ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 105/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 15 august 2005, reclamantul M.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, anularea în parte a

concursului organizat de pârâtă în zilele de 27 și 29 iulie 2005, privind

ocuparea postului vacant de director la Direcția Management, Evaluare Instituțională și Programe din cadrul Ministerului Educației și

Cercetării, precum și suspendarea executării actului administrativ până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că, la organizarea și desfășurarea concursului în

discuție nu au fost respectate mai multe dispoziții legale.

Astfel, s-a arătat că s-au

încălcat prevederile art. 9 din H.G. nr. 1209/2003, întrucât nu s-a afișat

lista candidaților admiși/respinși în urma selecției dosarelor, neexistând prin

urmare, posibilitatea formulării contestațiilor sub acest aspect. În acest

sens, a menționat că, dintre cei doi participanți la concurs, contracandidata

sa, P.M. (cea care a fost declarată admisă), nu întrunea condițiile prevăzute

de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, spre deosebire de reclamant, care

le îndeplinea.

Cu privire la modul de

desfășurare efectivă a concursului, reclamantul a menționat încălcarea dispozițiilor

art. 10 alin. (2), art. 12 alin. (1) și art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 1209/2003,

în sensul că, la stabilirea subiectelor pentru proba scrisă, a lipsit un membru

al comisiei, ceea ce a făcut imposibilă autoevaluarea, nu s-au comunicat

rezultatele finale la locul desfășurării concursului, ci la sediul pârâtei, iar

din comisie nu au făcut parte persoane vorbitoare de limbă engleză, care să fie

în măsură să aprecieze tratarea subiectului respectiv.

De asemenea, s-a arătat că

nu i-a fost comunicat răspunsul la contestația înregistrată la nr. 812396 din 1

august 2005, aflând de respingerea contestației de la avizierul existent la

sediul autorității pârâte.

Curtea de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 102 din camera de

consiliu de la 10 martie 2006, a respins acțiunea.

Prima instanță a reținut că

soluția se impune, având în vedere că temeiul de drept al concursului este art.

51 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, nefiind incidente prevederile art. 58 alin.

(1) din Legea nr. 188/1999, invocate de reclamant, astfel încât contracandidata

reclamantului îndeplinea condițiile de participare, fiind vorba despre

recrutare de funcționari publici, iar nu de promovare.

S-a mai reținut că prin

probele administrate, reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale și, de

altfel, criteriile formulate ca fiind încălcări ale prevederilor legale

aplicabile nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și nu atrag nici

nulitatea relativă, iar, pe de altă parte, reclamantul nu a contestat nici una

dintre etapele concursului, cu toate că această posibilitate a fost prevăzută prin

afișarea rezultatelor pentru fiecare etapă în parte.

Împotriva sentinței sus

menționate, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul M.S.

Invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat, în

esență, că soluția instanței de fond este criticabilă, deoarece:

1) a respins criticile

privind faptul că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a permis

participarea la concurs a contracandidatei recurentului - M.P., cu încălcarea

dispozițiilor art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 1209/2003, precum și a

dispozițiilor art. 50 alin. (1) și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,

acceptându-se ca printr-un ordin al ministrului economiei și cercetării (nr. 2297/2005)

să se modifice condițiile impuse prin lege, a fost încălcat principiul

constituțional al supremației legii față de orice alt act normativ;

2) a analizat într-o măsură

subiectivă probele administrate, înlăturând nemotivat tocmai probele care

dovedeau că sunt corecte susținerile recurentului privind comiterea unor

ilegalități, atât în privința desfășurării concursului, cât și în privința

rezultatului final constând în ocuparea postului vacant de către o persoană

care nu îndeplinea condițiile legale.

Examinând cauza, prin prisma

criticilor formulate de recurent, cât și în virtutea art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea sau modificarea sentinței recurate.

Pe baza unui amplu

probatoriu administrat (acte, martori, interogatoriu) și prin interpretarea și

aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel Craiova a

reținut că autoritatea pârâtă a respectat reglementările legale, atât în

procedura de organizare a concursului organizat în perioada 27 - 29 iunie 2006,

cât și în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de fond necesare pentru

ocuparea funcției publice vacante de Director Management, Evaluare

Instituțională și Programe din cadrul Ministerului Educației și Cercetării.

Întrucât concursul contestat

de recurentul-reclamant a fost unul pentru recrutarea funcționarilor publici și

nu pentru promovarea lor, analiza legalității acestuia s-a făcut prin raportare

la dispozițiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici (în forma în vigoare la data în discuție), prin

raportare la dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1209/2003

privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, precum și

prin raportare la Ordinul președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor

publici nr. 2297 din 28 iunie 2005 privind condițiile de participare la acest

concurs, ordin emis în baza legii.

Contracandidata recurentului,

M.P., a îndeplinit toate condițiile cerute de lege, astfel încât, în urma

selecției dosarelor de concurs, Comisia de concurs i-a admis acesteia dosarul

și pentru aceste considerente contestația formulată în acest sens de către

recurentul-reclamant a fost respinsă de comisia de soluționare a

contestațiilor.

În acest context, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că nu este fondat primul motiv de

nelegalitate invocat de recurent.

Nici cea de-a doua critică

expusă în cererea de recurs nu se constată a fi fondată, în cauză neputându-se

vorbi de o apreciere subiectivă a probelor administrate.

Soluția instanței de fond a

fost motivată în fapt și în drept, iar înlăturarea susținerilor reclamantului

s-a făcut în temeiul art. 1169 C. civ., deoarece prin niciun mijloc de probă,

reclamantul nu a dovedit vreuna din afirmațiile sale privind nerespectarea de

către autoritatea pârâtă a obligațiilor legale privind afișarea rezultatului

concursului de dosare, a baremului, a notării, a rezultatelor finale, a

manierei de constituire a comisiei de examinare ori a formulării subiectelor.

Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și a art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.S. împotriva sentinței nr. 102 din 10 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.