ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1701 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate formulată de pârâtul M.A.I., a respins excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 11, 152, 209, 219 și 232 din Instrucțiunile M.I. formulată de reclamantul F.V.; a admis, în parte, acțiunea reclamantului; a anulat Ordinul M.A.I.

nr. S/II/5195 din 01 octombrie 2995 și a obligat ministerul să emită un nou ordin de încetare a raporturilor de serviciu ale reclamantului în temeiul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002; a anulat Decizia de imputare nr. 170007/6 din 04 ianuarie 2006 și pct. 1 din Hotărârea Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 171424/6 din 01 martie 2006 în ceea ce privește imputarea sumei de 27.646 lei (RON); a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului la daune materiale și morale; a dispus menținerea suspendării actelor administrative vizate de reclamant. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.I.R.A. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că reclamantul, prin promovarea examenului de admitere la I.N.M.

s-ar afla în situația numirii sale într-o altă funcție publică în sensul art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a invocat nulitatea recursului întrucât persoana care a formulat cererea de recurs nu a făcut dovada calității de reprezentant al acestui minister, iar pe fond a menționat că în mod eronat recurentul consideră că funcția de auditor de justiție nu este o funcție publică. Prin Decizia nr. 4208 din 20 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut, în esență că cererea de recurs formulată de pârâtul M.A.I.

a fost semnată de o persoană care nu avea calitatea de a reprezenta ministerul, întrucât nu avea împuternicire specială acordată de ministrul de resort pentru această cauză după cum prevăd dispozițiile art. 11(1) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.I.R.A. Împotriva hotărârii pronunțate în recurs a formulat cerere de revizuire M.A.I. În cuprinsul acesteia, revizuentul a criticat soluția pronunțată de instanța de recurs, care nu a ținut cont, la soluționarea căii de atac de prevederile Instrucțiunilor nr. 1111/2005 privind activitatea de asistență juridică în cadrul M.A.I., potrivit cărora directorii generali adjuncți ai D.G.J. semnează acțiunile în justiție în numele ministrului.

Revizuentul a apreciat că instanța de recurs și-a întemeiat soluția constatând nelegalitatea Instrucțiunilor nr. 1111/2005, fără ca nelegalitatea acestui act normativ să fie pusă în dezbaterea părților, ceea ce înseamnă că s-a pronunțat cu privire la chestiuni care nu s-au cerut. Prin întâmpinare, intimatul F.V. a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al persoanei care a formulat cererea de revizuire și excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire în raport cu dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât instanța de recurs în mod corect a avut în vedere un act normativ cu forță juridică superioară Instrucțiunilor nr. 1111/2005 și anume O.U.G.

nr. 30/2007, nefiind aplicabil motivul de revizuire pe care s-a întemeiat cererea revizuentului (art. 322 alin. (2) C. proc. civ.). Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele cererii de revizuire, cu dispozițiile legale incidente și cu apărările formulate în cauză, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, având în vedere următoarele motive: Potrivit prevederilor art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, printre altele, conform pct. 2, dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Așadar, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, adică s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare sau să fi aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din situații să se fi dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Astfel spus, hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care se admite recursul și, după caz, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, respectiv se casează în tot sau în parte hotărârea recurată și se rejudecă, la același termen de judecată, pricina în fond, urmare casării cu reținere, precum și hotărârile prin care instanțele de recurs rejudecă pricina în fond, la un alt termen de judecată decât cel la care a avut loc admiterea recursului și casează cu reținere hotărârea recurată.

Prin urmare, nu îndeplinesc condiția evocării fondului hotărârile prin care recursul a fost anulat ca neregulat introdus sau ca netimbrat, hotărârile prin care s-a constatat nulitatea recursului, cele prin care s-a constatat perimarea recursului, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu trimitere sau cu reținere, precum și hotărârile prin care s-a respins recursul ca nefondat sau ca tardiv formulat. În cauză, cum prin Decizia nr. 4208 din 20 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3912/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost anulat recursul declarat de M.A.I. împotriva sentinței civile nr. 1701 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este evident că această hotărâre a instanței de recurs, neevocând fondul, nu poate forma obiect al cererii de revizuire.

În aceste condiții, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în condițiile limitativ prevăzute de lege, de strictă interpretare, urmează ca cererea de revizuire să fie respinsă ca inadmisibilă. Excepția inadmisibilității cererii de revizuire fiind absolută și dirimantă, înlătură obligația instanței de a examina motivele pe care se întemeiază cererea și apărările intimatului, un astfel de demers fiind inutil și inoperant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M.A.I. prin Direcția Juridică împotriva Deciziei nr. 4208 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2009.