ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 561/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 35925/2/2005 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.C.C. a chemat în judecată pe pârâții A.N.F.P., Ministerul Educației și Cercetării și A.G., Secretar General în cadrul M.E.C., și ulterior prin cererea precizatoare la acțiune din 28 februarie 2006 pe pârâta V.M.B., solicitând ca prin sentința ce va pronunța instanța să dispună: - anularea Ordinului nr. 1198 din 3 mai 2005 emis de A.F.P., pentru aprobarea condițiilor de participare la concursul organizat pentru ocuparea funcției publice de conducere de director la D.J.C.

din cadrul M.E.C., a bibliografiei și numirea comisiei de concurs și a comisiei de soluționare a contestațiilor. - anularea concursului organizat în perioada 6 - 7 iunie 2005 pentru ocuparea funcției publice de conducere de director la D.J.C. din cadrul M.E.C.; - recunoașterea dreptului său de a participa la un concurs organizat cu respectarea dispozițiilor legale, Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată și H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea Camerei funcționarilor publici; - obligarea pârâtelor la organizarea unui nou concurs pentru ocuparea acestei funcții publice, potrivit prevederilor legale în vigoare; - obligarea pârâtelor la plata unor daune morale în valoare de 1 leu și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul și-a motivat acțiunea, susținând că fiind detașat la M.E.C. pentru a îndeplini activități specifice în cadrul acestei autorități publice, pe post de consilier al Secretarului General, în perioada 7 martie 2005 – 7 iunie 2005, și-a depus dosarul pentru a participa la concursul organizat în perioada 6 – 10 iunie 2005 pentru ocuparea funcției de director la D.J.C. din cadrul M.E.C., ulterior constatând o serie de nereguli în ce privește organizarea concursului, motiv pentru care a contestat modul de organizare al acestuia, solicitând și anularea lui, potrivit contestației depuse la A.N.F.P., înregistrată sub nr. 804980 din 2 iunie 2005. Pârâții au depus întâmpinări, invocând excepțiile de neîndeplinire a procedurii administrative prealabile, inadmisibilitatea acțiunii și cea a lipsei calității procesuale pasive (M.E.C.), iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea, pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2006, prima instanță a respins, ca nefondate, excepțiile neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și a inadmisibilității acțiunii, luând act de renunțarea M.E.C. la excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce-l privește. S-au administrat probatoriu cu acte și prin sentința civilă nr. 1860 din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în speță, au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, în speță, A.N.F.P.

aprobând condițiile de participare la concurs, bibliografie și numirea comisiei de concurs și a celei de soluționare a contestațiilor prin Ordinul nr. 1198 din 3 mai 2005, și acordând aviz favorabil organizării concursului, conform prevederilor art. 20 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificări. Condițiile de participare la concurs au fost aprobate prin Ordinul Președintelui A.N.F.P., pe baza propunerilor înaintate în acest sens de autoritatea publică în al cărei stat de funcții se află funcția publică vacantă. S-au respectat și condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor aprobat prin H.G.

nr. 1209/2003, A.N.F.P. aprobând și bibliografia concursului, pe baza propunerii înaintate de M.E.C. A mai reținut instanța de fond și faptul că perioada de desfășurare a concursului a respectat dispozițiile art. 17 alin. (1) din H.G. nr. 1209/2003, întrucât cele două probe (proba scrisă și interviul) s-au desfășurat în zile consecutive, asigurându-se astfel cel puțin 24 ore între momentul afișării rezultatului la proba scrisă și interviu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Susține recurentul, în motivele de recurs formulate că instanța a pronunțat o sentință lipsită de temei legal, interpretând greșit legea sub un prim aspect, și totodată faptul că nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, așa cum au fost enunțate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, precizează recurentul – reclamant, că au fost stabilite arbitrar condițiile specifice de participare la concurs deoarece M.E.C. nu avea un Regulament de organizare și funcționare și nici fișele posturilor, deci nici fișa postului de director la D.J.C., iar bibliografia a cuprins numai actele normative care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de învățământ, fără a conține cerințe necesare managementului activității didactice și administrative și al activității de control, mai ales cu specific educațional, condițiile și bibliografia pentru concurs fiind propuse de A.G., secretarul general al M.E.C- și nu de M.E.C., așa cum prevede art. 1 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului, anexa 1 la H.G.

nr. 1209/2003. Susține recurentul și faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 15 și ale art. 19 din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului nr. 1209/2003, referitoare la dreptul candidaților de a formula contestație la rezultatul obținut la proba scrisă înainte de trecerea la următoarea etapă a concursului – interviul, aceste două probe fiind programate în zile consecutive. Mai precizează recurentul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actelor administrative atacate și nici cu privire la anularea concursului organizat în perioada 6 - 7 iunie 2005 pentru ocuparea funcției publice de director al D.J.C. din cadrul M.E.C. și necesitatea organizării unui nou concurs, precum și asupra cererii de obligare a pârâților la plata de daune morale, chiar dacă suma solicitată este simbolică.

Ca o concluzie la motivele de recurs formulate, recurentul arată că instanța nu a înțeles să motiveze sentința, raportat la toate capetele de cerere, reținând numai aspectele referitoare la procedura de concurs. Intimata A.N.F.P. a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului, motivarea recursului bazată pe invocarea de formă a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nefiind o motivare în sensul procedural al termenului. Pe fond, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A depus întâmpinare și intimatul M.E.C., solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Primul motiv de recurs referitor la stabilirea în mod „arbitrar” a condițiilor specifice de participare la concurs, este nefondat. Recurentul-reclamant confunda condițiile specifice de participare la concurs, prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și publicate în M. Of. al României, Partea a III-a, cu atribuțiile din fișa postului, care exista dinaintea concursului și se semnează ulterior câștigării concursului. În martie 2005 a fost adoptată H.G. nr. 223/2005 privind organizarea și funcționarea M.E.C. pe baza căreia s-a elaborat noul Regulament de Organizare și Funcționare a M.E.C. aprobat prin O.M.E. C nr. 4466 din 4 iunie 2006, care la art. 2 prevede: „pe data intrării în vigoare a prezentului Ordin se abrogă O.M.E.N.

nr. 3483/1998 privind organizarea și funcționarea M.E.N.”. Deci, contrar susținerilor recurentului, la momentul organizării concursului exista un Regulament de organizare și funcționare al M.E.C. În mod corect, a reținut instanța de fond că Ordinul nr. 1198 din 3 mai 2005 emis de A.N.F.P. prin care s-au aprobat condițiile de participare la concurs, a respectat condițiile impuse de art. 20 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, și art. 50 lit. g) din aceeași lege, ce se referă la condițiile specifice pentru ocuparea unei funcții publice de director la D.J.C. Cât privește critica referitoare la conținutul neadecvat al bibliografiei formulată de recurent, să constate că și aceasta este nefondată.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) lit. c) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor, aprobat prin H.G. nr. 1209/2003, aceasta se stabilește de către conducătorul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului pe baza propunerilor compartimentului de specialitate, iar atunci când concursul este organizat de A.N.F.P., bibliografia este aprobată prin Ordon al Președintelui Agenției pe baza propunerii înaintate de autoritatea sau instituția pe al cărei stat de funcții se află funcția publică vacantă. În speță, bibliografia de concurs a fost aprobată de A.N.F.P. pe baza propunerii înaintate de M.E.C., neconstatându-se comiterea vreunei ilegalități.

Faptul că această bibliografie nu a fost propusă de către M.E.C. ci de către un secretar de stat în minister, nu prezintă nici el relevanță în cauză, atâta timp cât în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (6) din H.G. nr. 223/2005, ministrul poate delega unele din competențele sale, în condițiile legii. Critica referitoare la modul de organizare și desfășurare a concursului sub aspectul perioadei de desfășurare a acestuia, este și ea neîntemeiată, întrucât prin art. 17 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor, aprobat prin H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, se impune asigurarea a cel puțin 24 ore între momentul afișării rezultatelor la proba scrisă și interviu, condiție ce a fost respectată în cauza de față, cele două probe desfășurându-se în zile consecutive.

Ultima critică din recurs, referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra celorlalte capete de cerere, reținând numai aspectele referitoare la procedura de concurs este nefondat, deoarece din cuprinsul sentinței recurate rezulta că aceasta s-a pronunțat în mod judicios asupra capetelor de cerere susținute de apărătorul recurentului-reclamant cu ocazia soluționării fondului și care vizau anularea concursului, recunoașterea dreptului de a participa la un concurs organizat cu respectarea dispozițiilor legale și obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale în cuantum de 1 leu.

Instanța de fond în mod temeinic și legal a examinat actele deduse judecății, constatând că au fost emise cu respectarea prevederilor legale invocate, reținându-se totodată că prin prevederile lor nu au vătămat dreptul subiectiv al reclamantului de a se prezenta la concurs, mai ales că dosarul depus de acesta a fost acceptat, acesta ulterior renunțând a se mai prezenta la susținerea probei scrise și la interviu. Deci recurentul-reclamant nu justifică de fapt un drept subiectiv încălcat, pentru că nu a fost împiedicat să participe la un concurs și nu i s-a încălcat dreptul de a accede la o funcție publică de conducere. Iar din moment ce instanța de fond a constatat că procedura de organizare și desfășurare a concursului a fost una legală, nu se mai puteau analiza capetele de cerere referitoare la organizarea unui nou concurs și obligarea la plata unor daune morale.

Referitor la cheltuielile de judecată, în condițiile în care acțiunea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, era firesc ca acestea să nu cadă în sarcina pârâților. Excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de A.N.F.P. a fost considerată neîntemeiată de instanța de recurs, în speță nefiind întrunite cerințele textului de lege, art. 306 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, cu aplicarea și a art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.G.C. împotriva sentinței civile nr. 1860 din 19 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2007.