ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1745/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1077 din 17 mai 2006, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, iar pe fond a respins cererea formulată de reclamantul M.G., în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., având ca obiect anularea Ordinului nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005, emis de pârât și obligarea acestuia să emită un nou ordin prin care să dispună încetarea raporturilor de serviciu cu reclamantul în temeiul dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut, cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar obligarea sa la plata contravalorii cheltuielilor de școlarizare, nu s-a făcut prin ordinul a cărei anulare o solicită, ci separat, printr-o decizie de impunere. Pe fondul cauzei Instanța a reținut că reglementarea cuprinsă în art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 prevede posibilitatea încetării raporturilor de serviciu și ca urmare a numirii într-o funcție publică dar admiterea reclamantului la concursul organizat de I.N.M. și dobândirea, pe cale de consecință, a calității de auditor de justiție nu echivalează cu o funcție publică și prin urmare reclamantul nu poate beneficia de această prevedere legală.

Pe cale de consecință Instanța a apreciat că ordinul prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, la cererea persoanei, este legal atâta vreme cât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de lit. e) a acestui articol. În acest context Instanța a considerat că aprobarea, inițială, de către pârât, a cererii prin care reclamantul solicită încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) are caracterul unui acord de principiu, lipsit de consecințe juridice și care nu poate fi opus ordinului emis ulterior. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.G., susținând că hotărârea Instanței de Fond este netemeinică, deoarece Instanța de Fond nu a reținut corect situația de fapt.

Recurentul precizează că în urma analizării raportului din 28 septembrie 2005 nu i s-a comunicat că încetarea raporturilor de serviciu nu poate avea loc decât în condițiile art. 69 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, ci i s-a aprobat acel raport astfel cum a fost formulat. Față de această aprobare, emiterea Ordinului nr. S/II/5179, care dispune încetarea raporturilor de serviciu la cerere este nelegală, deoarece, susține recurentul, nu a fost depusă nici o cerere în acest sens. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit înscrisului de la dosar, reclamantului - recurent i-a fost aprobată cererea de încetare a raporturilor de serviciu cu M.A.I în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cerere motivată de împrejurarea că acesta a devenit auditor de justiție în urma promovării examenului de admitere în magistratură, fiind vorba de o funcție publică incompatibilă cu cea de polițist. Față de acest acord al ministerului, emiterea ulterioară a Ordinului nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu în baza art. 69 alin. (1) lit. d) din legea menționată (respectiv la cerere), apare ca un act administrativ abuziv, de natură a-l prejudicia grav pe reclamant, dovadă fiind emiterea unei decizii de imputare având ca obiect cheltuielile de întreținere pe durata cursurilor la Academia de Poliție.

Față de această schimbare intempestivă a temeiului de drept prin actul atacat și față de împrejurarea că dobândirea calității de auditor de justiție s-a făcut în vederea ocupării unei funcții publice, aceea de magistrat, Înalta Curte apreciază că recurentului - reclamant i-a fost încălcat dreptul de a beneficia de încetarea raporturilor de muncă în condițiile art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, astfel că în baza art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 1 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.G. împotriva sentinței civile nr. 1077 din 17 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului M.G. Anulează Ordinul M.A.I. nr. S/II/5179 din 8 noiembrie 2005. Obligă pârâtul M.A.I. să emită un nou ordin de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.