. 371 din 6 februarie 2008 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 octombrie 2008.